Gazeta Transilvaniei, 1860 (Anul 23, nr. 1-62)

1860-11-22 / nr. 54

224 au colonisatu acestu ramen'o, nu li sa pututu sterge dein anim'a si memori'a loru. Virtutile eroice, si bunetatea anemei aceluia, au ghemasu ca unu ideale in anem'a romanului, si in fiecare imperatu alu seu i se pare a vedă isoan'a aceluiasi. Nese s'a instelatu romanulu nese odinioara in fidueia, ce o avi intru imperatii dein sasa domnitoria. în acestia, sin“puri afla elu uniculu loru razimu în necazurile lui, in acelea singuri sperarea de a li se face si loru dreptate, in eli singuri afla benefacutorii sei. Cand tota lumea se parea conjurata asupra romanului, candu toti lu inferau si-lu dedioseaț, singuri imregatii dein sas'a austriaca lau mangaiatu si lau aperatu. Aste suntu adeveruri, care, ori sene a studiatu istoria salamitati- Iogi românului cu luare amente, nu le varotenegănesc odinioara. De aceea si romanulu acum ca si totu de unan, si va fi credentiosu monaghului seu. Si deasa ceneva pentru asta fidelitate ne va numi gheastionari, le spunemu curatu ca ne calumnieza. Ne sușmineaza, pentru că a fi reactionariu insemneza a șegăa in favorea despotismului. Spuna ori sene iise, candu sa dechlaratu romaanulu transilvanu in fatoagea despotismului? Noi, carii mai multa decatp alta natiune romana am gemutu suptu unu despotismu, inse de alta natura, aristocratico-oligarchicu eg pu monagenisp, noi favoritori se simu despotismului ! Ce ironia si calumnia! Noi carii si pana astadi suntemu ingrigiali pentru acea libertate fata de pucina, ce o ama saratatu si deii gratia civilisatiunei de astadi, noi sa ne dechiaramu in contra pbegtatei! Na, nece una data. Dein contra, noi ne amp dechiaratu si ne vomu desmaga totu desiia pentru libertatea oricarei natiuni, ori carui individuu , inse pentru libertate umana se respecteza libertatea reciproca , pentru libertate benestiereasa si impreunata cu buna ordine, eag' nu pentru libertatea desfrenata, anagonisa, fastiosa, sangeroasa etc., cumu s'au vechiutu mai de „multe ori in Europa. Noi voiau libertate in afacerile nosre interne, se ne regulamu si ne ragtamp noi insine grigea de confesiunile, scolele, literatura natiunei moastre; libertate , ca se nu se amestece celi de alta confesiune , de alta miș, de alta natiune, unde nu le fierbe oafa, precumu noi,ne ne amestecamu intgp ale loru; Nu e atate, că se searampana data de ori ce siptela din „partea celoru se suptu pretestu de a ne regulă eli afacerile nóstre, că si cumu noi nu amu precepe atata sare eli, in locu de a ajută numai ne strica, in locu de a regulă numai incurea , si in locu de-a fi fautori causeloru noastre, venera numai interesele loru, ne veteaia anemele, si rgouoasa indignatiune dein partea nostra asprg'a loga. Inse celoru ce ne integheza cu nume de reactiunari, avemp a le osedă si aceea, ca romanii dein Transilvania nu suntu atata de necopti se ap storidi, catu se ap ssia alege benele dein zeu, pre imperatu de guberniu. Se semtimu de imperatulu, vediumu mai susu, ce se intima de guberniuri se vedemu asprip. Imperatulu se tota buna volienti'a anemei, care i-o presupunemu, inca e numai unu omu că si altulu, toate nu le pote face de la sene, si e nevolitu a se fierbi cu alti omeni. Unde e securitatea, ca nu lu insista unulu si altulu dein sierbitorii lui! Interesele egoistice, ambitiose, nationali, impreuna cu toata furia patimeloru m'au lipsitu intre oameni de candui lumea, si nu avemu semne ca voru se fisessa canduva deci inainte. Unde e securitatea ca asta interesu nu se afla in personele, cu carele se stegresse monarchulu in afacerile publice, si mai alesu intru una monarchia sa imperiulu austriacu, unde s'au adunatu ea intru unu foru giganticu negutiatorii de in tote ungiurile lamei, carii toti 'si au interesele loru, și totisi au representantii loru, in giurulu monarhului — afara de romanu si alti pucinesi mai menunti. De aci guberniele de atate ori smentescu cu volia si fora volia, cu golia sandu se lasa a se poftă de interese egoistice nationali seau confesionali, asta catu candu voru a favori interesele unei natiuni, confesiuni, partite, totu de una data facu strimbatate celei alalte, unei seau mai multora. Sa-se în politica, ca si in matematica , ce ai adausu la ună parte dein suma, ai spu gasi de la cea atatia. Requa divisio non conturbat fratres, dice proverbialu. Privilegiale casteloru, clasiloru, sonfesiuniloru, natiuniloru, etc., nu suntu de fatp favorirea unoru cu arasarea celoru alalte. Guberniale, carele nu se ssipredica de asprg a intereseloru particularia, totu de una cadu in smentele, si pre lunga ffacerile dein partea puog'a de una data si atragu ura celoru alate. Guberniulu celu măi aprope inainte de 1848 in totu 'modru se nevoiră a făvorisă limb'a magiara. Unu decretu esise pre la anulu 1842 dela dietă dein Clusiu, că in restempu de 10 ani tâte sculele se se pregatessa a intruduce limba maliaga, si asta mai incolo. Dela 1830 in care guberniulu se schimbă in alta directiune, inse in fata pentru tendentia de a intruduce cu nevoita alta limba in tote ramurele administrătiunei publice nu se schimba intru nemicu. Dupa aceste doua sisteme, romanulu mai antânnu ega ameninttata se se faca unguru, dupa aceea germana. Insa nece pana adina suntemu securi, ca diplomatică nu vă afla argumente si mesuje, prein carele libertatea limbei romane sub srestosa preteste se nu se reduca la cea mai mica quantitate, in famelia si în beserica. Pericululu totu mai sta si astadi, si neamisii limbei romane si pană astadi alesiueseu ocasiunea, spuna o ar potea delatură cu totulu dein afacerile publice. De aceea romanii nu au fostu si nu suntu mattipmiti cu mesujele gubernieloru, care le restringu drepturele naturali, seau favorisescu interesele unora cu neglegarea nóstra. De esemplu ne suntu acele multe favori date si dupa 1848 confesiuniloru rom. catolice si protestantice, pentru carele statulu are totu de una destule miedilese de a le ajutoră, 6t' candu e vorba de noi o ratîmp ca cu comunitatile sase-romanesti, unde pentru paroculu sasescu, ludimagistru, beserica etc. se afla in casa alodiala mediloase totudeauna, eag' candu ceru si romanii se li se dea ceva spre asemeni scopuri li se respunde, ca in casa nu se afla nemica. (Va urma.) - Mulți din Programele romănești. - cititorii noștrii voiescu să afle, că după două săptămămănimi relative 10 zilele au trecutu dela publicarea celoru trei proiecte de programe, mai an urmă ce va alesu de soartea loru. Eată răspunsulu ne scurtu. Bărbații cărturari din acestu ținutu, după citirea aceloru proiecte își mai luară timpu de cugetatu; într'aceea pretinseră a fi ce explica seu mai bine a ai ceda temeiurile pentru care unele puncte s'au formulatu așea și nu altmintrelea. În urmă lu 13.//25, Noembre s'au întălnitu preste patruzeci inși, s'au dechiaratu în unanimitate pentru proiectulu din Nr. 50 alu Gazetei, cu acelu adaosu însă, ca întăiu puntele 2 și 3 să se contragă în unulu singuru, mai departe aa n.9 să ce pună și cuvântulu preoți, care din tiparu rămăsese prin erorea condeiului, în urmă să se mai adaoge unu articulu nou, întru înțelesulu căruia Maiest, Ca c. r. cs fiă rugată, ba ue viitoru cs ce îndure a concede careșcare schimbare în legea de înrolământu în acelu înțelesu, ca studenții de gimnasiulu superioru, dela toate facultățile mi dela politehnice ci vie scutiți cu totulu de tragerea sorțiloru, decă voru avea purtări bune și clasificații prime, fară nu numai eminențe. Deci acelu proiectu așea caresuse subscrise de cătră 42 inși, apoi se naintă pn grija deputăciunii ce ce află la Viena. Din alte părți ale țerei avemu căteva știri, care să întindu pănă pe la Deva nainte. Aceleaș sună totu în favorea proiectului din Brașovu. Una din cele mai mari greutăți sau mai bine principala greutate rămăne în privința limbeloru. Brașovenii însă, carii încă nu voiescu a trece nici de ugopiști, nici a vătăma cătu negru sub unghie drepturile altora, (drepturi, eară nu privilegiuri), credu în privința limbeloru cu referință la Transilvania, cum că în acestu punctu dreptulu retoricu (sape numai condiționatu se poate numi dreptu) vine în stare de a se împăca ușoru cu dreptulu vecinicu alu rațiunii practicie., Iată cumu: Pănă tărziu în secolulu alu 17-lea singura limbă dinlomatică și oficială a Transilvaniei a fostu cea latină pn tocmai ca și în Ungaria. Deja Aprobate încoace lăngă limba latină se mai adaose și limba ungurească stricată, adică lătinită. Acestea două limbe au fostu oficiale în Transilvania pănă la a. 1848. Limba săsescă nu a fostu nici odinioră limbă officială, din acea prea simplă causă, că aceeașu nu are de locu literatură. Limba germană o au priimitu chiaru wi cacii aa municipalitățile loru forte tărziu, din causă că învățarea aceleiaș îi costa toto atăta ostenelă Ka și cea latină, și pentru că aceea pe atunci era foarte săracă, încătu totu era să o învrăsteze cam pe a treia parte cu latina, de a cărei ajutoriu chiar și astăzi are trebuință neapărată. Limba germană încă nu a posti niciodată limbă a gubernului și a camerei legislative, pe cătu Transilvania s'a mișcatu între miezuinele constituțiunii sale. Națiunea săsească pn număru totalu de 175 mii suflete făcăndu numai cam 81/ zi optu și 1/1 apou. din totelulu număru alu locuitoriloru acestei legi, mi cam treisprezece procentu din numărulu romăniloru, eară din ungaro-făcui cam 27 procentu, se înțelege prea ușoru aceea ce vede fiecare cu ochii și aude cu urechile sale, cumcă fără o umbră măcaru de vreo silă din afară, ci silită numai de instinctulu conservării proprii, adică de căștigarea pănei de toate zile1e, voiește însuși ca să învețe seu una seu alta, seune amândouă limbele compatriote, cu atătu mai vârtosu, căci limba săsească nu o poate învăța nici romănulu mi cu atătu mai puținu ungaro-săcuiulu. Cr resumămu raționământulu nostru. Limba unguresub rămăne în calitatea mi pu dreptulu său pe care și la căștigatu în faptă. / Epamiosă, 4. Decembre Limbele patriei ș. a. n.