Gazeta Transilvaniei, 1860 (Anul 23, nr. 1-62)
1860-02-23 / nr. 8
31 țescă, cu alte 3 regimente și 6 escadrone de artilerie, la regele Sardiniei încă scrise Împer. Napoleon I, ca să nu grăbească cu preliminarele anecsărei, și ce cugete la o învoielă cu Papa, ca ad. Romania se rămănă suptu suveranitatea Papei, însă acesta ce recunoască ne regele Sardiniei de vicariu alu său în Romania, ceea ce Victoru Emanuelu mi primi mi pn înțelesulu acesta se și adresă la S.Scaunu, și se așteptă respunsu. Așlu proiectu alu Franței stătătoriu din trei puncte lasă locu formării unei Italie centrale din Toscana și Romania, suptu un principe alesu de poporu. Notele cu respunsulu Prusiei și alu Rusiei trimise la Parisu în causa puncteloru engleze desfășură și o spunu curata, că punctele acestea basate pe recunoșterea voinței naționale stau în contrazicere cu autoritatea suverană și KE schimbarea principiului monarhicu (absolutu) ap aduce pe suverani față cu supușii săi într'o pusăciune precarie, nesecură, va se zică, că lupta pentru principie apărate odată cuviața Batăie ne Europa în alianța nordică și apusană. O alianță ofensivă și defensivă între Austria și Rusia. „Morning Cronicle” jurnalu englesescu trage perdeaua depre încheierea unei astfeliu de alianță întro corespondință din Viena așa: Numai e îndoială, că Rusia a decretatu a'și renoi alianța ca cea veche cu Austria în forma unui tractatu proiectatu între D. de Balabinu (solulu rusu în Viena) și gr. Rehberg (miniet. primariu austriacu). Acestu tractatu a ajunsu la minutulu de a ce ouprecrie și prințulu Alecsandru de Hesen îlu va duce la Petruburgu. Deacă se va auzi, că prințu Alecsandru a plecatu dela Viena la Petruburgu, atunci ce pote privi acestă călătoriă ca unu semnalu, cum că adulu acesta s'a și suptscrisu. Avemu temeiuri minunate a crede, că condițiunile tractatului voru fi următoarele: 1) Austria face Rusiei cele mai mari concesiuni în causa sănteloru locuri în Ierusalimu. 2) Cu privire la eventualitățile, care foarte probabilu voru și urma, să învoiește Austria a și întocmi politica față cu Principatele și cu Serbia după politica Rusiei. 3) Spre descrăunămăntu pentru acestea concesiuni în orientu și la Dunăre garanteză Rusia Austriei totu teritoriulu ei cu Ungaria și Veneția cu totu, în contra revoluțiunei și a dușmaniloru din afară.” Această descoperire a pusu toată presa engleză în alarmă. „Cronicle” numește această alianță o amenințare pentru pacea Europii. Anglia și Franța strigă apoi cu unu tomu de proctlămăciune - apărătorii păcii lumii și ai civilisațiunei trebue să se opună mănă 'n mănă la valurile cele viforoase ale despotismului și ale poftei de cucerire. Această alianță dovedește, că în contra progresismului și a libertății s'au pregătitu în ascunsu de timpuriu o conjurație multu lățită.. „Heraldulu”, deși nu crede în ecsistența unei estufeliu de alianțe, totuși observă, că întrănsa ce oglindează espresa decretare a acestoru puteri (Austriei și Rusiei), ca să ce împrotervească principieloru, care s'au încercatu Anglia cu Franța a le preocrie întregei Europe. Pericululu loru e aproape și decretarea de a înfrunta acestu periculu încă ce oglindeză într'o astfeliu de alianță, poate că știrea e grăbite, dar, nu zace la nici o îndoială, că cordialitatea anglo-francă va sili pe celelalte puteri la vechile alianțe, decă nu voru stăvili cu împreună înțelegere politica lui Napoleon. Jurnalele franceze dau și mai multu crezămăntu la această descoperire, însă cele austriace ce nevoiescu a o aduce la îndoieală și „P. O. Z.” pretinde, că politica Rusiei în orientu nu se poate învoi nicidecum cu politica Austriei, și de acea nu poate fi adevărată această știre. Egalitatea principieloru însă face probabilă o asemenea alianță, de nu și tocma așa formulată. ITALIA procede mereu pe calea apucată și ministrulu de resboiu alu Sardiniei Fanti emise și ordinăciune, tact ce recruteze clasele aniloru 1851-323-- să ce facă lagăre fortificate spre eserțarea miliției la Pavia, Pinghetone și S. Maurițiu. Toată junimea italiană din Tirolu, Elveția și Venețiana a trecutu la arme în Lombardia, și miliția regulată a Emiliei cu Piemontulu a ajunsu cifra de 140 mii, afară de gvardie și miliția țărană. Încordarea între Pana, Emilia mi Sardinia stă nelocu ui agităciunea pentru anecsarea Emiliei la Capdinia se face din Milano din toate resputerile; și 633 de studenți din universitatea din Roma încă să adresară la Sardinia și deaceea universitatea să închidă, ca se înceteze dezustrăciunile antepapale. În Abruza mi în Palermo Civiaiei cară erupseră turburări. FRANȚA. Parisu, 28. Febr. Din nora min. de cultu Billaulis cătră prefecți ce vede, că în Franța au ajunsu agităciunile pentru Papa într'unu gradu amenințătoriu, atătu din amvoane, căzu mi prin broșuri preste broșuri, să află însă mare mi o partită, care cu adresă supscrisă de mii preste mii persane însemnate să pârs de Papa, ca să cumpănească lucrurile, dupe cum ceru împregiurările naționale italiene. Într'aceea „A. All. Z.” speriă pe Europa, că Napoleonu vrea a pune ne picioruri miliția țerii, căndu elu apoi cu 2 milioane de armați să se arunce în cumpăna sorții europene. Armarea artileristică se continuă cu futală, însă causa adnersăriloru nu se sforțează, ci se pipăie și pulsulu ce bate în parlamentulu englezu asuprăle. În Amara procedu desbaterile, dintre care ceea asupra tractatului de negoțu trage luarea aminte a Europii, că ce de ce va primi, atunci cordialitatea Angliei cu Franța Ea pute face oposiție în contra principieloru contrarie. În Rusia polonă au începutu a se cam mișca trupele cătră cutru. Din Constantinopole se scrie, că Rusia pretinde de la Portă, ca ci recunoscă dreptulu moș tenitoriu pentru familia lui Miloșu, care se totu pregătește de resboiu. ȚEARA ROMĂNEASCĂ și MOLDAVIA. București 30. Febr. Din scrisori particulari sooite din Besarabia se lățește știrea, că trupele rusești au începutu la graniță a se mișca întrunu modu bătătoriu la ochi și aceata dă materie la reacționari ași face speranțe de posibitatea unui regresu, însă gubernulu cu progresiștii pășescu înainte întru toți ramii de înaintare. Croirea de școli și gimnaste prin totă Țara, de înlesnirea comunicăciunei prin facerea drumuriloru și canalizarea apeloru, întroducerea monetei provinciale, supunerea sudițiloru otrăini la o contribuție parentală, căi de feru, comerțuri industrie, toate ocupă organele gubernului cu o întensitate seriosă. Macedonienii începu a'și recunoaște greșeala mi părăsindu cimnaziene grecești începu a fi naționali, ama dede D. Țopa unu capitalu mape, ka prințulu ce coroneze cea mai bună gramatică, lecesconu, istorie romană și alte cărți folositore cu premium liberale. n arta militară ce facu propășiri pipăite și ecserciții necontenite; doi oficiri țăreni și doi moldoveni se trimiseră la Marocco, ca se învețe strategica belică. Unu jurnalu mari apă „Bukuresti Magyar Kozlâny“ încă Ba e și suptu redacța lui Adam Rapadi, ape ce penpecătre interesele maghiariloru din Principate și a celoru mai depărtați, carii tremură dinaintea propășirii începute. — Acum se ocupă țeara cu alegerile deputațiloru, care s'au și începutu în București, București, 25. Febr. (Lupta conservativiloru cu liberalii.) (Urmare.) Noi săntem de acea părere, cum că tocma și cei mai fanatici naționali ar trebui eă distingă între aristocrația noastră cătă a mai rămasu veche romănească și între cea otrăină, corcită, așezată aici numai pentru că aflase ospitalitatea cea mai oarbă, căreia ceea întru a sa trufiă răsăriteană nu i se simte datoare cu nici o recunoștință, apoi iarăși între aristocrația de bani cunoscută la franțozi sub numire de parvenit, la nemți de Emporkummling, eară la noi de bădărani boieriți. Trebue să recunoaștemu cum că cele mai multe aristocrații europene au fostu neasemănatu mai egoistice decătu acea moldavo-romănă. Lască în principatele romănești mai nici decum nu a pututu prinde rădăcină pe calea legală a ceea ce numimu pe aiea aristocrațiă erezitoare, dar apoi și carea ar fi fostu a priimitu în finulu său totu felulu de eleminte streine, eară mai vărtosu (sârbești, bulgărești, rusești) și mai presusu de toate grecești. Puține familii au rămasu de togu curate rămănești. Ferice de dânsele, deacă avură atăta putere de vieață și atrăgătoare încătu să contopească pe orice eleminte streine în elementulu naționalu. Aristocrația însă de bani mai nouă, mai modernă, compusă mai totu din străini în locu de a se preface în națiunea noastră, înghite și nulifică neîncetatu de cea veche romănească, fără la ce aibă pecum virtuțile, dar nici chiaru viiturile aceleia. Acea aristocrație de bani este cea mai ariciosă din toate clasele omenești din lume. Decă jurnalele din opaceusne o ar lupta mai vărtosu în contra acesteia, publiculu - deși mai tărziu - le ar rămănea mulțămitoru. - Zică vine ori căte la voi, aristocrației de naștere, boierimii vechi nu i se poate denega patriotismulu, precum și unu gradu oareșcare de cultură și unu simțu de a sa demnitate ce o distinge de toți bădăranii boieriți și care însușiri socotite la unu locu ne împacă adesea și cu viiturile loru. Din contră cătră aristocrația streină nu poți avea încredere nici între a doua semințiă; eară ne aristocrația de bani trebue c- o desprețuești chiaru și fără voia ta, îndată ce vezi cu ochii, cum aceeaș își căștigă rangurile numai prin bani, cum la dănsa patriotismulu este sinonimu cu banulu, eară patria devine de văndutu îndată ce se sperează căștigu de bani. Calce țeaza orice putere streină, fiie aceea chiaru și pentru totudeauna numai bani să aducă, să fii încredințatu că loru le este binevenită. p