Gazeta Transilvaniei, 1861 (Anul 24, nr. 1-102)
1861-01-14 / nr. 4
1 - respundienduise din partea catoruva ca sciu: M. Sa incepu cu unu tonu maretia si impustoriul ca pretinde si demanda (kovetelem 6s raganssolom) ca toti aceia cari sciu unguresce, cu elu numai unguresce se vorlesca (71!) si se nu'i strnge se traisca, caci acea elu o privesce ca unu semnu demonstratoriu (1) cu o scisiune carea acuma se vede a fire si inplantata in inimele tenegimei.” Asta deveni peste capetele romaniloru cu tunetulu din semnu. Ce mannighe, ce intristare a casiunatu acesta unu numai in tenerime ci in toti romanii, si póte intipui numai acela carele aratata vede atunci setatiani carora le a plesnitu lacrima amarului peste ochi. . .. Se vorbiă ca M. Sa in urmarea anoga informatiani sinistre, mai alesu pentru acea vine la Belusiu, ca se inpace reuniti cu neamti (auditi inachinatiune !) si se domoleasca spirtele; deea au fostu acasta scopulu atunci M. S. tare sau gresitu, caci cu sugesianea de mai susu arunca „pleia pe joso”, caci romanulu scie ordinatiunea ministeriale din Iuliu, prea bine spnoasse diploma regesca din 20, Octobre, dar mai incolo, sciergetiu prevaliuti a geniului tempului, si aceste tote sunt argumente pentru pluimba lui. Deca noi prin constitutionalismu avemu a ne bucura de libertate, de egalitate si infratire, apoi de ce voiescu ase pune barieri sant gaghidi asi nu mai dageaba? Minunata!! noi nu , pricepemu, toate ca pricepu duii cari le suuessa. Teneghimea e si din curte intre strigate de „se tgaiessa” si cu falinarele arinse intră la gimnasiu unde santa vreo done piese nationale, si cu densii se impreunara si cativa setatiani, dintre cari pe unulu ilu apuca de gutu (?!) unu frate magiaru, intonendui: „megmondta a” foisran hogy ssac magyarul szabad veszemi”, si de nu era unu profesoru de fasia se intemrna unu cravalu. . . In premersulu acestoru auspicii nefavorabile, întreleginti'a romana se lasă de propusulu de a bineventă pe M. conte. si deschibuitu in limba romana... Spre care scopu se menise agmatoaghia spuentate, a carei tonp cataselu roagte romanulu orsi candu, deca nu vrea se sa despretiuitu, dupa cum vediuramu. (Vedi Folea.) 0 Totu in acesta stra la 7 Oge sosi sonda dulu faclii alu setatianiloru, cari cantara o strofa din „szozat” cara. asea nota ghiplui Beiusianu ila binegenta cu acele cuvinte ca inainte de aceste cu 12 ani ilu vechiura cu arma in mana apelandu acesta provincia ameninttata de reghista (intielege armata si romanii ardeleni) contele si descoperi multiumirea si conplacerea, ca in conspectulu apelatoriu a acestei multimi, gaseace aici totu acelu sentiu carele dompeste pe campii, si asigura ca pana ce va sustă capulu si doue bratie a sale, va fi totu aperatoriulu, libertatei (!), si ca unde va fi reghisit, singuru va sari mai anteiu, fara că se aiba ceva lipsa de gendarmi. Dupa aceste eara mai santaga una strofa din „Szoazat” si conductulu de saslii faci o diversiune. la noulu jude primariu pe carele inca lu salutara, Orasiulu seaga fuse . si contele se sagatia pe stradele mai de frunte. Debue se insemna ca la curtea episcopala fu si tricolorulu natiunale romanu, din carele Domnulu jude primariu, carele se dia de romanu, au potutu pricepe, ca ce figureza, si mai multu nu va provoca oficialminte pe dirigintia in imnasiale, cu ce semne si cocarde porta teusrimea stadiosa facunduse a nu le spnosse. ... “(Va urmă.) Din Viena, în ajunulu Crăciunului 1860. Întru unulu din numerii trecuți a Gazetei Transilvaniei cetirămu despre o deputăciune dela Năsăudu, care ar fi avutu misiunea de a stărui ca, fostulu ținutu confiniare să se constitue ca în înainte de 1851, adecă poporăcine avea curatu romănescă a acelui ținutu, să se pună eară și sub arme. Noi pricepemu însemnătatea acestei știri, atătu pentru apărarea patriei, cătu și pentru ecutirea ei de spesele cele muite, ce le are astăzi ca mi dela desființare încoce, d. e. numai întru ouenținerea cordeneloru prin miliția de liniă. E foarte adeveratu, că bietulu militariu romănu șierbea cu epesele, cu veștimintele și cu toate celelalte ale sale, pe căndu soldatului de liniă 'i face lipsă de căte mimui căte trebuințe, precum de viptulu după normele miliției de liniă, de îmbrăcăminte mai fină, de așternutu ș. a. ș. a., cari tote caltă să 'i ce suie pe vărfulu muntelui, unde sunt stățiunile de așea numita comandă. Ca apoi, fiindcă încăzituiu e se face cu lemne de bradu și molidu aruncătore de schintei, cele mai curate și mai bune veșminte se ducu îndereptu tote arse ți rupte, încătu celui ce a fostu odată la comandă, caută să i se dea earăși vestminte noue, în loculu celoru ce lea căpătatu căndu a plecatu la munte. Aceste mi o mie alte foloase, căte le aducea institutulu militare, fără ca să aducă ietului militariu altu comodu decătu numai ecutința de dare, ap face poate pentru statu de dopită restătorirea cu legământulu confiniare. Dacă vomu considera înse multele contribuciuni pentru scopurile miliției șertinari, precum și subtragerea proventeloru comunali, oșea morăritulu, cărciumăritulu, măcelăritulu și a altoru vinite în folosulu milităriei, apoi și robotele cele multe în daru pe la oficieri și pe la edificiele publice ale regimentului; „eu putemu cevenimu la convingerea, că ar mai dori cineva din regimântu restituirea institutului confiniare - cum a mai fostu. Numai edministrădunea cea promtă a justiției, cum se esecuta atunci, fără ca să 'i facă militariului perdere de spese și de timpu, precum și multele abuzuri, romise din partea oficie 1ipă civili dela desființare încoace, ar mai îndupleca nepoporime la primirea festus sub condiciuni favoritare, dacă li se ar oferi. Din aceste lesne ce pote știiepe că trămiții celoru 44 de comune ale fostului ținutu confiniare, nu au venitu la Biena de buiaci, că ar ave doră poftă de a se mai sclăvi iarăș cine ști căte zeci de ani, ci au venitu să'și subștearnă travaminele loru, ce li se buzuți. pe juni de la desființarea miliției încoace. Să știe, că moginarii apară fonduri pentru susținerea administrăciunei militari, amea fonduru de provente, din venitele comuneloru; fondulu pentru monturu din banii de pe lempele, ce le ducea militarii superioriloru loru fără de a căpăta a mănă prețulu, ce le competea dans sistema militare. Acestu prețu se trăgea din leafa , și se punea la fondulu de monturu. Asemenea se punea acolea și rebonificarea, ce li se cuvinea pentru deciminre. Pe lăngă aceste se mai află la desfaiințarea administrăcinei militare și fondulu școleloru comunal, formatu din bani contribuiți de cătră militari de a mănă. Cu tote înse că acestu fondu constă numai din adeverințe de depositare în locu de obligăciuni de prară, totuși ușurule ar fi fostu oblegată autoritatea finanțiare ale respunde comuneloru, în a cărori măni se află adeverințele De 10 ani înse încă nice pănă astă nu'eu plătite. Acum îți puiescă și cineva că oamenii în 10 ani de zile nu au căpătatu înteresele nici după unulu din aceste capitale, ce se suie afară de fondulu proventeloru la mai bine de 50 mii fr. mi 'și mai adaugă la aceste că oficiele civili ce mestecară în proprietatea păduriloru și a munțiloru comunali, pedepsiră neomeni cu bani și închisore pentru tăiatulu de semne din pădurile loru proprie, ear' celoru, cu carii nu putură eși la cale, le consemnari lemnele tăiete mi le prețuiră ne semn erariului, în cătu, dacă ar urma cineva scrisorei Dumnealoru oficieloru de păduri, confiniarii ar' căta ci ce eseceze pentru niște sume atătu de mari, încătu totu ținutulu nu are atăta prețu reale, cătu face pedepsa. Așea după vr'o cățiva ani s'ar fi trezitu poate ca frații Bucovineni cu propunerea, că dacă nu potu plăti, să se lasă de proprietate. După asfeliu de precugetare va putea gâci fiăcine misiunea deputăcinei celoru 44 de comune ale fostului alu 2-ae regim, romănu de margine. A ei chiămare a fostu cinspă numai a pune capeta nesigurităței referințeloru confiniului militare de 10 ani, încoace. Spre acestu scopu se ținusă în Năsăudu încă astă vară o adunare compusă din deputații fiecărei dintre cele 44 de comune. Din acestă adunare se decisă și trimiterea unei deputăcini de patru persoane la împăratulu, căruia să 'i se substearnă o petițiune generale în privința tuturoru apăsăriloru ce suferiră mărginarii de 10 ani încoace. Ocasiunea fu binevenită căndu determinaseră mai „ a veni cu Becel. La metropolitulu în frunte epre a preveni unii pași ai centrului celui nou, ce se văzură că se voru realiza, de nu grăbia cu presântarea cererei romăniloru din Ardealu. În caltza comună nu avură favorirea de a fi primiți membrii deputăciunei ca atari, dar cu atătu mai energiosu pășiră în causa coîndreptățiloru loru, cerându ca lucrulu să se decidă în ființa loru de față aici în Viena. Se primiră în corpore ca deputăciune și căpătară asecutarea din partea înhațatului împăratu, că în căteva zile se Baotără causa. Pe lăngă aceasta, certurară încai arăta că, invitați de presidiulu ministeriului de finanțe, ținură conferințe cu Dn. referinte Conrad dela numitulu ministeriu, în urma cărora se așteptă resoluțiunea măne pcimăne. Cererea a fostu, precum veți binevoi a vedea din alăturata litografitură (mai întăiu că 05 ce taiă odată nesecuritatea An posesiune prin etătorirea drepturiloru ab antiquo; a doua să ce