Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-08-04 / nr. 61
Pentru ce se devasta pădurile in Transilvania? Gazet’a Transilvaniei pomeni mai daunadi de niscai corespondintie din comitate, după cari devastatiunea silveloru pe unele locuri*eara incepe a lua dimensiuni mai mari, spre daun’a tierii intregi. — Ce se tiene de diurnalele magiare si germane, aceste de multu au facutu tem’a aceast’a de rubrica statatoria in polonele loru, inse pe cumu se vede nu din indemnulu nobilu de a cauta midiulece spre delaturarea reului, — ci mai vertosu numai spre a pute calumină pe sătenii romani, si a preocupă opiniunea publica despre gradulu de cultura in care se afla. Intentiunea acestoru renduri este, de a abate luarea amintea tuturora acelora, cari se intereseza de crutiarea silveloru din patria intr’o direptiune mai fruptifera, ceea ce credu ca a fostu si intentiunea Gazetei, atingandu aceasta gangrena sociala si economica. Esperiinti’a castigata in o activitate îndelungata că oficiatu administrativu in midiuloeulu poporului nostru tieranu, m’au intaritu in convictiunea, ca nu spiritulu de vandalismu, — ci impregiurstarile, si institutiunile transitorie urbariali, purta in ele vermele reului. — Privesce oriunde in comitate, si in acele parti ale fundului regiu, in care locuitorii au fostu iobagi, si vei află proprietatea funduriloru comune in cearta intre fostii Domni si fosti subditi, — dara folosinti la provisoria neregulata, veti vede cumu fostii stapani prada silvele a la grosso, si fostii iobagi a la minuta. — Cei dintaiu devasteaza vendiendu lemnele la speculanti cu diecile de mii, neingrijinduse catu e negru sub unghie pentru viitoriulu paduriloru, calculandu ca acelea la regularea (impartirea) definitiva voru veni mare parte in proprietatea eschisiva a comuneloru satene, carora li aru lasă numai „plesie“ goale , cara iobagii devasteaza pentru ca se temu ca „Domnulu“ va mancă totu, si ei voru remané cu budiele imflate. Legea de silvanaritu este pana acuma si pentru unulu si pentru altulu, unu ce cu totulu necunoscutu. Sciu ea unii din fostii stapani la acésta afirmatiune me voru interpretă dîcundu: ca romanii săteni, necunoscundu in „prostiea“ loru pretiulu silveloru , prada că se fia pradate, apoi Dloru sunt siliţi a pradă, că se participeze la folosintia; — la care ’mi iau voia a respunde: ca romanii săteni, unde ’si sciu proprietatea nedisputabila asigurata, sciu forte bine a pretiui momentositatea silveloru, că factorii principale ale economiei agricole, si le crutia relative binisioru. — Dovada ’mi sunt spre esemplu comunele romane din sedriile Orastiei, Sebesiului, Mercurei si altele chiaru din comitate. — Spuneți vise Domnilora unei comune de acelea, care astadi posie de silve de secuii bine păstrate , ca dens’a le folosesce numai momentanu; ca cutare seu cutare „Domnu“ seu orasiu sasescu ’si tiene „jusiu“ (dreptu) pe ele; ca de si comun’a platesce darea pentru ele, totuşi după cutarea din cutare lege, ele vinu scrise in foi’a proprietăţii cutarui’a Domnu, orasiu seu naţiune ; apoi: mai puna Domnulu , orasiulu, seu naţiunea cutare pădurari peste densele, plateascai reu, dicale, ca ei se punu numai proform’a, spre a’si retiene seu câștigă rație cu stipulatiunile legii form ’a de proprietar iu fapticu —------caute apoi a respinge pe săteni dela dreptulu folosintiei regulate prin „tisticii“ sei, si veti vedé, ce se va alege din acele păduri — păstrate si crutiate de secuii — in 2, 3 ani. — Fașia cu aceste giurstari, cui nu ’i se va vîrî cugetarea, ca disolvarea judecătorii loru urbariale pentru patria e o calamitate ; restituirea loru intr’o forma mai potrivita, mai mobila, — cu forme de procedura mai simplificate , — cu personalu nu numai din discipulii pedantei, scrupulosei si blândei Themis, ci si din a activei si prevedietorei Minerve; — este o necesitate din cele mai simtite, si urginte , pentru ca judecatoriele ordinarie, fia prevediute cu poteri lucratore catu de bine, voru privi la agendele urbariali — care ceru o activitate estraordinara si tempu multu numai că la trebi de importantia secundaria. — In proportiunea, in care aceste judecătorie, seu comisiuni urbariali, aru luă sarcin’a dela judecatoriele ordinarie, de I-ma inst., — la aceste aru fi atunci a se împutina personalulu. — Cine cunoasce o medicina mai buna, — aplicao , — seu propunao spre aplicare. — Spiridon Fetti. 242 Din UNGARI’A. (0) Beiusiu, 20.iJuliu n. 1862. In primaver’a anului cuvinte , dupace fostulu ‘protopopu alu Beiusiului in urmarea dispusetiuniloru episcopesci fu scosu de aici, venindu P.C.D. Prot. Terentiu Ratiu si ocupandu-si loculu, a aflatu de lipsa a îndreptă cerculariulu ce urmeza mai la vale catra preoţii tractului seu. Precumu se vede din totu cuprinsulu seu, elu e menitu pentru publicitate, car’ nu e vr’un lucru secretu, si totusi s’a aflatu vr’unu crestinu prapaditu, care timbrandulu de unu aptu de atîtiare, l’a decopiatu si pe lenga o denunerare l'a tramisu la stefulu comitatului, unde se vede ca a avutu aresi care valore acele berfele, de orace cu ocasiunea călătoriei Esc. Sale a Locuiienintelui Ungariei pe la Orade ii spusa insusi Ese. Sa, cumuca are cunoscintia de acestu cerculariu, si candu fu tramisu la Beiusiu unu comisariu reg. in person’a Dlui A. J. pentruca se investigeze nu sciu cea aflatu de lipsa a întrebă pre D-lu Protopopu „de’si recunosce acestu cerculariu de fetulu seu“ ? Ca dara se véda si publiculu cetitoriu, si se judece si elu cu mintea s’a cea nedficiosa, de pat,e fi acestu cerculariu unu obieptu de atitiare seu ba? si de a lucratuD. Protopopu alta prin ast’a, decatu si-a implinitu datorinti’a s’a că pastoriu sufletescu si conducatoriu naturalu alu oiloru cuventatorie supuse păstoriei sale sufletesci, apesate de vitregii a tempuriloru si dela sate de unii din ingraţii ei fii; ve rogu se aveţi bunătate a-i face locu in pretiuitele coloane a „Gazetei“ precumu urméza : Onoratiloru Domni Parochi si Administratori parochiali, Fratiloru in Christosu Domnulu nostru, multu iubiti! Ispitindu si cernendu cu amanuntulu istoriele gintiloru si popoareloru, usioru ve veti convinge despre acea , ca toate popoarele, anca si cele in puteri fisice mai debile, fiindu altei poteri mai mari supuse si subjugate, intru acea s’au luptatu, ca limb’a in totu chipulu, anca si cu perderea vietiei se o apere. Prebunulu nostru monarchu insufletîtu de spiritulu adeverului cu parintésc’a si inalt’a voia privindu supusiloru sei din intrég’a Monarchie prin un’a diploma din 20. Oct. c. n. 1860, prin biletulu in alu 5, precumu si prin resolutiunea preinalta din 27. Dec. 1860 egala îndreptăţire au daruitu. Sub egala îndreptăţire fratiloru in Christosu se intielege si acelu atotupretiuitu daru, de carele totu Romanulu adeveratu are a se bucura. Darulu aceat’a de totu scumpu e : eliberarea scumpei nostre limbi din sclavi’a pana acuruu fasta, si aducerea ei pre campulu edu libera alu civilisatiunei, cu care debuimu a ne folosi nu numai in lucrări private si conversari amicale , ci cu totu dreptulu basatu pre préinalt’a gratia a prebunului nostru Monarchu, in toate comunele a masuratu dreptatei ca de o limba oficioasa a o introduce se ne ostanimu. Dela frățiile vóstre că luminători si invetiatori ai poporului, se asteapta dreptulu acestu scumpu alu vesti poporului, pre acest’a alu invetiă si ai aretă ca catu de mare folosu si bunătate i va fi lui aceea; avendu elu limb’a s’a de limba oficiosa in tote afacerile comunale si comitatense. Debie poporului ai aduce înainte tristele intemplari ale timpului trecutu, candu forraas’a nóstra limba că nevinovata gemea sub acelu terorismu, incatu tiranii cu alungarea ei insusi din sântele besericii cu puterea o limba străină au cautatu a viri. Aretati poporului urmările cele triste, cari provinu din folosirea unei limbi străine, lui cu totulu necunoscuta. Scoateti din anim’a poporului ixic’a cea ticaloasa. Aprindeţi ochii mnintei si a sufletului lui cu lumin’a adeverului, că se se cunósca pre sine si dreptulu seu, vestiti poporului ca acestu dreptu numai prebunulu nostru Monarchu, cara nu altulu l’au datu, si ca prin urmare, poporulu Romanuanca are de a pretinde dreptulu limbei sale, însufleţiţi rivn’a poporului Romanu, care pana acu de terorismu eră labefactata si amortîta, aducandu inainte ca unu poporu fara libertatea limbei sale, nici candu nu poate avea înaintare, ci apasare, nici candu desvoltare, ci intunerecu înaintea ochiloru sei, nici candu e vedintu si cunoscutu naintea lumei, ci de toti uitatu. Asia amu fostu noi fratiloru in Christosu, asia au fostu si poporulu nostru, si deca amu cercă cu deamaruntulu caus’a intunerecului si a nedesvoltarei nóstre , usioru putemu dice, ca neiertarea limbei nóstre in trebile afaceriloru si lucruriloru publice oficioase, — au fostu caus’a. La lupta dara fratiloru in Christosu! ca dreptulu celu gratiosu dela prebunulu nostru Monarchu dobanditu se-lu punemu in lucrare, la lupta! ca de acelu dreptu se ne folosimu — la lupta dîcu! — si nu dormitati !