Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-09-19 / nr. 74

Quod differtur non aufertur. Pentru ce prinseră și închiseră Domnii din A­i­u­d­u pre Axentie ? (încheiere din Nr. tr.) După ce nu te lasă adunarea se vorbesci, ce ai facutu in Aiudu ? — După ce la propunerea Br. Kemény István si a lui Török majoritatea comitetului nu’mi dede cuventu, facandumi reverentia catra D. comite, am esitu din sal’a adunarei, si vediendu, ca mas’a poporului, de care era plina curtea comi­tatului, prin esirea mea pre tempuria si fara veste s’a turbu­ratu si incepe a curge după mene, am statu pre loeu, iamu salutatu cu glasu mare si spunendule celea ce se intemplara cu mene in sala si adunare, rugai pre cei ce eră membrii co­mitetului se se incerce a intra in sala si se se dechiave pre rondu, că ei nu se improtivescu la rescriptulu in­ guberniu si voru plati darea. Eara pre cei ce nu sunt membrii iamu ro­­gatu se fia buni ascultători, se mérga pre la casele si fami­­liele loru, sefia cu rabdare, pentru ca caus­a comitatului no­stru nu se va decide de Domnii din Aiudu, ci de imperaturu, unde avemu o deputatiune naționala cu Parentele Metropolitu in frunte, si chiaru pentru acesta au se se poarte bene, se nu supere si va teme pre nimine, ca nu cumuva cu vreo purtare escesiva se compromită pre Parentele Metropolitu si se im­­pedece cursulu celu natiunalu alu lucruriloru. — După acésta me duseiu la cortelu la cas’a D. jude cer­­cualu Sam. Molnár, mas’a poporului vnse se tienu de mene si preste puținu se escă o certa intre unu romanu si evreu, care adiunsese pana la impartieli de pumni si de palme. A­­cestu escesu irită pre poporu — si eu audiendu de acésta si temendume, ca escesulu va lua dimensiuni mai mari si se va turbura liniscea publica, am esitu afara din casa si amu es­­k­ortatu pre poporu — de care era plina curtea D. Molnár si uliti’a, — ca se se feréasca de ori­ce certa si bataia , ce ar putea turbur­a pacea si bun’a intielegere, iamu spusu, ca se nu asculte de Szolgabiroi si alti Domni, carilu invétia se nu platéasca darea, se nu puna timbru, se gonéasca pre finanti sci. Se nu se sparia de Garibaldi, Kossuth, Klapka, si Tür, cu carii se totu lauda ungurii, pentru că de si au ómenii acestia popularitate la ai loru, ei inse nu au nece o putere, nece unu pieioru de ostire si cumu sunt nu ne potu face nice o stri­care ; eara acésta am spus’o pentru aceea, ca se nu’si lapede oamenii produptele la evrei si speculanți cu pretiuri de nemica de fric’a ostiriloru unguresci, si in urma se nu aiba cu ce trai — si cu ce suporta greutățile statului. — După ce am prandîtu am plecatu si am vorbitu de nou la poporu totu in asemenea intielesu in ulitia si in capulu orasiului. Cine au impuscatu in capulu orasiului ? — Nu sciu, a sciu vise, ca după ce am esitu din Aiudu si am inceputu a goni călii in fuga, mas’a poporului tienea alaturea fuga cu călii nostrii, calcanduse unii pre altii in pi­ciore , eu vediendu acesta amu opritu si după ce se strense poporulu in giuruiu parutiului meu, me sculaiu si­­ multiumi pentru ca a padîtu ordinea si liniscea, si prin acesta a datu o noua proba de maturitatea sa; ilu rugaiu se ne lase se mergemu singuri in fuga, eara elu se vina cate­ linu se nu se calce unulu pre altulu, cuventarea o inchiaiucu: „Se traiesca Imperatulu !“ la care poporulu prorupse in vivate si pusca­­turi; asta eu nu sciu cine a puscatu, dar’ cumuca G. Tom­a B. a impuscatu mia spusu elu insusi. — Cine au facutu steagulu cu care ai venitu Dta la Aiudu? — Cine au facutu acelu steagu nu sciu, atat’a sciu, ca eu amu plecatu demineti’a la 4 ore din Belugardu in o ca­­rutia cu Candinu si Gaitanu in urm’a tuturoru, amu adiunsu pre siesulu Aiudului pre vreo 15 oameni cu acelu steagu des­­velitu, si leamu dîsu selu adune că e ruşine, ca in giurulu lui se fia astă puţini; ei inse nu se ascultara ci se trenura cu elu mereu de mene; catra Aiudu lu a adusu unu omu pe­destru, incolo lu duse unulu calare si după ce trecuramu din Taiusiu (Tövis) — sub pretestu ca s’ar fi ostenitu milu dete in carutiu. Elu e si astadi in sala la mene, pana acumu nu mi’lu a cerutu nime. — Dta stai in cercetare pentru crima de turburare reli­gios» (Religions-Störung) la magistraturu in Belugardu. — ,,Nu sciu despre acesta, celu putinu nu fui anca de locu intrebatu.“ — La Dta au venitu óameni pre carii iau scosu Domnii din casa, si iar invetiatu se se duca inapoi, se dea la Domni cu bat’a in capu, si se’si reocupe casele ? — „Preste totu e minciuna. In parte am invetiatu pre Joanu Campeanu dinVintiulu romanescu,­­pre care avendu sen­tentia judeciului urbarialu a mana, ca cas’a si mosi’a e a lui, lu a scosu in primavér’a asta Borceanu (Bartsai) din casa cu puterea si cu ţiganii curții,­ ca se mearga inapoi, se se cerce si se faca cumu va pute, se apuce eara in casa; eara de va mai veni Borceanu cu țiganii, se nu esa din casa nebatutu, si de vor da ei in elu, se dea si elu in eli, si acesta invetia­­tura am dat’o pre temeiulu legiloru ungur­esci, care indrepta­­tiescu pre omu a se apera in proprietatea sa , nu numai sin­gura dar’ cu serbitorii, vecinii, si cu alti oameni condusi cu plata, si acesta chiaru si inprotiva unei esecutiuni judiciare. Poate ca voi fi mai invetiatu si pre alti oameni se se apere in proprietatea sa, dar’ acésta nu insemnéaza ai invetia se dea cu bata in capu la nime. — Pentru ce nu ai invetiatu Dta pre omulu se vina se arete lucru ela la tisti’a comitatului? „Nu numai nu’lu amu invetiatu, da i amu facutu si o a­­retare criminale in scrisu la guberniu si acesta la espres­a lui rugare, dîcundu, ca nu are nice o încredere in Domnii dela comitatu, pentru ca ei sunt totun­a cu Borceanu. — Sciutai­sta cu főispánul Pogány Gyuri e de Impera­tulu denumitu? — „Sciutu.“­­L — Daca ai sciutu, pentru ce ai invetiu pre ómeni se nu asculte de tisturile lui ? Nu iamu invetiatu, ci din protiva am tramisu pre cei ce făcură cate o crima si au venit de au cerutu sfatu dela mine, chiaru si in temnitia — aci am aretatu pre cre cati cu nu­mele. — Apoi daca nu iai invetiatu Dta, de unde vine, ca ei nu se supusera si nu ascultara de Szolgabiroi ? Eu nu sciu, — cred inse ca dela ins’a purtarea DD. szol­gabiroi, carii spunea la oameni, ca diet’a Ungariei nu cunósce pre imperatul de craiu legiuitu, nu vré se dea dare si catane si alte lucruri, de care se scarbia simtiulu celu sanetosu alu Romanului, cridiendu, ca oamenii acestia nu potu fi denumiti de imperatulu, ci sunt usurpatori si nesciindu bine destinge, au facutu pecate politice. Sei Dta ca romanii de pre valea Ampoiului au facutu protestu si au denegatu ascultarea szolgabiroului Boer János? Am audîtu, dar’ nu sciu unde, cumu, ce, si prin cine. Dta ai trenutu in beseric­a unita din Belugardu adunare si ai vorbitu la poporu forte, de lu ai iritatu asupra Domniloru. Asta e o minciuna nerusinata si ceru, ca aretatoriulu se fia trasu la respundere si pedepsitu cu calomniatoru. In acea beserica au­ facutu protestu in protiva organisa­­rii magistratului. Da, decatu acesta a fostu in beseric­a cea neunita si nu amu chiamatu eu pre oameni, ci in acea beserica se tienu esamene semestrali, la care amu fostu poftitu si eu; tocma atunci pusese magistratulu placate, prin care se invita cei in­­dreptatiti după art. 23 alu legei din 48 la inscriere; după e­­same a venitu vorb’a, daca se potu înscrie si romanii au nu? dreptu aceea eu ca membru alu confer, nationale din Sabiiu, tienuta la l­a Jan. 1861 cu învoirea celoru mai mari,­ mi am tienutu de o mica datoria a areta , că acea lege nu e oble­­gatoria pentru Ardealu, ne fîindu ea publicata sei. —­ Parerea mea plăcu la toti, ea se formulă intr’unu protocolu, care sub­­scriendulu cine a vrutu, s’a datu la magistratu si romanii nu se inscrisera după legea cutare. — Dta ai facutu colecta fara slobozenia de ai tramisu acestu protestu la imperatulu. — Sic. — După cumu am aretatu , acelu protestu s’a datu la magistratu, nu s’a dusu la imperaturu, si nu a fostu lipsa de colecta, nice nu s’a facutu pentru acesta. — La Dta s’a tienutu adunari de mai multi popi, si prosti cu usile încuiate si cu ferestrele astupate , ce ati sfa­­tuitu si hotaritu in acestea adunari ? — Eu nu amu fostu rebelu nice nu amu completatu a­­supra vieţii nimenui, ca se tienu adunari cu uşile încuiate,— cu uşile si ferestrile deschise inse se tienu la mine o adu­nare in 11. Aprilie 1861 ad analogiam la cea dela Kemény István in Ciumbrudu; ea avu de scopu organizarea comitatu­lui si a comitetului comitatensu, resultatulu e o lista lunga de nume ce se afla la mine acasa. In primavér’a a. c. tienu la mine in casa mai multe sie­­dintie o comisiune mestecată sub presidiulu canonicului Pap­­falvi; comisiunea foi tramisa de Metropolitulu; operatulu e la consistoriu; ea eruă venitulu besericei unite din Lipoveni, carelu de fraudă protopopulu Pap Augustinu de 12 ani, man­­candu preste 4000 fl. v. a. dela beserica. Acestea suntu celea mai de frunte întrebări din cele 36 cateri puse D. Szalantzi Lajos si in urm­a carora se declară 294

Next