Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-10-20 / nr. 83

GAZETA TRANSILVANIEI. Mr. §3. Orasiovn, 30. Octombre 1803. Aim Iu AMA. Gazet’a esse de 2 ori: Mercurea si Saiubet’a. Feiea una data pe septemana. — Protiulu, pe 1 anu 10 fl. v. a. Pentru tieri esterne 15 fl. sun. pe unu anu sau 45 doidioceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon. sanatoria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacs’a timbrala e 30 cr. de fiacare publicare, fara depunerea acestui pretiu inainte nu se vor­­ mai primi publicat MONARGHI’A AUSTRIACA. Rugămintea episcopului greco - neunitu. (Urmare din Nr. tr.) 3. In casatorii amestecate, unde cununa clerulu u­­nitu, candu una din cele doua parti se tiene de relegea neunita, jumătate din tacs’a cununiei se se dea paro­­chului pârtii neunite, carele si asia e lipsita de o sub­­sistintia cuvinita, ba ar fi mai bine, ca in casatorii a­­mestecate femei’a se urmese totudeaun’a relegea băr­batului, pentruca chiamarea de doi parechi din confe­siuni diverse in aceeasi familia, mai vertosu fiindu si sarmana, e forte ingreunatore.*) 4. Precumu la alte confesiuni, asia si la bisericele neunite clisterii (fetii) se fia scutiti de darea capului, cu unii, carii intru intielesulu gratiosei ordinatiuni gu­­berniale esite din 9. Sept. a. 1825 Nru 8832 sub PP) se punu prin scirea deregatoriiloru publice si cu totu dreptulu se numera intre sierbitorii neaparatu trebuin­­tiosi ai bisericei si in aceeasi persona implinescu in biserica sierbitiu intreitu, adica de clisteriu, ca la tote bisericele, de clopotariu si de cursoru in locu de posta, carii nainteza fara nici o plata ordinatiunile regesei care trebue se se publice din partea clerului la popore in bisericele neunite ale acestei diecese latite preste totu Principatulu. 5. Subsistinti­a clerului se fia im­bunatatita prin scutire de platirea contributiunii si de a vămii [de dru­muri si poduri] dela averile proprii misicatore si ne­­misicatore; se fia totuodata insestrata cu mosii paro­­chiale (portia canonica) recerute din launtru si din afara. 6. In fundulu regescu preotiloru se li se faca plaţi din casele alodiale , eara in fiscalităţi din respeptivele casse dominale, cumu si din cele de confraternitate in locurile montanistice (pe la baisiaguri), pe unde paro­­chii nu se impartasiescu din aceleasi nicidecumu, ci numai clerulu altoru confesiuni, macaru ca la aceleasi casse partea mai mare a sumeloru de bani incurge dela neuniti, carii sunt mai numerosi; eara déca asia ceva nu s’aru poté castiga dela fisculu regescu, se se dea parochului actualu incat mosi’a din launtru si din afara trebuintioasa pentru locuinti’a si nutrementu, pentru care inse apoi se nu faca dîle de robota iobagesca, nici se platésca tacse. 7. Subsistinti’a clerului se fia ajutata si prin scu­tirea de dieciuele, deca nu preste totu, celu pu­inu in fundulu regescu, unde dlerulu luteraniloru atatu celu Not’a Traducătorului, ] actualu catu si celu supernumerariu adica lipsitu de po­­­­poreni, trage dieciuelele din vinu, grâu, papusoiu, fa­sole si din totu felulu de legume nu numai dela popo­­renii sei sasi, ci si dela romani, ba tocma si dela pa­­rochii actuali ai acestora. Adeveratu ca rugămințile co­­prinse sub punctele aratate la 5, 6 si 7, prin resolu­­tiunea regeasca citata mai susu sub XIII, intimata sub Nru gub. 11028 din 15. Noemvre an. 1824 au fostu dela preanaltele locuri denegate, nu inse absolutu, ci cu acelu adaosu, ca aceleasi nu s’ar potea i­m­­plini fara interveni­rea dietei, si eata cau­­s’a pentru care eu cutezu a recurge cu toata increderea, ca Ind­itele staturi si ordine, binevoindu a reflectă la a­­celeasi, parintiesce se dea ascultare rugăminții mai nainte denegate si se se indure a mângâie pe acestu , cleru sarmanu, eara anume: a) In catu pentru scutirea ceruta la p. 5 de a nu plati contributiune (biru) după averi nici vama de drumu, din acelu temeiu, ca din cuvintele respicate ale articu­­lului 60 din a. 1791 „Relegea orientala neunita de ri­­tulu grecesu, carea după legile acestei tieri pana acum s’a numeratu intre relegile tolerate etc.“ se pote în­cheie, ca si cumu relegea neunita numai pana la acelu anu, in care s’a compusu acelu articulu, ar fi fostu ne­­priimita (nou recepta), eara de atunci incoce clerulu neunitu inca ar fi a se tracta ca si clerulu relegiloru recepute, prin urmare ar trebui se fia scutitu si inse­stratu. Eara deca scutinti’a acestui cleru de a nu plati dare după averi nu s’aru poté deduce din intielesulu disului articulu, aceeasi se se concéda parintiesce celu puținu din acelu temeiu, din care s’a concesu scutirea dela darea capului, care fara indoiéla nu se va fi con­­­cesu din alta causa, decatu că se se ajunga preanaltulu scopu de a nainta cultura poporului prin unu d­eru scu­titu de grijele susutienerii vieții sale. Preste acésta în­tinderea scutirei clerului inca si dela darea după averi se poate intempla si din acelu temeiu, ca poporulu con­­credintu­lui in cele spirituale este supusu la forte multe serviții si prestatiuni, pentruca elu­porta toate sarcinele publice alaturea cu ceilalți locuitori ai acestei tieri, ale caroru cleruri sunt dotate (inzestrate); elu platesce con­­tributiunea, cultiva cu mare sirguintta minele (băile) sa­linele, porta economica de campu si de vite nu numai in acestu Principatu, pre catu se pote află locu de pa­siune, ci tocma si in tieri străine , si tote acestea cu folosu forte insemnatorii, carele se revărsă preste toti ceilati locuitori ai Ardealului, din multele tricesime (vămi pe produpte), din lâna, lăptarii, casiu (si brân­­dia) miei si din alte produpte; afara de acestea popo­­rulu neunitu mai porta si greutăţile resboiului ca si cei­lalți conlocuitori, ba in mesura mai mare ca si unulu carele nici intr’o privintia nu este crustatu; elu inse fara indoiela ar face si mai multu, déca ar ave vreo sperantia de premiu cu de unu indemnu spre virtute si déca delaturandu obstaculele culturei s’ar usiora celu putinu dela greutatea de a’si insestra clerulu după cu­­viintia si in acelu modu, carele s’a observatu si la alte natiuni ale acestui Principatu. b) In catu pentru sucursalu din casele alodiale me­morata la p. 6 cu scopu de a se imbunatati subsistin-t ti’a clerului, denegatu inse sub pretestu, ca casele ale- *) Acestu punctu de rugăminte pre catu e de naivu (1a­­resicumu copikrosu, nevinovatu, simplu, sinceru), pre atatu e de caracterisatoru alu timpului in carele s’a urditu acésta petitiune. Adica repausatulu episcopu nu mai canta in pri­­vinti’a casatoriiloru amestecate la unu principiu de dreptu si dreptate , ci numai la unu felu de folosu materialu si la G­­resicare comoditate; preste acesta preasf. sa vedea inainte’si numai casatorii amestecate intre uniti si neuniti, eara de ca­­putaturile cu r. catolici, calvini, uneori si cu unitari, si cu iuterani uitase cu totulu ; — totodată confunda dreptulu preo­tului miresei de a cunună, totudeaun’a elu, cu dorinti’a de a se tiene femei’a de confesiunea bărbatului.

Next