Gazeta Transilvaniei, 1863 (Anul 26, nr. 1-120)

1863-02-23 / nr. 15

PRINCIPATELE UNITE ROMANE. Bucuresci, 18. Febr. In siedinti’a de astadi a ca­­merei suptu presiedinti’a D. Mavrogheni se tienu desbatere generala asupra intregului proiectu de adresa, si dupace vreo cativa se dechiarara , ca se voru abtiene dela votarea gene­rala, se inchise discusiunea si facunduse votisarea (vedi Nr. tr.) biroulu proclamă, ca adres’a ad. contraproiectulu s’a pri­­mitu.*) Indata după acésta procese adunarea la alegerea de­­putatiunei, care se representeze adres’a la Domnitoriu si pre­­siedintele invita pre ministeriu, ca sei faca cunoscuta dîu’a si or’a, candu va primi Domuitoriulu pre deputatiune , ear’ mai incolo s’a apucatu adunarea de desbaterea bugetului militariu. Cumu fu priimita adres’a se vede din telegramulu de susu. — Adunarea nationala in Romani’a. (Urmare din Nru tr.) Credu de prisosu a mai face definitiunea adresei. Man­datari ai tierei avemu dreptulu si datori’a d’a spune totu ce simpte, totu ce sufere tier’a. Aceea amu disu cu ministru o dicu si astadi cu deputatu, capulu statului se afla susu pe verfulu piramidei sociale si ministrii la cele anteie trepte ale piramidei. Fia­ care vnse trebue se stea neclintitu la loculu seu, cu valurile pasiuniloru politice se lovesca numai pe mi­nistrii, cari se espunu aflandu-se josu in aren’a luptei. (Apl.) Noi voimu cu capulu statului se stea pe verfulu pirami­dei sociale; guvernulu vuse cauta a face altminteri. S’au e­­misu aici idee cu totulu noue, asupr’a regimului constitutio­nale. D. ministru de culte au disu ca ministeriulu nu trebue se fia espresiunea majoritatii, si ca n’are trebuintia se cer sietoresca încrederea Adunării Amu lasatu se respundu a­­stadi, candu discusiunea urméza asupr’a totuloru acteloru gu­vernului. Amu disu si repetu ca ministeriulu trebue se fia espresiunea maioritatii; amu disu si repetu acést’a pentru ca eu sunt din minoritate si datori’a minoritatiei este d’a reclama totudeun’a in contr’a violatiuniloru, vechie seu noue, si pentru garantiele ce coprinde legea fundamentale (aprobări). Legea nóastra fundamentale, conventiunea, cuprinde régimele consti­tuționale, s’acestu regimu este d’opotriva la noi, câ in Angli’a, câ ’n statele unde functioneaza. Acelora cari primescu c’uuu dîmbetu de ne ’ncredere cuvintele mele le voiu respunde cu disele d-lui Thiers. „Este o singura forma de guvernu representativu posi­­­bilu si diferinti’a intre Angli’a si Fransi’a este numai in sta­­„tulu socialu cu totulu feudale, aristocratieu inca intr’o tiera, „si cu totulu revolutionara in alta, dar’ atributiunile puteriloru „sunt totu acele, identice, pentru ca ele nu potu varia, pentru „ca guvernulu representativu statornicitu in Spani’a, in Itali’a, „in Germani’a, in Rusi’a se va afla pretutindene totu acel’a „de si intr’unu midiulocu deosebitu. Elu este o sistema a „carea toate partile sunt necesarie si nu s’ar putea schimbă.“ Va se­dica, dice, D. Panu, c’avemu sistem’a reprezentativa ca ’n Angli’a ca in toate statele unde este sistema represen­­tativa. Acumu se vedemu cu ce renduiela se numescu ministrii. Voiu respunde er’ cu cuvintele d-lui Thiers." „Publicistii ministeriali sustieneau asupr’a prerogativii, „doctrinele cele mai false: ei pretindea ca alegerea ministri­­„loru se esercita de catra rege fara controlu, ca bugetulu nu „putea se fia refusatu.“ (Teorie, adaugi d. Paul, care se sus­­tiene si la noi.) „Aceste doua cestiuni cuprindu intrinsele tota teori’a „guvernului representativu intrega. Noi amu sustienutu după „dreptu si fapte ca nu era asia. Dreptulu regelui amu disu „de a numi ministrii , combinatu cu dreptulu tierei de a re­­„fusa bugetulu, producu o sistema practicata de o suta cinci­­„dieci de ani in Angli’a cu multiumirea regelui si cu glori’a „tierei. Cu acesta renduiela puterea remane un’a, dar’ tier’a „alegandu ministrii, se guverneaza ea insa­si. „Miniștrii numiți prin influinti’a camerei au prerogativ’a „regale, care au fostu făcută pentru a concentra puterea in ma­­inile esecutivei; ei compunu personalulu administratiunii, făcu „dreptate prin judecătorii alesi de densii, guvernéza intr’unu „cuvintu, si fiindu ca au încrederea camerei, (ca­ci n’ar puté „se esiste fara acést’a), ei nu făcu decatu lucrări aprobate de „dens’a. Indata inse ce reu’a guvernare incepe, ori regele ori „camer’a restorna ministeriulu care guverneaza reu, si camerile „infacisiedia majoritatea loru cu lista de candidați. „Eata inse cumu ministri potu se fie in alegerea cameri­­„loru, fara desordine, fara anarchia in administratiune „Guvernulu tierei prin tiera este in charta, in aceasta carta „redactata cu intentiuni atatu de strimpte, si nu este vre o „minune ca acest’a se fia asia, pentru ea elu este in fia­care „constitutiune, care institue o camera electiva si-i da votulu „pentru impositu.“ Siaci d. Panu mai dice: Camer’a electiva o avemu si dreptulu d’a vota impositulu elu avemu. Eaca regimulu con­stitutionale. „Sunt, urméza d. Thiers, doua forme de guvernu astadi „intrebuintiate in lume pentru ca se satisfaca acestu spiritu: „form’a englesa si form’a americana. Prin un’a, tiér’a alege „cati­va mandatari, cari, prin midiuloculu unui mecanismu foarte „simplu, oblega pe capulu statului a alege ministri pe acei ce „mandatarii ei preferescu si pe cari ei obliga se guverneze „după placulu loru. — Prin cea­lalta, tier’a alege mandatarii „sei, pe ministri si pe capulu statului, la fia-care patru ani.“ Mai veni-a ore acumu d. ministru de culte ca se faca teorie noue asupr’a regimelui constitutionale, é dar’ atunci tre­bue se de mai antaiu lectiuni d-lui Thiers. In conventiunea nóastra inse sta unu articulu care dice, ca se potu lua ministrii persóne cari nu sunt deputaţi. Toc­mai acést’a vine se esplice regimulu constituţionale. Capulu statului are veto asupr’a legiloru ce se făcu, si candu i se pare ca lucrurile mergu intr’unu intielesu cu totulu opusu d’alu seu, atunci ih ministrii, cari n’au principiele maioritatii, pentru c’atuncea disolve Adunarea si face apelu la tiera se judece intre puterea esecutiva si intre maioritatea Adunariei. Numai intr’unu asemene casu capulu statului ie ministrii cari n’au principii maioritatii. Capulu statului nu urméaza nici după simpathie, nici după antipathie in alegerea ministriloru sei. Pittu, remane ministru de­si nu este plăcuta coroanei. Kanning asemene remane si mare ministru. Si totu re­gele Angliei priimesce respunsuri cu acestea. Chattam betra­­nulu esitu din ministeriu, era barbatulu necesariu dupe mul­tiumirea comuneloru. Regele ei tramite pe secretariulu de statu Fox, pentru ca se-i ofere ministeriulu. — Dute, spune, Maiest. Sale, respunde Chattam , candu imi va tramite unu mesagiaru mai demnu de dens’a si de mine voiu re­spunde onorei mesagiului. Mesagiulu mai demnu a fostu tramisu si Chattam a devenitu, dice istori’a, fundatorele unei dinastie de ministrii, displăcuți regiloru dar’ stapinii tierei o diumetate de seclu. Eaca dar cu ce re’nduiéla se numescu ministrii. (Aplause.) Mai dice­va are , d. ministru de culte, pe care articulu me ’ntemeiezu pentru alu intreba cine este, candu elu vedu intr’unu ministeriu neconstitutionale? Cumu, die ministru! ai fostu partasiu revolutiunei de la 1848, ai fostu apoi in com­i­siunea centrale, in contr’a acelor’a cu cari ai lucratu la 1848, s’acumu vii intr’unu ministeriu care este in contra sia unor’a sa altor’a, si nu-mi recunosci dreptulu d’a te ’ntreba cine e­­sti ? (Aplause mari.) Viéti’a politica, fiinti’a politica este d’a avea convictiuni, este d’a avea Principii. Viéti’a politica este lucrarea pentru a opera sia desvolta fia­ care principii sei. Care sunt principii dumitale, d-le ministru ? A nu recunosce Adunării drepturile sale, sia numi cersitoria, datori’a puterii esecutive, d’a cauta se aiba încrederea Adunarei ? (aplause). Dar’ d. ministru de culte a mersu si mai departe. A numitu Adunarea vatra de conspiratiune, guvernulu provisoriu e numitu, a disu, pro­­gram’a este făcută; dar’ atunci cumu mai stati p’acele bance déca Adunarea conspira ? (miscare) pentru ca Adunarea este depositaria dreptului poporului; pentru ca Adunarea, ori catu de restrinsa se afla după legea eleptorale, este in­vestita de suveranitatea nationale. (Aplause.) Da ! Conspiramu cu drepturile si cu legile tierei noastre! Conspiramu cu auto­­nomi’a ei, cu sicuranti’a publica, cu moralitatea societarii in­­tregi, puse in periplu, de d-vostra, d-loru ministrii! (aplause.) Eaca complicii nostrii, punem­ man’a pe densii si-i sfermati! (aplause.) Ce ? N’avemu dreptulu se ne ’ntrunimu ! se vor­­bimu despre suferintiele tierei, si se cautamu vindecarea reu­­lui care ne rode ? nu voim­ ca s’alungamu dintre noi urele, discordi’a si pasiunile, cari ne au inviersiunatu pe unii in contra altor’a? (aplause). Doriri, doriri se fimu destiniti, ca se servimu necontenitu de instrumente, la scopuri perfide, cari nu cauta de catu ca se ne perza pe toti, (aplause) in­­teritandu pe unii in contra altor’a pana ce nu va mai remane in tiera de catu ruine grămădite pe ruine, (mare sensatiune si aplause). Nu, domniloru ministri, amu intielesu periclu si *) Vedio in Nr. 9, 10, 11, cu foarte puțina modificare. 59

Next