Gazeta Transilvaniei, 1863 (Anul 26, nr. 1-120)

1863-01-26 / nr. 7

(Jwsot'o esse ae 2 oh. Mereurea si Sambet's, Faiea una data pe »eptemana, — Preniul«, pe 1 anu 10 fl. v. a. Pentru tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu imu seu 40 doidieceri, or 3 galbini mon. sunaUria. Se prenunera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. —« Pentru serie ad. cam 10 vorbe inari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacs a timbrata e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu inainte nu se voru mai primi publicări. Mr. 1 Braslovu, 90. Januarii 1803. Anula XII. MONARCH!’A AUSTRIACA. Unionist!!.^) IV. Inca înainte de 1848, orizonulu politicu, desi sereni la aparere, era ingrecatu de unele vapori, cari in totu minutulu se potea condensa in nori grei, si amenintiatori pentru pacea publica. Unii se temeau, ca esplosiunea va veni dela apusu, altii dein alte cornuri ale lumei. Multi inse dein Trni’a si dein Ungari’a, barbati de statu si adincu cugetători, tieneau, ca periclulu va se erumpa dela nordu. Colosulu nordicu, cumulu numeau, era mai tare si mai infricosiatu de catu totudeaun’a pana aci. Cu unu pitioru in Asi’a, si cu celu alaltu in Europ’a, totu mai tare se apropia spre apusu. Mai antaniu inghîtise intre alte multe mai menunte Poloni’a , trecuse Balcanulu pana la Adrianopole, luase provinciele romanesci suptu protectoratu, si incongiurase Trni’a mai de tote partile, cumu incungiura pescarii cu retieu’a somnii si crapii in Ternave si in Muresiu, ca se nume tendu mai departe. Panslavismulu, care de catră sudu se tendea pre ripele Dunărei in susu prein Serbi’a, Slavoni’a, de catra nordu prein Bucovin’a, Galiti’a si Ungari’a de susu, sprijinitu de Serbi, Rutheni, Teuti etc. etc. se parea, că in urma va se sugrume Trni’a si Ungari’a. Elementulu magiam fora nece una afinitate cu poporale Europei, afora de Fini si Laponi (de e adeverata parerea lui Sajnovics), cari inse nu numai ca erau prea departe, ci si cadiuse acumu de multu in gura crocodilului nordicu, — nu potea speră nece unu ajutoriu de nece una parte, nece dein afara, nece dein la intru, pre romanii-i instrainase cu despotismulu feudale dein evulu mediu, sii lasase a se desvoltă intru insi semitulu natiunalitatei magiare. Asia raţionau politicii magiari inainte de 1848, si că se nu créda D., că vorbescu aici numai berfele , me restringu a cită unu pasagiu deintru unu opu esitu dein pen’a unuia dein celi mai defrunte corifei ai partitei unionistice W., care in „Szózat“**) asia scrie: — „De cumuva pre colosulu nordicu, seau scopurile si doririle lui proprie, cari de pururea le tiene inaintea ochiloru , si de cari totu mai multu si mai tare se apropia, precumu acumu mai de multu si dein dî in dî de nou se arata, — seau unele templari istorice universali, * l’aru indemna se se scóle că unu inimicu publicu, asupr’a tierei nóstre si a casei nóstre domnitorie, seau in contr’a monarchiei austriace, — atunci acea massa mare romanésca, atatu de alipita catră Imperatu nostro (Imperator noster — vorbele originale lui), care intru insusi vede capulu beserecei sale celei asuprite, după cumu credu seau semtu, prea usioru ar’ poté si ar’ fi se se rescóle asupr’a nostra, in cari ea nu vede de catu pre aii sei apasatori, pre aii sei tirani, si in respectulu atatu alu originei si limbei, catu si alu besericei si religiunei cu totulu străini. “ — . Mai in colo după alte pu^ne: „Acestu slavismu, carele se reversă preste Europa — surupandu atate provincie — si de totu o petrunse, acest’a este, carele amenintia perire patriei si natiunei nóstre, mai multu de catu ori cărei altei tiere. Acest’a e periclulu, a cărui apropiare infricosiata deslegă legaturele cele tiepenitorie ale mortiei, si insuflandu mortului politicu viatia, era si era lu misica se strige: O patri’a si națiunea mea! Despre a firea seau nefirea ta se lucra acumu, — destepta-te si lucra, au tu te prepadesci! O! de ar’ resună acesta strigare cu poterea trâmbiței de la judecat’a de pre urma scuturandu pamentulu dein tietienele lui, in urechile tuturoru magiariloru de tóta starea, de tóta etatea, de totu secsulu, de tóta clasea, si de tóta colorea. “ Eca de ce se temeau autorii si corifeii unionismului pre la a. 1844, de Panslavismu, apusinelu inse si de romani. Deca vnse acumu unionistii nusi mai temu natîunalitatea nece de muscali nece de romani, prea bene făcu ; si deca acumu mai tare se temu de germanismu impreuna cu elementulu sasescu dein Trii’a, inca nu avemu nemica a ne mestecă in astu felu de sentimente, fiendu că fiacare omul si națiune mai bene scie de catu altulu, unde-lu stringe cireu’a. Propusulu nostru in art. citatu eră numai se aratămu, că partit’a unionistica-si temea nationalitatea de ceneva, si că spre incungiurarea acestui periclu aflata de celu mai securu midiulocu numai uniunea cu Ungari’a, fiendu că elementulu magiam dein Trni’a eră negresitu se fia mai tare spre a resiste periculului impreunanduse cu elementulu magiam dein Ungaria, de catu remanendu isolate aceste doue elemente. Astea a fostu genesea uniunei, si D. seau ori cene altulu nu va poté se ne dé de mentiuna. Mai adaugemu, că uniunea nu a fostu singurulu midilocu aflatu si pusu in lucrare spre depărtarea periclului si spre consolidarea natiunalitatei ungarice ; afara de uniune se escugetă si planulu de a magiari s pre cele alalte popora dein Ungaria si Trniia, pentru că se fia numai unu elementu, una natiunalitate, si una naţiune. Ci precumu scimu, si acestu planu făcu fiasco, macara că midiulecele spre acestu scopu escugetate se parea a securisă succesulu acestui planu, de care aici nu vomu se graimu mai pre largu. Noue ne e destulu a fi constatatu, cumu că scopulu uniunei fii de la inceputu consolidarea nationalitatei magiare in contr’a periclului, de carele se temea. Repetîmu numai si acumu, că noi nu aflămu demnu de imputatiune asta tendentia a natiuniloru de a se consolidă, fiendu că instintulu conserbarei de sene nu e numai alu individuiloru, ci si alu natiuniloru, cari s’au desteptatu dein somnulu letargicu alu nepasarei de viatia si , de catu că, ce e dereptu pentru unulu , nu pote fi pecatu pentru altulu. „Ne dice scrietoriulu, adauge D., că noi de aceea dorimu uuiunea, pentru că ne tememu nationalitatea de eli (de romani).“ — Astea nu o am dîsu , ci D. a storsuo numai dte in cuventele mele, precum am aratatu. „Ore crede-o in adeveru?“ întreba mai incolo.— Dar’ deca D. va mărturisi, că unionistii si temura nationalitatea de romanii Trii, candu planuira uniunea, voliu crede si io, de ce se nu credu ? or’ de voru negă *) Vedî Niii 101 si 102 an. tr. si Nru 6 din an. c. **) Ed. Lips. 1844, pag. 68 seqg.