Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)

1864-06-03 / nr. 44

177 dela la toata lumea, in catu acelea naţiuni mai bine aru muri de catu se se vedia despoiete de legile si tribunalele patriei loru. Nemţii din provinciile renane cu toata rivalitatea naţionala ce au cu francii, totuşi in justiţia făcu o minunata esceptiune, pentru­ ca le mai plăcu si legile si procedurele si toata justiti’a francesca. Din contra intrebati pe nemţii supusi Danemarcei, cum au fostu ei îndestulaţi cu justiti’a dana. Cautati earasi in tierile locuite de naţiuni mai omogene, pre­cum sunt Itali’a, Spani’a, Greci’a, Rusi’a si intrebatile, cuci se indestulescu ei cu justiti’a loru patriotica si naționala ; respun­­sulu va consta din vai si amar­u. — După toate acestea rogamu pre toti acei domni, carii vo­­iescu ca Transilvani’a se devină lipsita de autonomi’a s’a in justiția, se nu turbure consciinti’a publica a tierii cu argu­mente părute, fictive, ci se ’si ia ostenéala de a ’si apara cau­­s’a loru si a ’si persecuta scopulu cu temeiuri ceva mai in­­suflatóare de respeptu, pentru­ ca celea cunoscute pana acum nu cumpanescu nimicu. Deci se se caute mai antaiu de tote acelea mediulece, prin care se potu reforma legile, si proce­durele si a se corege chiaru caracterulu judecatoriloru de­­cumva acelasiu ar’ fi nesiguru, fara neci o cautare la natio­­nalitate, confesiune, clasa si etate ; eara noi din parte ne sun­­temu convinsi, ca asemenea mediulece se potu afla fara greu­tate, numai vointi’a tare si curata se nu lipseasca. De altum intrea noi nu amu trecutu cu vederea inca neci acea impregiurare, ca deea cumva la o partita seu la alt’a naționala ’iar’ casiuna cu totu adinsulu a face si din justiția capitala nationalu, de es. germanisatoru seu magiarisatoru, apoi in acelu casu odichna nu va fi, pana candu Transilva­ni’a sub pretestu ca alţii vom fi maiorisati si asupriţi de ro­mani, nu ’si va perde cu totulu autonomi’a s’a istorica, eara acesta nu numai in justiţia, ci si in administratiunea po­litica si chiaru pe terenulu instrucţiunii publice si inca tóate acestea cam intru intielesulu disertatiuniloru esite in „Kezi.“ Nici 62, 63 si 65 la care inse noi am avea a reflecta mai multe in contra, deca ne ar c­erta numai timpulu. Ne va intreba inse cineva cum se poate perde autonomi’a candu odata aceeași apucă a se sancționa ? Prin învoirea a­­celei majoritati, cărei prin legea fundamentala i s’a recunos­­cutu dreptulu de a face schimbări in constitutiune. Ci despre acestea cu alta ocasiune. Pre candu eramu se incheiemu acestea cercetări ale nos­­tre, dn. deputatu Herbert ese inca si cu unu altu argumentu in contra tribunaleloru transilvane trasu dela lenea si nepă­sarea judecatoriloru, cara intre altele observă, cumva la su­­premulu tribunalu adica la cancelaria curtii in Vienna pe catu au fostu cancelari bar. Miske si Nopola (intre 1830 si 1844) nu s’au lucratu mai nimicu, cum si ca chiaru acum la cate unu tribunalu de 12 membrii cate 4 insi nu lucra nimicu. Dn. Herbert scia acéstea fórte bine ca unulu carele stete in mai multe posturi publice, eara o parte a dietei ii intempină cuvintele sale demascatóre eu b r­a v­o. Adeverulu a vorbitu dn. Herbert, pe carele si noi ilu scimu de multu, fara ca legile presei se ne fia suferitu a ’lu respica. Acelu adeveru inse vorbesce in contra scopului gonitu de dn. Herbert. Se puna dn. H man’a pe consciin­­tia si se marturisésca, deca pana la 1848 in celeilalte dica­­sterii din Vien’a mergea lucrurile mai bine si mai iute de catu in cancelari’a transilvana , eara anume la justiti’a aus­triaca au nu se potea aplica pana atunci cunoscut’a acsioma fatala „plus valet favor in judice, quam lex in codice.“ A­dica crede cumva dn. H., ca revolutiunea din Martiu s’a es­­catu in Vien’a numai asia din flori de marti si numai de do­­rulu lelitiei ? Deca in cancelari’a transilvana mergea lucrurile ai mai miserabilu de catu ori unde aicea, apoi du. H. inca nu va fi uitatu precum n’armu uitatu neci noi, ca politic’a de atunci lasase i­n a­d­i­n­s­u , ca in Ardealu se alunga nelegiu­­rile si abusurile asia de parte, in catu si fara nebuni’a pa­­trata cu urbariulu din 1847 earasi se mai sparga vreo Ho­­rai­da nefasta cu cea din 1784. Politisches Capitalu , eara dn. H. scia multu mai bine de catu noi, ce insemna a face, buna oara din justiţia, din instrucțiunea publica, tocma si din relege, „politisches Capital.“ — Inse multi judecători, esiti dintre ardeleni, adica cam a treia parte după cum scia dn. H., sunt oameni leneşi, pe carii ceilalţi trebue se ’i parte in carca sau de-a­ umerii , buna oara cum aru porta nisce saci cu farina? Asia e treb’a? Apoi dara funcţionarii „leneşi“ in adeveru pentru­ ce nu sunt pe­depsiţi, de es, prin scarirea plaţilor­­, cum si prin celelalte mediulece cunoscute ? Si oare numai in Ardealu se impedeca cineva de funcţionari leneşi ? Nu cumva in alte tieri toti amploiaţii se potu asemana cu totu atati cai de so­iulu arabu, sprinteni si sirepi, in catu se nu simtia neci pin­tenii si neci biciusc’a se nu o védia ? Si cum se poate ore, ca numai jude­catorii ardeleni se fia lenesi ? de ce nu si functionarii dela ramur’a politica, de ce nu si profesorii si chiaru preoţii ? Ore deca ’iaru duce pe toti lenesii la Vie­n’a, s’aru face ei acolo mai sprinteni? Seu ca ar’ fi mai sim­plu si mai siguru a ’i alunga pre toti din posturile loru ca se se re’ntorca la mamalig’a tata-seu de unde au venitu, eara in loculu loru se se aduca dela Boemi’a mai muncitori? Dn. Herbert ar’ face tierii o placere, deca in calitatea s’a de consiliariu si judecatoru cum si cu unu bunu patriotu ce este, si ar’ lua ostenél’a de a respunde cu alta ocasiune inca si la cestiuni de natur’a celoru puse aici. B. „W. Zig.“ publica una insciintiare a c. r. ministeriu de finantia, prin care se provoca competitorii de a primi conce­siune definitiva la oferte pana in 15 Iuliu, ca pe sesiunea viitoria a sen. imp. se se afle base deajunsu pentru de a se da concesiunea legala. In UNGARI’A ne inbucura scirea, ca D. C. Ioanoviciu a primitu er’ însărcinarea, de a reapuca imprijirea de scóle, spre care scopu va calatori pretutindeni. Ddieu sei ajute a inaltia institutiunea! Vas. Nistoru si Ioane Corhanu sunt nu­miţi canonici la catedral­a din Oradea mare. BUCOVIN’A. Cernăuţi 4 Iuniu n. (Estractu din o scrisoare private). Doamna Fanni T­a­r­d­i­n­i directarea unei trupe alese de teatru romanescu a purcesu de aici in Tran­silvani­a, pre catu amu aflatu invitata de mai multi amatori si favoratori de arta din Brasiovu '*) Venirea dsale la Buco­vina asta-earna in urm­a invitării noatre a fostu pentru ro­manii tierii nóstre unu adeveratu evenimentu , succesulu re­­presentatiiloru trupei dsale a fostu deplinu, a fostu stralu­­eitu. Simpathi’a si dorinti’a comuna ne îndemnă a incheie cu dn. Tardini, unu engajementu si pe earn’a viitoare. Ve do­­rescu din sufletu si Dv. acesta rara plăcere spirituale si na­ționala. Cronica esterna. ITALI’A. Turinu. Renumitulu literatu Vegezzi R­u s c a 11 a , cu cive alu României inca sia tramisu votulu cu „da“ la actulu din 2 Maiu si „Monitorulu“ ’lu publica. A mai mediulocitu, de societatea neo latina, care s’a consti­tuita in comitete inca a tramisu una felicitatiune principelui României pentru actulu din 2 Maiu. PRINCIPATELE UNITE ROMANE. Aceia, carii voru fi citindu diurnalele romanesci oficiale si neoficiale voru fi aflatu pana acum, ca indata după infiintiarea provisoria a dictaturei din 14/2 Maiu, intre 6 si 12 atatu Domnitorului, catu si ministrului si anume ministrului Mich. Cogalniceanu se adresare din tote orasiele si districtele unu numeru inse­­mnatoru de multiamite si gratulatiuni, de care numai in su­­plementulu alu doilea alu „Monitorului din 12/24 Maiu citi­­ramu pana la eincidieci si una. Din contra earasi ni se scrie, cumca pre la unele locuri, ear’ anume in Ploiesci si in Buseu se aflara óameni, carii isi bătură jocu de diurnalulu „Roma­­nulu“, pe care pana mai deunadi ilu avea de evangeli’a loru, eara pe fai’a satirica „Nichipercea“ pana atunci atatu de po­pulara la plebea ce seia citi, o aruncara in tina si o afu­risiră. Este prea adeveratu ca „Romanulu“ mai alesu de 11/2 anu combătu sistem­a gubernementala a Principateloru unite din tote puterile sale, este earasi adeveratu, ca acelasiu „Ro­­manu“ de candu cu ministeriulu numitu alu lui Cretiulescu devenise organu alu coalitiuuii incheiete intre partita strinsu democratica si intre cea boiereasca, seu mai bine dicundu, o­­ligarcha. Noi inse scimu, ca pela orasiele mai mari, eara mai deaproape la Ploiesci numerulu prietiniloru acelei coalitiuni era foarte mare. Cum dara s’a potutu intempla, cu simtiemintele acélor partisani numerosi, se se schimbe asia dintr’odata si se se dezvelte, cu florile de pepeni preste nópte înaltele cu to­tulu opuse celoru de mai nainte ? Respunsulu ne este usioru. Acei oameni n’au avutu neci­­odata principii de care se fia fostu condusi, ci conduit’a loru politica e totudeauna după cum sufla ventulu ; princi­­piulu loru — deca mai au vreunulu — este coprinsu in cu­noscut’a anecdota evreeasca: a tienea totudeauna cu care este #) Dna F. Tardini a sositu numai eri in 14 la noi, din causa ca pentru castigarea concesiunii a trebuitu se petreaca puține zile la Sibiiu. Red.

Next