Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)

1864-03-28 / nr. 25

GAZET­A TRANSILVANIEI. Gazet’a esse de 2 ori: Meren­es si Sauthei­a. Faiea uns data pe septenuma. — Pretiulu, pe­­ anulOfl. pe Vi3 A va. Tieri asterne 16 fl. g. a. penna ar­a sen 40 doidieeerî, or 3 galbini mon. gunatoria. Se prenumara la postele o. r., si pe la DD. corespondenti — Pentru serie ad. cam 10 vorbe man sau mici inserate secern 8cr. Tacs­ a timbrata o 80 cr. defiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu înainte nu se vorn mai primi publicări Ir. 95. StasioTO, 98. Martin 1864. Anula XXVII. MONARCHI­A AUSTRIACA. Relatiune asupra celoru duoa proiepte de lege privitore la §§ 40, 45, 48 si 82 ai patentei urb. din 21 Iuniu 1854. (Continuare din Nr. tr.) In asemenea impregiurari instiinti’a ambeloru vparfi, de a trage si esplica patent’a si înaintea infientianderlpru tribunale urbariale, pe catu se pote in partea loru,' »i^d neadormita, nu­mai catu la fostulu supusu avea unu caracteru mai multu pa­siva, ineatu adeca acela se esprima numai in simpla oftare după dreptate, pe candu vise la partea contraria lud o di­mensiune activa după firea lucrului cu totulu daunasa intere­­seloru fostului supusu, care in urma s’au bucuratu si de suc­­cesulu seu mai securu, de ore­ce au isbutitu a scote la va­­lore pe la tribunalele urbariali interpretatiuni ale legii cu totulu contrarie spiritului ei, care s’au si obtrudatu de cuasi cinostira in locuia adeveratului intielesu mai pe la tote tribu­nalele si instantiele, pre­cum au s. e. a) regul’a introdusa in pracs’a judetieloru urbariali peste totu de a da mai alesu la unele păsuri si dispositiuni nu cu totulu chiare interpretatiuni facie cu pretensiunile fostiloru supusi mai multu restriptive, de unde au resultatu, ca in casuri dubie castigulu au incli­natu si reesitu totu de una in favoarea domnului pamentescu, b) folosirea dispositiuniloru provisorie politice la decideri asupra naturei pamentului mai totudeuna de argumentu si motivu decidietoriu, asemenea si la pronuntiarea, deca vre­o alodiatura este rescompararera ori ba —, de unde apoi au urmatu, ca decisiunile provisorii politice si adeseori necore­­spundietore dreptului, au trecutu din stadiulu celu provisoriu in definitivulu invescutu cu putere de lege si neresturnareru mai multu o­ fictiunea seu mai bine frcsarea regulei de a trage din neplatirea contributiunei totudeuna consecintie prejuditiose naturei urbariale a pamentului, ei neadmiterea, respective ne­­respectarea probamentului contrariu, de care procedura nu era cratiata neci pamentulu, care nu era conscrisa la a. 1819. d) Opiniunea espresa prin sentintie urbariali, cum ca po­sesiunea din a. 1819 la casulu celu din urma alu § 18 din patent, urb numai atunci ar’ fi inpreunata cu dreptulu res­­cumpara veritatei, déca pretendentele este seu ensusi poseso­­rele dela a. 1819 seu celu pud­nu posesiunea se fia in fami­lia si eredita dela insusi posesorele din a. 1819, e) restalmacirea §, 28 prin ficțiunea unei teorii nefun­date si foarte stricatiosa fostiloru supusi domnesci au fostu a­­ceea, ca cu total­a nerespectare a referintieloru faptice desvol­­tate in cursulu mai multor secuii si sanctionate pe cale legale s’au venitu in pracs’a tribuna Moru urbariale de principu, ca in scaunele secuiesti n’ar’ esiata pamentu urbariale, si de cum­va totusi s’ar’ afla undeva, aceea aru fi o esceptiune dela regula intemeliata pe casuri de a fi fostu introdusu „jus re­­gium“, care vnse după praes’a judeciare escipientale avendu de a comproba colonulu se lupta cu greutati, se pote dice, ca chiaru neinvingivere, de are ce avea de a face eu fapte ce întrecu pe de parte memori’a generatiunei presente, si care de si intemplate, dar’ erau forte reu ori uneori neci decum­ o­­ficiosamente înregistrate. La o asemenea procesară n’au pu­tută legislatorele se’și fi avutu tientata intentiunea, si neci nu s’au intemplatu in spiritulu legei, care pentru natur’a pamen­tului peste tota tier’a au dispusa prin §§ 3 si 5 a caroru a­­plicare cumca trebue se se intemple si in scaunele secuesei, se vede apriatu din § 28, in care deca datatoriulu de lege n’ar’ fi fostu in principiu pentru colonicatura si in secuime, ca si prin comitate, nu avea locu partea de antea a §., unde se dispune apriatu, ca sectiunea de antea a patentei are a­­plicare si in pamentulu secuiescu. Aceste si mai multe alte asemenea ecsemple pentru a toaroru adeveru ne dau garanția archivele fosteloru tribunale urbariale de toate instantiele, unde deca ne ar’ da mana, ca se putemu privi, amu da peste sentientie si decisiuni contra­­dicatoare in cause cu totulu analoge si de natura asemenea, de care neci a V. secțiune, cu privitóre la pasiuni si păduri, nar’ fi remasu scutita dandu procesurei preste totu unu ca­­racteru retrograda , numai pre lunga neesact’a chiaretate a legei si mai cu seama prin acea impregiurare s’au viritu la pracsa ca de cinostra, ca diferitele secţiuni nu s’au adusu in stricta armonia ana cu alta, ce usioru se putea intempla asia, deca principiale generali, ce in spiritulu legii sunt petrecute, si ar’ fi aflatu espresiune prin §§ de sene stătători, care apoi ar’ fi aparatu si departatu unele anomalii ivite in pracsa de cativa ani, si ar’ fi pusu pravila totuodata si pretensiuniloru, despre care respectivii pana in esirea patentei din 21 Iuniu 1854 veci n’au visatu. Atunci vnse, candu in consciinti’a datorintiei mele ca re­­prezentante ale poporului, îndemnata inse de cea mai curata si sincera intentiune, nu puteamu a nu atinge cele de pan’aci, pe care seutitu de ori­ce partialitate din parte’mi numai ca nisce lacune in lege le puteamu apretia, ’mi impune dato­­rinti’a de alta parte, câ se dau espresiunea cuvenita si unui adeveru de mare însemnătate, unui adevtru, care in sfer­a le­gislativa nu se poate incungiura, si anume adeverulu, ca de­fectele legei, precum si greutățile, de care se voru potigni in pracsa, la momentulu conceptiunei legei adeseori nu se potu prevedé , nu se potu ele prevedé mai alesu atunci, candn sunt productulu dezvoltarei treptate a referintieloru sociali si a o­­piniuniloru, ce despre dreptu si despre lege se invescu pe te­­renuli aplicatiunei, — de unde se nasce inse necesitatea cea peste totu recunoscuta, cumea activitatea si puterea legislativa in statu trebue se porte unu caracteru progresivă tientitoriu la îndeplinire si perfecțiune corespundietóare trebuintieloru noue, prin care apoi suplenirea lacuneloru merge pe o cale fireasca, de nu intimpina greutati. — Una statu, care inalt’a s’a misiune de a aduce legi sio privesce din estu puntu de vedere alu progresivitatei, se poate crede, ca este siguru de viitoriulu fericitu, de oare­ce acolo interpretatiunile, inoirile si schimbarile in lege se privescu cu acomodări si perfecțiuni rechiamate prin puterea trebuintieloru de toate dilele. — Facie ca aceste adeveruri neresturnavere trebue inse se marturisescu, ca sum pătrunsa de simtiulu unei satisfactiuni, si me vedu intan­tu in opiniunea’mi espresa cu privire la de­­fectuositatea patentei urbariale din 21 Iuniu 1854, vediendu ca in aceasta privintia nu me depărta, ba sum chiaru de unu acordu si cu inaltulu regimu, cu putere a statului ecsecutiva, in a cărei frunte suntemu norocosi a vedé pre celalaltu faptore legislativu, după ce pre inaltu același prin rescripturu din 15 Iuniu a. c. Nr. 3117 din inaltimea tronului respirandu prin­cipii salutari si adeveratu parentiesci catra diet’a adunata in firulu acelor propositiuni, care pentru prosperarea si fericirea patriei si a natiuniloru conlocuitóre prea gratiosa se îndură a le anuntia spre resolvare, vedemu una referitore la patenta urbariale, care are de scopu „intregirile si interpretările de lipsa ale unelor­ determinatiuni ale patentei din 21 luni 1854 despre punerea in fapta a desdaunarei pamentului. 1— In aceste preinalte cuvente diace pe deoparte recunos­­cerea espresa, ca legea, respective patent’a urbariale este de­­fectuosa, eare de alta parte si anume in fapt’a pronuntiatiunei loru o dovada eclatante, ca intregirile si interpretările de lipsa fara de o grea compromisiune a paterei legislative nu se mai potu amana. — Unu evenimentu cu acesta de mare importantia, candu ambii factori ai legislatiunei in conscientie a înaltei loru misiuni se uneseu si intra cele facunde, din par­temi ilu privescu ca o garantia, ca pre înaltele cuvinte de mai in­susu voru fi bine intielese, si ca se voru bucura in obiectulu despreuitarei pamentului de resultatulu corespundie­­toriu trebuintieloru strigatorie ale patriei noastre. II. Privinduse acum cele doua proiecte de lege referi-

Next