Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)

1866-04-20 / nr. 30

Brasiovu 2 Maiu 20 Apr. Nr. 80, An. XXIX. 1866. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl pe 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria,cum TRANSILVANIEI. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenţi. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare MONARCHI’A AUSTRIACA. Transilvani’a. Brasiovu. (D u ’a din 21 Aprile in de t’a din Pest ’a.) Caderea celoru 14 deputati romani din Ungaria ou amendamentulu loro facutu la proieptulu de infiintiarea unei comisiuni de 40 membrii pentru regularea referintieloru nationale este cunoscuta pana acum in monarchi’a intrega din protocoalele stenografice si din tóate diamele politice de orice ooere. Acea scrie inse si acea cădere nu poprindu in sine’si nimicu memorabila, nimicu eatraordinariu. O fracțiune asié pucinu numerosa precum era acea compusa de 14 deputați romani nu potea spera niciodată ca va reesi cu vreuuu proisptu de felulu acesta intr’o casa compusa asié precum este compusa cas’a deputatiloru Ungariei; de aceea noi inca suntemu prea aplecaţi a crede, ca acei 14 deputaţi punendu pe mes’a dietei amendamentulu loru, cu care cerea, ca cei 40 membrii ai comisiunii cum amu dice intrenatiunale se fia aleşi „cu respectare corespundietóre a natiunalitatiloru tierii si in proportiunea numeralul loru,“ iaca nu sperară vreunu resultatu intru acestu intielesu, pentruca nu avea dela cine a’lu spera , ci scopulu acelei minoritari a trebuitu se fia fosta cu totula altuia după ecsemplulu altora fracțiuni totu asie pudinu numerose din parlamentele altora tieri. Lucru inse prea memorabila si bogatu de o invatiatura serioasa si departe daca tara se vede intru acea impregiurare prea batatoare la ochi, ca după o desbatere lunga si ferbinte, la care au luatu parte nu numai membrii maghiari curați, ci si alții de alte nationalitati, candu ajunse treaba la vota, acei 14 romani remasera singuri singurei părăsiri de toti membrii de toate nationalitatile Ungariei, pentruca toti aceia votara in aliantia cu majoritatea absoluta curata maghiara in contra fracțiunii romanesti, adica in contra pretensiunii acesteia de a se alege membrii numitei comisiuni după proportiunea natiunalitatiloru, adica cum amu dice, după analogi’a observata in Transilvani’a mai alesu dela diplom’a leopoldina incepe intre natiunile si confesiunile numite regnicolare. Nici atata inse nu este de ajunsa, ci trebae se mai observamu, ca in cursulu desbateriloru, nu numai deputaţii curata maghiari, ci si dintre slovaci, ruteni si cativa serbi au combatutu pe facla proieptulu romaneseu si numai vreo doi serbi au recunoscuta pretensiunea romaniloru in principiu de dreapta, mai apoi inse si aceia inca’i părăsiră. Cei mai multi oratori nemaghiari dechiarara cu aceasta ocasiune, ca ei nu ceru proportiune, ci egalitate de drepturi (jogegyenlőség) , apoi alegase ori si cine, numai capace (destoinice) se fia, or’ altii mersera si mai departe si — cu privire la regularea cestiunii nationalitatilor — votara dietei atunci iodata, cum amu dice a conto, încredere deplina. De altumintrea oricine voiesce a se petrunde pe deplina despre insemnatatea siedintiei dietale din 21 Apr., se nu’si perda timpulu citindu numai estrase din desbaterile aceleia, care in diarie se rotundiesun, prescurta siretésa după coloarea si interesulu partiteloru, ci se’si ia ostenéal’a de a le citi întregi după protocóalele stenografice. Sunt mai multi ani decandu mai alesu multe diame nemaghiare, precum slavace, croatice, serbesci, ruténe si nemtiesci au latitu cu mare zelu acea opiniune, ca in gestiunea natiunalitatiloru si limbiloru toate natiunalitatile nemaghiare se voru uni la unu cugeta si la o vointia; era anume diamatic’a slavona indemna si pe romani ne’ncetatu la o aliantia formala cu semintiile slave pentru apararea comuna a ecsistiutiei ioiu nationale. In 21 Aprile inse nu se arată nici unulti din acei candidati de aliantia, eroi mari de gura si de cordeiu, ci tori fara esceptiune intorsera catra ronani spatele si se aruncara cu totii in brati ale vechiloru sei domni stapanatori, tutori si aparatoi, votandu incredere deplina patriotismului si generositatii loru. Ne intrenamu a mai memora aici inca si acea orgia, cu carea unii ordon vorbiră in acea di despre acei 14 deputaţi romani ca despre nisce corporali sentergeanti ai dlui Schmerling. Refacemu si impregiurarea, ca de si mai mulţi deputaţi sasi ardeleni au ajunsu de multa in Pest’a si verificaţi fiindu si iu ocupatu banele loru, in 21 Apriuse nu se vede (din desbateri) nici urm’a loru, se constata numai, ca cas’a intrega — pin urmare si sasii — au votatu in contra amendamentului romanescu. Ne conteuimu totuodata dela incercarea de a gaci inca de acum resultatele lucrariloru respeptivei comisiuni compuse din 40 membrii, ci din contra le vomu astepta intru tota linistea si odiclnea cu atatu mai viitosu, ca in cele din urma dela acea comisiune de 40 insi, fia ea compusa ori si cum si după orice elemente, inca depinde relative prea putinu, ci operaturu ei se va dezbate mai antaiu in cas’a deputatiloru, carea este compusa din mai bine de 400 membrii* *), după aceea in cas’a boierilorn si mai apoi in consiliulu de statu alu coroanei. In acelea corpuri mar, era mai alesu in cas’a deputatiloru se va da ps facia si vointia si dorinti’a representantiloru nemaghiari de a conlucra pentru pastrarea limbei si a vietii loru nationale. Atunci si numai atunci se va cunósce pe depliuu, deca romanii din Ungari’a voru afla orecandu vreo proptea din afara pentru conservarea vieții loru natiuoale, seu ca ei se voru vedea ca si alte dați părăsiți de toata lumea. Atunci si numai atunci se va afla, déca tactica parlamentara a celoru 14 inși a fostu in 21 Apr. bine nimerita, seu cu totulu rătăcită. Totu atunci se va cunoasce dera ca niciodată, déca unianea Transilvaniei cu Ungari’a privita din punctu de vedere nationalu ar atrage asupra’si bine-onventarile seu blastamele generatianioru viitoare. Intr’aceea pana la acela timpu va fi foarte bine, déca romanii transilvani nu se voru mai parasi ei pe sinesi, nici voru mai da paserea din mana pentru ceea ce sboara printre garduri, pentruca asie ceva ar fi politica ce ar merita de a fi pusa sub curatela judecatoreasca. Seimu noi prea bine, ca in dilele nóastre nesuintieloru nationale se opună de alta parte nesuintiele patriotismului. „Patri’a mai presusu de tóate, libertatea si înflorirea ei Eosistiuti’a patriei noastre comune ni se afla in pericula, drepturile aceleia fundamentale, care iaca totuodata conditiunea vieţii nationale, sunt călcate, delaturate si parte nulificate. Se neliberamu mai antaiu mosii’a cu poteri unite, apoi se ne tragemu socotél’a intre noi insine asupra dreptului de a fi si a ecsiste cu natiuni.“ — Prea frumosu , suntemu si noi petrunsi mai de multa si chiaru din copilăria, de sacr’a si sublim’a idea a patriotismului, amu invatiatu si inca tocma in maui’a legiloru care dicea : „tolerări usque ad beneplacitum Principle et regnicolarum“ a ne inchina la aceiu pamentu sacru, iu care odichnescu osementele strabuniloru de strabuni ai nourii si carele este udata cu muri de lacrime si ingrasiatu cu siraie de sânge de alu naţiunii nostre; seimu foarte bine ca nationalitatea fara patria si inca patria libera nu are nici unu intielesu *) ; vemi pricepe inse , ca nu voimu se avemu patria numai cu fii bastardi, si nici chiaru numai cu fii adoptivi ai aceleiasi, pentruca nici amu venita aici numai de 10 ani, nici suntemu lipsiri de limba si literatura, cum si de toate celelalte conditiuni ale vieții natiunale; preste aceasta noi nu pricepemu, pentru ce se nu poata fi aseentata natiunea dintr’odata ca pari 'a , precum si aceasta deodata cu ceea. — B. Regularea nuiiinei — „unio“ I. In seclulu alu 15, — uuio trium nationum — a paralisatu si in urma a nimicitu cu totulu natiunalitatea politica a natiunei romane in Ardealu, ea s’a facutu totu una data fontana politicei traditionale , a acestei natiuni, continuate in decursulu de patru secule. . . . — Unio — dela 1848, ameniutia cu paralisare si nimicire pe aceasta politica traditionala, cu toate tendintiele si acuisitele sale dela 1863/4. Fatala a fostu „unio“ dela 1437/8 ; ea a aruncata natiunea in noianulu suferiutiloru de patru sute ani, a celoru suferiutie politice si relegioase nationale si individuale, caroru asemene indesiertu vei canta in istori’a popoareloru; or’ istori’a acestei tragedie nationale e cu atatu mai maretia, cu catu e mai cu greu o pricepe si a descoperi factorii vitali, cari au potutu totusi conserva pe aceasta natiune si a o feri de totala perire pana in 1848, candu i s’au preaparatitu alta „unio.“ Fatala a fostu si e „unio“ dela 1848. Suferindele produse prin „unio“ dela 1848 pana la 1866, pentru naţiune si pentru patria, nu sunt tuturoru cunoscute. . . . Ce va aduce in viitoriu , peri-va ea iise, ori ca va aduce binecuventare, ori blasfema preste patria si naţiunile locuitoare intr'insa, ne va invetia viitorinlu, poate cela mai deaproape. In patu pentru acum, aduce amaretiune si tortura totu romanului binesimtitoriu si natiunalistu, de drace predomnesce convictiunea generala, cumca realisandu-se „unio“ dela 1848, aduce perire nationalitatei romane atata celei politice, catu si celei genetice, va se dioa perire cu stingere din sirulu poporeloru lamei . . . dupace a subsistatu 174/2 secule . . . !? Tocmai pentruca amenintia unu periculu atatu de intioratoriu si cutrieratoriu, este de mare interesu si de datorinita pentru publiculu romano, inse aaumitu pentru toti acei in ale cărora peptari bătu inime romane si simtu chiamare a direge ursitele si a lucra pentru mântuirea politica a natiunei, ca se studiese si se urmarésca cu ochi ageri, toti pasii — naiouistiloru, — si — fusionistiloru — si tóate fasele in cari devine acesta „unio“ fatala . . .! ? Pentru aceea aflu si eu cu scopu, se publica romanesce, unu articulu din „Korunk“ Nr. 44 a. c. sub titalatur’a de susu, care sun3 astfel in: („Punctulu de plecare.“) „Acea comisiune a dietei pestane, care va fi esmisa, ca, după dis’a „ardeleniloru“ se specificese , ori ca, după disa „pestanilorn“ se regulese — „unio“ — in dilele aceste va fi alesa, si se va apuca de lucru spre asi resolve tem’a. „Grrea, inse frumoasa tema va capeta aceasta comisiune; frumoasa, pentru ea e chiamata spre a — constituie — grea inse si pentru aceea, pentruca gazetele sasesci si romanesci ardelene nu vreo nice se auda bataia despre — „unio“ — din contra, inca nu putemu soi, ce opiniune au deputatii de sasu si de romana, cari se presentesa la Pesta. „Lucrarea acestei comisiune canta se indestulese pe — regimu, — care cerca temeli’a duratoare pentru „auio“ si pretinde o deslegare, care se multiameasca pe fiacare nationalitate ardeleana ; 1) debite se indestulesa pe —* *) Adica 333 din Ungari’a propria cu Banatulu, 71 din Transilvani’a, cum si 18 din Croati’a si 15 dela regimentele de granitiari in casa candu Groati’a s’ar impaciui cu Ungari’a. *) Ut figurae docent: Evreii respandili in toata lumea, Negrii, Indianii apuseni, tieganii sei, sei.