Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)
1866-09-21 / nr. 74
Mr. S4. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. pe V4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu său 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 3 Octobre 21 Sept. 1866. Amin MAIA. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie 6 or. Tacs’a timbrata a 30 cr. de fiacare publicare. MONARCHI’A AUSTRIACA Transilvania. Inci r c atorii. Atâta iu legamente ca articolula mea din Nr. 69 cat si ca observatiunea facuta in acelasia Nr. la f. 275 , cumva anii „romani au intr a aimiou a austiene, ca romanii au primita uniunea si acum se afla pe calea legalității ungurene“, s’a observata, ca asie ceva nu era bine a ce spane in publica, séa déca s’a epusu, se se fia anumitu numerori acelora romani unionisti carii in Transilvania se bacara de ana renume oarecare, de auctoritate la poporu, pentruca se seimu unde ne afiama si cam stema cu acea partita si se nu dama ocasiune la restalmaciri. Lasamu ca noi niciodată n’ama presupusu in Transilvani’a eosietenti’a vreunei partite unionistice romanesci si nici macar a unei elice, sca fractiani, care in limb’a politicilora este malta mai ne’nsemnatare decatu o partita, ci noi amu vorbitu totudeaun’a numai de individi unionisti, — dar’ apoi au nu e cunoscutu numerulu acelora individi, au nu le sunt numele in gările toturoru, au nu au obvenitu numele loru de atatea ori in foile publice si ce e mai inulta, au nu sunt aceia oameni ca destula curagiu si caracteru, pentruca se’si marturisésca simbolulu credintiei întregi, precum o au si făcuta? Si eu anula, dicatu se diferescu in opiniunile mele de acei barbati, imi sootu caciul’a dinaintea lora, pentruca ’lei au curagiuta pareriloru, pe care ti le spună ordiena, era deca se intempla ca se se convingă despre contrariu, trecu era ei din convicțiune in castrele politice, pe care mai nainte le combătuseră, ceea ce s’a si intemplatu ca vreo doi trei si ceea ce se intempla in toate tierile constituționale. Deci ne rogama ca se nu fimu reu intielesi. Nu despre romanii unionisti a fostu vorb’a in Nr. 69, ca de aceia nu ne dóré capulu, ci a fostu despre acei cativa romani, carii de candu au inceputu „a face si ei politica,“ niciodată nu’si arata vreo părere propria sigura, vreo macsima politica carea se le lumine ca ana falvisku prin intonerecu si negura , ci totudeuu’a fusera clatinati cu treste’a, aruncati cu luntrea da valuri, astadi unionisti, mane Gross Österreicher, poimâine absolutisti, dincolo individualisti politici, apoi era autonomisti, după aceea inca odata Grossösterreicher si crasi unionisti sta dualisti. Orice orna in lume se poate instela in părerile sale cu privire la ana lacra, la o întreprindere oarecare, odata inse totu iti mai alegi ceva si apoi remai pre langa ce tiai alesu, pentraca oamenii se soia ca cine au a face si, tu inca se te liniatesci in launtrulutea. Omenii inse, carii in politica nu se potu impaca niciodată ei ca sinesi, carii se incurca si impletecesca ei, incurca si ametiescu inca si pe altii, aru face mai bine deca s’aru lasa de ea si aru vedea de alte trebi. Toți cititorii naintati cevasi in etate ’si vom aduce aminte de acei cativa, carii in an. 1848 înainte de adunarea nationala din Blasiu era unionisti intocma ca si Wesselényi, aceiasi inse in decursulu adunării se făcură antiunionisti ca unu Barnutin si tarara pe cele 16 puncte sub stegun; cateva zile după aceea mersera la Clasiu, unde pusera cocarda unguresca; după aceea mersera la Vienna si Innsbruck spre a petitions incontra uniunii, de unde vise la porunc’a ministrului Battyányi se re’ntorsera la Pesta, unde se supusera miniateriului ungurescu pre candu acelasiu aici intiera implenda toate prinsorile si temnitiele cu romani începuse a si spendiara si impusoa din ei. Pana aici tóate bine sânt de ertata, pentruca nu toti oamenii an acea minte petrundietoare, nici acela instincta fericita, după care se se soia reculege iote in asemenea epoce cu totulu estraordinarie, intra care costa cresioare estecéla a’ti tiené capain la loca. /A scapa vnse dela Pest’a ca prin minane de eporte, a'ti audi dela ministralu Szemere , dacefive in catrau veti vedea cu ochii, ca eu nu mai pociu sta buna pentra viéti’a vóastra ; a veni la Transilvani’a si a propaga uniunea inca si dupa esirea prochiamatiunii lui Puchner din 18 Octobre ; a cede fricei si a trece sub stegula negru galbina ; a sari preste doua luni pana la desperat’a mesaja da a chiama pe moscalii din Bucuresci; a fugi la Vien’a si a lupra acolo alaturea cu deputaţii naţionali; a’i parasi pe aceia si a trapta separata cu ministeriulu lui Schwarzenberg; a trece cu totulu in castrele absolutismului; a condamna in an. 1860/1 si absolutismulu lui Bach si uniunea seu ceea ce este totu una, dualismulu , si a sari in castrele lui Schmerling; a te lapada cu saneta si resaneta de patent’s din Februariu pe care o ai acceptata ca bratiale deschise si a te închina sistemei lui Maylath; a parasi si pe Maylath et Eszterházy, adica pe conservativi, carii au inventata individualități politice cu total’a paralisare a nationalitatiloru si a sari drepta in stantulu dlui Deák si in „legalitatea“ din 1848, si apoi totusi a te mira, deca catare barbatu de stătu cu nume ungurescu striga in tomn’a trecuta „meine Herren Sie sind rebellisch“ , ei, domniloru, se mai poate are in lumea larga atata lipsa de constantia si asie ustoratate de minte! Ce mai noroca, ca totusi se află si altuia, carele respinse pe „rebellisch“ cu toata energi’a si demnitatea indata acolo pe loca. Eca domnitoru, care este acea clica nefericita, prin carea se poate periclita nu numai la noi, ci ori si unde atata patri’a câta si națiunea. Si ce ar dice are nu numai regimulu, nu numai poporale conlocuitoare, ci si intreg’a Europ’a, candu națiunea romanéasca ar avea cumplituli destinu de a fi representata prin oameni, carii ei insii nu sciu unde le sta capalu ? Pe la Clusiu si pe aicea se vorbesce precum audimu, despre tramiterea unora deputati, na seimu la Pest’a ori la Vien’a. De catu deputati, carii se schimbe coloare ca si cameleonulu, mai bine se remanemu cu totii acasa si se ne, vedemu de alte calamitati ale noastre. Eca căuşele pentru care vorbiramu in Nr. 69 despre uniune asie precam s’a vediutu. Ama fi dorita adica, ca romanii se nu mai cada erasi in vreo cursa noua, in cată se se vorbeasca despre ei aceea ce densii nici n’au sciutu nici n’au simtita vreodata. — Blasiu Sept. 1866. Unele observatiani, la dechiaratiunile uaoru barbați germani in Aussee. Precum ne incunosciitiesa diurnalele, anii barbati germani mai insemnati, no de malta tienura un’a conferintia in A u s s e e in caraa s’au dechiaratu mai autania : „pa problem’s nemtiloru din Austri’a e a sustienea pusetiunea lor a ceea vechia si legatara ca Germani’a“ — carnea nemtii se mai dechiara pentru sustienerea pusetiunei loru vechi in Austria, ad. aceea, ca ei voiescu se fia unu factoru principale in imperiu nu ne miramu taie, — ca-ai decursulu istorica, pusetianea nationale in patur’a, si mai vertosu starea cultursi ii indreptatiesca spre atare pretensiune, — dara candu barbatii aleși dintre nemți, se mai dechiara si acum pentru legatur’a cu Germani’a — da nu se intielege aci cea spirituale in cultura si scientie — nu ne potemu intipai, ande neaflamu. Se lasamn acum de o parte aceea, ca fiindune cunoscute toate calamitățile, oate ni lea casimatu legatar’a iu Gemani’a pana in tristele dile dela Königgätz, acum toti aceia, cari au sustienutu acestea legatari ara trebui se se caiesca pentru pecatele ce leau facutu in acesta privintia, — deca acum si mulțimea slaviloru din imperiulu austriaca se voru dechiara — pre basea indreptatirei egali de atatea ori recunoscute solemna, si dechiarate si mai solemna in manifestata din Sept. an. tr., — pre langa legatur’a s’a cu ceialalti slavi din lume de eos. eu Rasi’a, era ungurii cu federatiunea dunareua, carea li o tota prepara acum de unu siru de ani Kossuth , Turr si Klapka, — déca s’ar dechiara si celealalte popoara ale imperiului pentru legaturi in afara,atenei unde se esimu, unde se fia Austria ? — Atari manifestation! disotatorie numai cu durere trebue se le védia si audia orsicare austriaca sincera, chiaru dela germani! Se adauge mai departe, ca in continuarea dechiaratiuniloru aceloru barbati germani: „Se recunoscu, cumca dualismulu mărginită pre langa recunoscerea pertractarei comune a afaceriloru tatr’adevere comune, e unic’a forma in oposetiune deplina patra federaliimulu celu de inspaimentatu !“ — Noi in un’a atare recunoscere a dualismului din partea barbatiloru germani, o mărturisimu apriatu, ca nu vedemu alta decatu mai antaniu continuarea nestiintiei spre disolutiune accentuata in dechiaratianea premisa a acelora barbati; vedemu inse a dou’a si un’a nepotintia armata de neconsecinti’a barbatiloru germani, cari spariendu de de nescepuri maii din diet’a din Pest’a fara redimu din launtrulu Ungariei, si asie desperandu de venitoriu — si sacrifica pusetiunea ce li se cuvine in concertata poporatoru imperiului austriacu. — In adeveru , ca neue ne paie de tom copilaresca idea aceloru barbati germani, cari mai voiescu a se teghirtia in Vien’a cu una multime de slavi nemultiumiti, si a vedea totu imperiulu imbracatu in disensiuni, decata a se bucura vediendu tóate poporale imperiolai indestulite adunanduse de bunavoia in aceeasi capitala spre pertractarea afaceriloru reservate parlamentului centrale prin diplom’a din 20 Oct. 1860! — ca asie aceeasi capitala se’si capete interesata cei competu, — si germanii in fapta ce se bucure de antamatate ; — se mai dechiara totu in acésta dechiaratia de federalismulu de inspaimentatoriu, si acestea pre candu dualismulu se enuncia de folositoriu! In adeveru are cine poate fi asie orbu catu se nu védia, cumca pentru imperiu ce poate se fia mai inspaimentatoria ? au adica dualismulu ca taiarea imperului in doae parti separate si independente de patra olalta si inundate de popora na indestulite ? ori federalismulu basatu pre diploma imperatesca din 20 Oct. 1860 ca autonomia provinciale moderata , si cu una parlamenta centrale alu poporatoru indestulite adunate in resiedinti’a imperiale spre pertractarea afaceriloru militiei si ale finantielora reservate pertractarei comune a representantiloru imperiului intregu ?! — Intr’atatea estravagantie, ce după diversitatea intereseloru diverseloru — nu popora — ci capete sunt in starea poriclita imperiala cu totului predema, ca a sosita timpulu, cu regimuta Maiestatii Sale avendu inaintea ochiloru, de o parte unitatea indisolubile a monarchiei, era de alta parte indestulirea nationalitatiloru amesaratu cerintteloru timpului, si in urma zelandu si pentru sustienerea auctoritatii tronului, carele s’a enunciatu in modu solemna înaintea lumii in diploma din 20 Oct. 1860 si in manifestata din 20 Sept. an. tr. se faca capeta toturoru extravagantieloru ce trecu preste marginea acestoru principia, si se purceda a aplica in pracsa acestea dechiaratiani solemne ale Maiestatii Sale imperatului, in moda corespondietoria cerintteloru timpului, si nu după interesele par- G. B a r i t i u.