Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)

1866-10-19 / nr. 82

Mr. 89. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl. pe g4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 31|19 Octobre 1866. Am­in HEI. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare blicare. pu- MONARCHIE AUSTRIACA Transilvani’a. Fagarasiu 96 Oct 1866. Domnule Redactoru! Romanii de aici au serbată diu'a de astadi cu solemnitate in besericele sale de ambe con­fesiunile intru aducerea aminte, ca prea gratio sula nostru Imperatu si Mare Principe in acéste a di au sanctiunatu articlii I si II de lege din an. 1863, prin cari romanimea din Ardelu s’au emancipatu politicesce si s’a redicatu pre una nivel­a cu celelalte națiuni politice, si totu una data au inaltiatu legatiuni fierbinti patra Impe­­ratulu ceriuriloru pentru prea bunulu nostru Domnitoriu si inalt’a s’a familia. In bsserio’a gr. catolica paroohulu si vicariulu locale a redi­catu solenitatea dilei cu predio’a aci alaturata. Totu una data s’a făcute si una adresa de m u 11 i u m i t a din partea inteligentiei parea se va asterne catu mai curendu Maiestatei Sale. Fuventarea vicari­ului Fagarasiu­­lui Ioane Antonelli. Pre multi au instelatu vi­­surele, si au cadiutu celi ce au speratu intr’ensele. Intieleptiu­­nea lui Siracu. Cap. 44 v. 31. Diu’a de astadi, fratiloru­­­e serbatoria bi­­sarecesca, incatu ea ne aduce aminte de traiulu cuviósei Paraschva, carea prin modrulu vietiui­­rei ne a datu esemplu de moralitate, esemplu a ne impaca cu Dumnedieu, cu conscienti’a no­­stra si cu vecinii nostri; inse ea totunadata pen­tru noi ardelenii canta se­fia si una serbatoria nationale, ca-pe Maiestatea S’a Impera­­tulu si Marele nostru Principe in a­­cést’a di a sanctionatu articlulu­i de lege a­­dusu in diet’a dela Sibiiu la an. 1863, articlu, ce ne scapă de dorerile mortiei înfipte in de cursulu de constitutiunea feudale. Care romanu póte se resfuie istori’a noastra, fara ca se nu­ude fiacare pagina a ei ca lacrimi de durere? candu aceea ne infapisieza cu intr’una oglinda, cum amu decadiutu din siau’a federalismului primitivu in jugulu feudalismului; cum ne per­­duramu libertatea personale si dereptulu de pro­prietate ; cum deveniramu sclavi legati de glia, si cata versare de sânge ne au pustatu tumul­turile, ce le făcură parentii noștri fara ca se-si fi pututu revindica derepturile sale omenesci! A descrie acést’a trista pusetiune a connationa­­liloru nostri din trecutu, ar fi a lua una tema, la care pentru avuti’a materialului de una parte se ar recere timpu mai îndelungata de catu ar poté suferi patienti­a dveetre, or’ de alt’a inde­­toririle ce sunt împreunate cu oficiala mea; pentru aceea voliu lasâ in pace aceste vulnere ale carori scormonire totu n’ar ajuta nemicu, si me voliu margini la pusetiunea nóastra pre­sente, incercandu a o descrie sine ira et studio, precum se cuvine unui preutu, ca din acést’a se poteti conchide la soartea ce ne astepta in veritoriu. Fratiloru! Dupa mare sguduiri urméaza mari prefaceri. Acést’a e una regula atatu de generale in viati’a staturiloru si a natiuniloru, incatu de amu reafoiu tota istori’a, si amu cerca in ea cu lamp’a lui Diogene, n’amu afla vreuna urma, carea se me convingă din contra. Pre­­totudinea, ca de unu seclu si mai bine parietii despărţitori de oaste începură a cam perde din poterea si tari’a ce o aveau mai înainte. La noi inse cam dela a dou’a diumatate a seolului presente loculu oasteloru ’lu ocupara partitele politice nationali, cari sa legă pu­mani cu pé­tiére de traditiunile si reminisointiele sale isto­rice, si din asta causa impedeca triumfulu prin­­cipialoru moderne de statu, si ingreunéza desle­­garea problemei, cu carea Maiestatea S­ a si-a propusu a ferici lealele sale popóra. Déca statulu nostru ar consta intregu in­­tregutiu numai din aderiitii celoru trei mari partite, adica din partit’a nemtiloru centralisti, a boemiloru si a unguriloru, visurile de predom­­nire si ale unei’a si ale altei’a ar mai poté avé loca, ca ce prin desele încercări de una reforma radicale in sistem’a gubernarei ar poté calcula cu mai multa logica, ca macar una data trebue se venia rondulu pre fiacare ; inse după ce a­­cestu mare stătu de sub gloriosulu regimu alu Maiestatei Sale numera mai multe natiuni, cari n’au juratu nici uneia din aceste partite, si pen­tru cari si un’a si alt’a e iotocma de pericu­­loasa , de sene urmeaza, cumca prea intreleptulu nostru monarchu problem’a s’a de statu nu poate si nu voliesce a o deslega in interesulu speci­­ficu alu nici uneia, ci va incerca se o deslege in interesulu totului , pentruca volienti’a Maie­statei Sale, inaltu carele in ochii nostri e u­n­­sulu Domnului, nu pote fi alt’a de catu a restabili imperiomu pre una base capace de un’a durabilitate catu de mare. Imperiulu ast­­feliu constituitu, speramu, ca va respectă auto­­nomi’a fiacarei tieri, prin urmare si a Transil­vaniei. Noi romanii acést’a o dorimu a se sus­­tiené, pentruca numai in autonomia vedemu po­sibilitatea si garanti’a unor legi bune, de cari aparati se ne potemu desvolta starea nationale prin institute de agricultura, de comerciu, de invetiamentu si arte; si nici deoatu pentruca amu fi inmutiati in contra fratiloru maghiari, ori pentruca centralista ar fi desteptată in noi acesta doru de derepturi, ori pentruca amu fi partisanii principiului comunisticu, după cum si inchipuiesce unu prea venerata frate alu meu de aici in predic’a ce o tipări inca in pre diu’a St. Stefanu. Ci fiinduca conlocuitorii nostri se vedu a mai avé si in anula Domnului 1866 asemenea idei retacite; ertatimi fratilor, se ve spunu aceea ce sciti cu t­otii, ca noi pre candu stamu morti diu pre lunga legalitatea noastra din an. 1863, n’avemu nici unu engetu dusmanu in contra nimenui, ci volimu a apara prin ecéste a numai libertatea si drepturile poporului nostru calcate in pu­ioare de constitutiunea feudala, vo­limu alu feri de batujocurile si asupririle ace­leia, volimu ca limb­a nóastra se fia respectata incepinda dela legislatiune si oficia pana la mu­­nicipiu si comune, si nu potemu suferi privile­­giulu nici unei limbe, pentruca privilegiulu va­­tema nu numai dereptatea si egalitatea, aceste principia sacre ale relegiunei nóstre crestinesci, ci aduce cu sene scoaterea oameniloru nostri din deregatorii, deca nu cunoscu perfecta limb’a pri­vilegiata, după cum avemu eosemplu mei înain­tea ochiloro nostri. Afara de aceea eu ca fosta discipula ala marelui nostru barbatu B­a­r­n­u ti­u, pre catu voliu fi in viati’a mea, voliu tiene de macrimele lui, cari suna „Nu­mai pana unde tiene dereptatea e umanitate, din­colo de dereptu locuescu fiere sel­ba­t­i­c­e.tt „Poft’a de domnia nu e una indi­­gentia adever ata, ci unu parocsimu de friguri, care lasandno una data va peri si acelu apetitu spuriu de a înghițire pre alții.“ Si erasi „unu Dumnedieu a creatu toate națiunile, unu doru a versata in anim’a loru spre limb’a loru , unu simtiemintu de onoare bate in animele tuturoru unu scopu le a prefiptu tuturoru, si acestu scopu nu se poate ajunge, deca va domni una națiune p­este alt’a, ci numai domnindu derep­tulu egala preste toate.“ Cine nu vede dara, ca intr’una Ungaria, parea ar inghiti Ardealulu, nefericitulu complesu ce ar fi se se formeze, pre candu unor’a ar aduce libertate împreunată cu privilegiu, limbei noastre ar causa restrictiuni, de cari cu timpu ar trebui se pieră, precum piere arborele lovita de poterea fulgerului. Noi nu potemu mesura altu feliu apretiuirea si con­siderarea individualitatei nóstre politice in acé­st’a tierisióra, decatu după cumpan’a, cu care ni se apretiuiésce si respectéza limb’a, si din astea causa trebue se ne ferimu ca de focu de totu pasiulu, care ar pute trage după sene îngropa­rea de vina a limbei nóastre si neam face, ca in desperarea nóastra se ne muscamu buzele, si se ne rodemu degetele, fara ca se ne potemu oorege smentetele politice, si nici pre unu mi­­nutu nu trebue se perdemu din vedere, ca Ar­dealulu chiaru asie e proprietate romaneasca , ca ai proprietate ungureasca ori saseasca, deci cine vobiesce se tracteze cu proprietarii acestei tieri pentru una unire mai strinsa de cum a statu acést’a pana acum catra Ungari’a nu poate se ignoreze pre romani ca atari, ca­ ce eli ca una parte contrahente n’ar potea remane ca simplii spectatori ai tergului ce se ar face nici se potu representa prin 3—4 individi neimpoteriti de națiune a merge la Pest’a, ci ar avea derep­tulu de a pune si pucine conditiuni intr’unu congresii nationale ori intr’una dieta convocata dupa una lege derepta. Fictiuni juridice si so­fisme, cu cari ne imbatara unii si altii — nu mai potu avea nici uni loca, ca­ ce de­si catu- fiele feudali abia incepusera a se largi pentru noi in an. 1848, totusi cu argumente sanetoase nimenea nu ne poate dispută dereptulu pe nu-lu dau la acést’a tiéra 17 secuii ai vietiei nóastre natiunali, pentruoa chiaru si candu celelalte na­țiuni ar fi cucerita acést’a tiéra, ceea ce nu stă, dereptulu de cucerir­e nu le ar fi data-o ca proprietate perpetua, ci numai ca posesiune timpurale — si era unu argumento destulu de tare facta ou dereptulu istoricu alu unor’a, cari conluorandu la aplecarea unei legi electo­rale feudale si invechite, volbra a ne denega bu­­nulu nostru dereptu de națiune , candu eră vorb’a de decisiunea sóartei acestei patrie. Deci pre nedereptu ne invinuiescu, ca amu fi dor­­mitu in intervalulu de unu anu, in care se facu noulu esperimentu cu tierile si natiunile , si du ne aratamu nici decatu retrogradi, candu stamu mortisiu pre lunga legalitatea noastra din an. 1863, si prin acéstea nu punem­u nici una pe­­deca la impacarea natiunalitatiloru, din contra ajutamu pre bunulu nostru monarchu in inten­­tiunile sale parentiesei de a procură imperiului una basa solida, carea in sene trebue se involve multiumirea tuturoru natiuniloru prin acordarea justeloru loru postulate. — Deci eu aste credu, ca pre venitoriu partitele nu voru ambla după visuri ce le ar aduce cădere dureróasa , nu se voru mai incerca a se redica cu oloulu asupra apei, ci fiacare partita nationale si va ocupă lo­culu cuvenita in concertulu poporatoru din sta­tulu austriaca, si va conlucra din poteri la fe­ricirea lui, din care apoi va resulta de securu si fericirea singuraticeloru natiuni. Nu-mi remane dara alt’a indereptu in acé­ste a di de festivitate natiunale, decatu se inaltiu una fierbinte rogatiune catra Imperatulu cerin­­tteloru pentru poteraa, sanetatea si pacea prea iubitului nostru Monarchu si Marele Principe, ca se-si poata impleni sublimulu seu cugeta de a multiumi toate clasele de popota, a ne aseeura pre venitoriu articlii sancționați in inalt­a intie­­leptiune, si asie dandu fiacarei națiuni ceea ce-i compete după greutățile ce le poarta si sacrifi­­ciale ce le aduce pentru I­n a 11 ’a S ’a Dina­stia se readuca in urma intre noi una adeve­­rata fratia, de care miscati bunatatea Lui se o propagamu si se o lasamu in testamentele nóa­stre de ereditate nepotiloru nostri, or’ intielep­­tiunea Lui se o enareze la toate poporale , si se o vesteasca toata adunarea. Asie se fia! —

Next