Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-09-17 / nr. 73
luandu scrie despre sentinti’a memorata numai cu diumetate di mai inainte au esitu înaintea judelui la capetulu satului si dandu’i o rogare judelui ’lu roaga intr’insa, cumca din causa , ca advocatulu loru a neglesu a insciintia despre sentioti’a nefavoritoria, n’au potntu a se grigi de causale , nu s’au potutu folosi de remediulu apelarei in contra judecatei injuste, seamane licitatiunea pana la 3 luni. Apoi dechiara verbalminte, cumca pe jude ’lu lasa a intră in satu, inse pe licitanti nici decatu nu. Judele a intratu in comuna fara de nici o resistintia, unde peste pucinu timpu a mersu si dlu Coroianu vicariulu că interesata. Jadele petrecu aici vr’o 4 ore fara d’a aprobatu licitarea arendei, seu se fia intrebatu, ca este licitante. In faci’a locului a luatu protocolu despre cele intemplate; in acestu protocolu nu este nici barcmu catu de inoointa spresiune din care el ar poté conchide a fi fostu opusetiune si plane faptica. Deci judele din Balintu plecandu catra casa afara de satu langa drumulu de tiera afla intru unu birtu cativa jidovi si advocati de ai actoriloru posesori. Acestia stau inainte cu nesce mintiuni grosolane a. n., ca comun’a e resculata, ca ei n’au putesatu a merge intre hoţii acei de romani, ca au vediutu unu omu in turnulu besericei, audu ca sunt oameni cari voru a trage clopotele de voru intră sol. Apoi intre Bruderschaft-uri ’lu ieu pe seraculu jude din minte, incatu si elu incepu a crede, ca toate aceste mintiuni potu se fia adeverate ; si la rogarea astoru vitezi fabulosi cere brachiu dela vicecomitele d. Pelley Lajos. Dreptu aceea comisiunea comisa a constatata, ca unu jidovu, care voiea a licită eră se merga in Bobotna, candu convenindu pe ulitie cu oameni s’a ra’ntornatu, fiinduca acestia ’lu au amagitu, ca nu va fi in acea di licitarea si asie nici ca are de ce a se osteni. Jidovulu mincinosu dede obiectu la faimeie ingrozitoare numerate mai inainte. Judele Balintu, timidulu, pleca capulu si numai decatu a cerutu brachiu dela vicecomitele Pelley, care in loca d’a esmite cativa panduri. Scrise jUVeliu Ceiuuda Beceky, cu dinnulu provediatu cu mulțime destula sensa in faci’a locului. Acum urmeaza o siodime după alta, o splicatiune mai chiara decatu cealalta, ca ad. ce au voitu maghiarii. — Renumitulu (?) jureconsultu Pelley a silabisatu ceva paragrafu aviticu din „corpus juris“uloi loru ruginosu, care ar’statori a se intrebuintia popom cu ocasiunile brachiului. Pe baseo acestei indrumari cinstitulu Becsky in loca de a duce popom romano din apropiare a resculatu 5 sate unguresci mai de departe, respective a strinsu si adunatu de acolo, unde numai a aflatu cate una ungara strentiarosa si lipitu de fome, — caci a sosita era timpulu se mai reda de pe pelea bietului romana. Nici ca i a costată multa, că se adune laolalta 600, diiese sute de unguri flamendi, cari inarmandu’i cu bote, case, fokosie, securi, lănci, săbii si pusei — au arangeatu 80 de catre cate cu 4—5 caii si asie ia areduitu la drumu parte in carre parte pedestru. — Sosiră sub Bobot’a, — unde desprindiendu caii i au ma~natu pe semenatarile frumose, ce se stindeau pe langa satu, oamenii înarmați intrara in satu condusi de jupanulu Becsky, pe care ’lu intempinara autistii comunali , carii fiindu intrebati, ca vom a se opune scu ba ? respunsera: Noi domnule nici candu n’amu stătu in potriva, nici acum nu stamu. Pe langa toate aceste Becsky asiediă ostea de a lungulu strateloru si au începută a jefui cu un’a barbaria de speriata. — Plângeri si vaiete de muieri si prunci s’audieau in sătula intregu preste o diumetate de ora, caci vandalismulu maghiaro apucă si cele din urma îmbucături de pane din manele si gur’a bietiloru infanti romani. Peste pucinu timpu apuhara — aprocsimative incatu e’a potutu Constată prin comisiune — 8 vaci, vr’o 150 de găini, 200 de pani, o slănină intréga si mai multe slănini începute, mai multe sute de oue, vinu, vinarsu catu li-a trebuitu si altele. Fiindu tóte aceste de facta s’au pusu „et fecerunt magnum aldomas“ din cele jefuite. De doue dieci de ani nu preduse se fia saturatu atatu de bine, că atunci dintre parentese fia disu, multi s’au si betezitu, atata au mancatu. Pana aci tiene cea mai interesanta parte a faptului, oare eră pe tapetu cu ocasiunea adunarei generali comitatense. Adunarea comitatense esmite o comisiune spre a ’si da opiniunea, ce este de facutu. Comisiunea din 6 membri, 4 unguri si numai doi romani, după ce a petrecuta cu atențiune toate actele, opinioneza, cumca brachiu n’a avutu locu; adunarea comitatului se reprobeze protocolminte faptele si procedur’a functionariloru si in urma, ca daunele constatate de comisiunea esmisa in faci’a locului — cari suntu preste 1200 causate eateniloru se se resplatesca prin dnii Balintu si Becsky. Uitative, ve rogu, ce satisfacere slaba eră se se de bobotenitoru pentru vandalismulu suferita, ascultați ce pedapsa mica eră se ajunga pe acei, cari voiea o rescolare, o revolutiune !! Dar’ asta e absurditate numai cu unu cornu in frunte, inse se ascultaţi ce a facutu adunarea comitateasa ! Fara de a fi cititu actele comisiunei, fara d’a fi datu ceva la intielept’a oratiune a bravului natiunalistu Georgia Popa, care i fece atentu pe maghiari, ce poate se urmeze din procedar’a loru arbitraria, —a decisa, ca , de si funcţionarii numiţi au procedată nelegalminte, totuşi se dechiara de nepuuibili; or’ bobotenii se sufere dauneie patite, fiinduca insii suntu caus’a acelorua, séu de voiescu procedeze in contra cui vorn voi. Sio ! Se procedeze in contra, in contra cui vorn voi — in luna, seu ati veii că cu mintiuni se despoiați pe seracii boboteni si de averea, care inca li-a mai remasu dinaintea gureloru de lopuste ? ! Nu potu trece cu vederea, cu ce au argumentatu cei mai multi deliberatiunea acum amintita. Se invetia poporala, diceau ei, că se se supună legiloru tierii si se nu se opună celoru mai mari. Ei domniloru maghiari, vedetu prea bine, ce va sedica ast’a. Voiţi a terorisă poporulu ! Bine , dar’ apoi urmările nu le contribuiti bojtogatailoru, nici agitatiuailoru „Gaz,“ nici emisariloru daco-romanisti. Dvóstra sunteti cei mai aprigi bujtogatoi, cei mai incarnaţi agitatori si cei mai zeloşi emisari daco-romanisti; — pe dvastra ar’ trebui se ve prindă. . . . Am totu auditu, oa deea Ddieu voiesce a pedepsi pe cineva, ei iea mintea. Bobotenii vor inaintă caua’a la ministeriu. Noi că iubitori de pace recomandamu guvernului in interesulu sustienerei păcii a loă cele mai cuviintioae midiloce pentru a se convinge despre acestu abusu ne mai auditu in seclulu alu 19. Atragemu atenţiunea guvernului cu atatu mai vertosu, caci in timpurile critice de acum nu potemu prevedé urmările triste , cari potu se ae nasca din acea, ca intardiandu stirpirea abusuriloru, poporala romana ar’ fi si mai departe espusu la crudelitatea si batujocurile unguriloru. Responsabilitatea ar’ cade pe ministeriu si eludatorii justiții! Asie se pregatesce la noi indestulirea nationalitatiloru si egal’a îndreptățire?! — Codreanu. 290 Brasiovil 27 Sept. nou, 15 Raptiune. Dupa o căldură de véra cu seceta de multe septemani, din nóapte incepu a cadé o ploaia rece, care in nóaptea trecuta se preschimbă deodata in nea, si astadi ne aflamu cu surfaci’a pamentului candida de ninsoarea ce nu vrea a cede locala la ploi8. Unu'saltu atatu de piipitu dor’numai natura muntiloru ilu face, si politic’a s i e ret io runnmii, in urm’a careia din culmea libertății preste o nóapte er’te trediesoi in abisulu despotismului . Din câmpuri suntu redicate cerealele, afara de onele cucuruze si cartofi, si acesta recéla nu va aduce atata stricatiune, catu bine, ca va curați aerulu de materia bolnavitioasa si se va slabi si boal’a de vite din furi’a cu care domină. De fric’a acestei boale se impedecă comunicatiunea si eră se se opreasca si importarea lanei, deca n’ar’ fi midiulocitu camer’a comerciala liberarea transportului ei prin telegrafu dela regiu comisariu. — In prima Oct se începe cursulu scolastica si la gimnasiulu catolicu din locu, unde gimnasiulu superiore la anula se va si poté incepe, fiinduca ou una parte de Bud’a, dăruită la fondulu inceputu de d. negutiatoriu Ioane Bogdaou, s’au castigatu unu capitalu de 30.000 fl. pentru fondu. — Ulasin 19 Sept. 1867. Tacerea nóastra de pietate si doliu pentru parentele perdutu astadi fă miscata prin venirea Esp. Sale d. c. Péchy, carele cerculandu prin Ardélu erasi atinse Blasiulu. Primirea dinsului a fostu cu solecitate mai mare, decatu a concede doliulu si intru un’a, de totu neindatenata. Se vedemu cum. La 1 óra începură a sună clopotele catedralei, dupa care in data sosi si Esc. Sa si trase in cartea metropolitana. Aci unu d. capitulariu ’lu intempină cu una cuventare ungărése a inchiaiata cu „se traiesca“ rostita de cuventatoriulu. D. ouv. intru vorbirea sa descoperi doliulu generale ei adause, cumca aatepta mangaiare numai dela grati’a Mai. Sale a regelui nostru încoronata si a innaltului regimu, dela care gratia spereza restaurarea scaunului veduvita prin alegere. Apoi rogă pre Esc. Sa se înainteze realisarea acestei sperari. Esc. Sa d. comisariu respinse, ca a adusa la cunosciinti’a M a i e s t a t ii Sale moartea deplansului nostru metropolitu si cum ,ca prevederea scaunului va depinde dela dispusetionile prea inalte (ő Felsége intézkedéseitől fog fugni). După aceste Esc. Sase adresă catra unulți fiacare dintre celi presenti, — apoi luă unu dejuna si la doue ore plecă spre Abrudn, sunanduise clopotele, ca — ei intru venire. Trecerea de comisaria regesen pria Blasiu n’a fostu preinsoiintiata capitulului după datina, ci unii oameni afiara de ea dela unu jude procesuale si indata incepura a lucră pentru ae primirei. Programuri, ce s’a facutu de capitala eră intru tóte conformu asului de pana aci si nu loviea in doliulu nostru. Dara acelu programa s’a schimbata „preste nópte“, cam dice neamtiulu. Asie d. comisariur fu primita cu clopotele. Care lucru desteptă mirarea publicului, chiara si a celoru mai multi dintre capitulări. Ca de candu e Blasiulu, nu s’a pomenita, că clopotele manastirei se se fia trasa in onoarea vreunui laica viu. Fostau in Blasiu si alti gobernatori , — iubitoriulu de poporu Wohlgemuth, aristocratulu pr. Schwarzenberg si nu li s’a facutu onóarea acest’a. Fostua si archiducele Ferdinandu de Este, unu membru alu familiei domnitorie, a petrecutu aci, a visitatu cu deamenintulu tote institutele Blasiului, si totu nu’i s’au trasu clopotele nici la sosire, nici la plecare, fiindu onorea acest’a reservata singura episcopilorui domnitoriului. De aci cu dreptu cuventu se intrebara óamenii : ce pote fi acest’a ? Flamur’a de doliu atarna acolo pre beseric’a veduvita si campanele ei resuna, ore de întristare ori bucuria ! Asié judeca óamenii trasolu clopoteloru. Eu insemnu numai aceea, ca elu nu a fostu cuprinsu in program’a facuta de ven. capitala metropolitana , precum nici scoaterea tenerimei studiosé. Ambe aceste s’au facuta la comand’a comitelui supremu, d. Pogány, oarele spre a dispune pentru primire inca ori la amiedia venita aici, aia aflata unu ajatatoriu binevoitoriu. — Fosti -a cineva detoriu a i se supune intru acesta, e de totu alta întrebare. Despre cuventulu de intempinare merita a se aduce la cunosciinti’a publicului romano si aceea, ca intr’insulu se facă una amentire blanda de ultraisti si se adause asecurarea, ca d. binecuventatoriu nu e ultraistu. Lucru de totu superfluu asecurarea acest’a, pentruca coloritur’a vorbirei eră destula de „constitutionala“, incatu si usulu dreptului de alegere, ce amu ereditu dela stramobila face dependinte dela grati’a regimului si inca a celui actuale. Diet’a pestana tiene tare la „drepturi“ cosantite prin legi si datina Deputatii, pe siedu intr’ens’a, nu ar’ aplaudă pre nici unu cuventatoriu, carele spereza, ca din gratia va fi lasatu in usuru drepturiloru sale. Politi’a noastra inca a luatu nesce mesure desierte pentru sustienerea ordinei. Am disu de a i 0 r te, pentruca acele mesuri nu erau de lipsa, ca nime n’a visatu si nu viséza de turburarea ordinei nici catu ’i negru sub unghia, — si pentruca, de ar’ fi voitu cineva se demustre, poterea politiei nu eră de ajunsa spre apesarea si impsdecarea demustrstiunei. — Flamure nu s’au vediutu, numai cele de doliu pre catedrala si edificiulu sceleloru. — Fiindu-ne beseric’a veduvita se dau aspiranti destui, cari manevreza felin si forma. Cu desclinire mulu, ce speréza a capetă mitr’a pre calea denumirei, — pentruca dela alegere pucinu prospecta are, — manevréza cu desteritate pentru delaturarea alegerei; pre facia inse se arata de aperatoriulu dreptului de alegere... Unu drumariu. Clusiu. Jidovimea din Ardelu in adunarea ce s’a tienutu aici de catra notabilitățile loru, in conferinti’a tienuta in lau consultata