Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-10-18 / nr. 81

vite cornute. Deca ar’ fi fosta si tergu de vite, dar averele aru fi fosta atata de bane , precum nu fi’au pomenita de vreo 15—16 ani. Numai lucrurile de lucru n’au prea avutu căutare si cu totii dreptulu, ca dupa cativa ani rei si forte rei in privinti’a comerciala rari omenii avea pofta de a da banii pe secaturi. Cu ocasiunea terguriloru de tiera se in­­templa pretutindeni si mai totudeauna furturi, asia si la noi. Aata data inse doua furturi mari au trasa asupra’si toate luarea aminte a publi­cului. Mercuri in prediu’a tergului diu’a mare intre 111/2 si 1212 ore s’au furata din locuin­­ti ca si iada incuieta bine , preste 500 (cinci sute) galbini ai cocoanei M. H. I., pre­candu dnei emise pe promenada. Cinci persoane se in­­chisera cu prepusu de furtu , pana acum vise fara resultatu. In aceeasi noapte spre joi se fa­rara dela unu speculanta unguru din sătula Halmagia (distr. Fagarasia) preste 1.300 fior. v. a., adica nóptea dormindu la ospele Nr. 1 intr’o chilia i se luk pugilariulu cu toti banii. Mai deunadi dola o persoana militară se furara (ca si in Clusiu) orologiu, inele, punguliti’a cu bani de pe mesoiora de langa elu. Adica orna amu dice pe la noi inca sa prasescn „furii cul­tivați“, carii nu’si iau ostenel’a de a se spurca cu bagatele, ci fura cu ridicat’a. Representatiunea municipala de aici se ga­­tesce de alegeri pentru dietuti’a saseasca numita universitate. In 25 Oct. se adună comitetulu de 25 pentruca se pregatesca instrucţiunile ce sunt a se da deputatiloru dupace voru fi aleşi. Intr’aceea dn. comite ali naţiunii sasesci Conrad Schmidt veni la Brasiovu dumineca in 27 pen­tru scopuri, care poate fi ca se voru putea îm­părtăşi cu alta ocasiune. In acelasi timpu cativa partizani de ai dualismului alerga cu limb­a SCC88 spre a castiga voturi pentru doi candi­dați de ai lorn. Nimeni nu le turbura plăcerea. Scopulu pronunciatu alu venirii incace a dlui comite Conrad Schmidt este, ca se puna in lucrare o porunca ministeriala, in puterea careia trebue se se faca comasatiuni de pamen­­turi in toata tier’a, prin urmare si in Sasime. Repetimu si astadata, ca gestiunea comasa­­tiunii este on’a din cele vitale. Recomandamu tuturoru proprietariloru fia oricatu de mici, ca se nu perdia timpulu, ci se o studieze fóarte bine. Rugamu pe toti carii sciu carte mai multa ca se nu’si pregete­a invetia pe popom si alu lumina despre importanti’a acestei cestiuni, care vine in legamente foarte strinsa cu altele mari ei vitale, era mai de aprópe si pentru di­­lele acestea cu planulu conscrierii mosiiloru (pro­­tocóle de mosii) si cu alu tragerii de caii fe­rate. Eca cestiuni de economia natio­­n­a­l­a, care inveluie in sine’si straburele unei adeverate politice nationale. Cujus est terra, illius est patria. Fara proprietate, fara stare si avere materiala nationalitatea se legana in aeru, sau in casula mai buna isi cauta adapostulu in pungi ca si cea jidoveasca. — In privinti’a caliloru ferate citima in „ A m­i­­culu poporului“ din Pest’a *) cu multa placere acesta articula: Ce astepta pe romanii din Ardelu, daca se voru redica caile ferate? Pest’a 9. Oct. 1867. Toate lucrurile mari omenesci sunta­fundate pe desvoltarea mintei. Daca privimu numai catu de catu in lumea larga, si daca cercetamu inaintarea in cultura si imbogatirea popoareloru europene, ba si ale popoareloru din alte parti ale lamei, de loou vedeam, ca fundamentala tutu­rora acelor ba este intru adeveru, desvoltarea mintei membriloru tienatori de acele popoare. Singuru acesta meditocu, adeca inaintarea in scientia si in invetiatura, poate aduce si pe multa percat’a si asuprit’a nóastra natiune la o pusetiu­­ne materiala mai buna; numai acesta dar’ dnm­­diescu poate face si din poporala romana o na­ţiune, carea se fia in stare a sta facia ori cu care naţiune culta din Europ­a. Lucrurile mari numai acolo’si potu ajunge scopulu, unde poporulu, pentru alu cărui bine si fericire suntu făcute, pricepe pe deplinu ca a­cele intru adeveru suntu făcute pentru bunăsta­rea si fericirea lui; de exemplu , daca intr’unu statu mai putinu inaintatu in cultura, se infiin­­tiedia o asociare pentru asecurarea averei si a vietiei cetatienilorn, nu o baga nici in sama, fi­­indu ca oamenii nu­­ pricepu misiunea; candu din contra, daca se infiiotiedia asia ce va intru­­unu stătu cu poporu culta, este spriginita, si a­­verile poporeniloru suntu scutite de ori­ce nă­paste si amenintiare ; prin ce doue lucruri suntu mântuite de perire, anteiu bancia fiindu sprigi­­nita, infloresce, era omenii, fiindd­e averile si viéti­a scutite, nu se potu teme de nici unu feliu de periplu pe facl’a pamentului. Eta­ ca in cateva trasuri este delineata de­­schilinirea intre tierile cele ioaidlate in cultura si intre cele ce au remasi in dereptu. Daca tieraniloru romani le spune cine­va despre felesele societatiloru de asigurare, si daca i indemna ca iu patu se poate, se si asigure die averile si viéatia, respundu după datin­a loru: ca toaté suntu de la Dumnedieu, daca Dumnedieu va voi se ne pedepsesca, n’avemu ce face, căci viéti’a si averile noastre suntu in man’a lui. Asia este: toaté suntu in man’a lui Dumne­­dieu, inse trebue se socotimu si ace’a, ca bunulu Dumnedieu pentru ace’a a daruitu omului minte si intieleptiune, ca se se ingrigésca si dinsulu de ce are, si se nu le lase toate in padi’a lui. Omulu este detoriu, ca se se vesuiesca cu toate poterile a grigi elu insusi de averile sale, ca­ci numai atanci poate dice cu auim’a liuiscita la moartea sa ca : unu omu muritoriu totu am fă­cutu ce am potutu. Caile ferate, pe cu preste multa la voma vede infiintiate si prin Ardealu, in staturile cu poporu cultu aducu foarte mari venituri pentru statu, era poporului i făcu unu folosu nespusa de mare. Prin caile ferate se inlesnesce in locuia antaiu caletorii a omeniloru dela unu locu seu orasiu la altulu, asia esistandu acesta creatiuni măreţie ale miotei omenesci, calea, carea fara dinseie o faceai in mai multe luni — cum făcu eroulu romaniloru din mantii Ardealului Horea, carele caletori la Vien’a pe josu — acuma o implinesci in o­die seu doue ; totu prin ajuto­­riulu cailoru ferate se usipredia corespundintieie intre locuitori, care — fipsindu aceste se faceau in unu tempu mai indelungatu. Mai au de adin­­sulu vnse inaintedia negotiatori’a, pentru ca es­­porturile se făcu in o cantitate catu se pote de mare si cu o repediune ad­mirabila. Omenii, cari sciu folosi aceste medilece salutan­e se potu in­­avuti in scurta tempu. Dar’ este unu adeverit nestramutaveru, ca locuitorii unei tiere mai înapoiate in cultura, daca nu se in­grigescu de buna vreme de a pricepe binefacerile cailoru ferate, chiar’ prin in­­tiintiarea nceior’a devinu cu totulu la sapa de iernau, pentru ca inundedia asupra loru popore străine, care se silescu se intrebuintiedie totu minutulu si totu locuia in favorile sale proprie. Prin ajutoriulu cailoru ferate emigreuia mai multe familie de soiu străina din o tiera in alt’a, si apoi se oprescu acolo, unde afla tienuturi a­­comodate pentru de a poté trai. Aceștia de re­gula suntu mai sirguitori, decatu locuitorii cei vechi ai respectiveloru tienuturi, ei lucra din’a nóptea neincetatu, si numai ce’i vedi bogati si plini de bunuri. Toti acestia nu se inavuliescu altucum , decate prin nepasarea locuitoriloru. Cine va poté nega, ca jidanii, cari sa încuiba prin satele romanesci, nu se inbogetiescu singuru numai din sudorea romanilora ? si pentru ce? Pentru ca jidanii sciu intrebuintiu tóte mediale­­cele in favoarea loru ei prin beuturele spi­­rituase — de cari durere romanii nu se mai las?. — atragu si amagescu pre germanii tiereni asi duce si celu din urma crucerasiu la jidanu, la­­sandusi­­ famili’a la usiele oameniloru. Infiintiarea cailoru ferate poate aduce inca si mare nepadiu si seracia a­supra romaniioru, inse acele, daca voru afla pe romani pregătiți, le potu totu odata ajuta foarte multa. Se venimu acuma la lucru, se ve spuuu aceea ce mi amu propusa in fruntea artiolului apeea : Ce astepta pe romanii din Ardela infiin­­tiare cailoru ferate? — Eu va marturisescu sin­cera fratiloru, ea me temu de infiintiarea dru­­muriloru de fern, si nu pentru alta, decatu sin­guru pentru ca caile ferate voru inunda toata tiera’ cu popóare de soiu strainu, cari apoi, fiindu economi mai buni, se voru incerca a amagi pe romani si a le cumpera tóte pamentuitele. Deci fratiloru romani, ve rogu pe totu ce e santu si mare, se aveţi grige ; se tieceti cu mani cu picioare, ba se ve siliţi a mai adauge iupa catra ceea ce aveţi; se nu vindeti frumo­­sele vóstre câmpie nimeriti, ci se le lucraţi voi iusi ve, căci numai atunci veti fi demni de nu­mele frumosu celu portati. Incercative a face si din pamenturile cele de pe dealuri, pamen­­turi roditore, precum amu disu intr’unu unu trecuta, ca făcu nemţii. Daca voru năpădi asu­pra vostra străinii , primiţi­i cum se cuvine a primi pre unu strainu , dara nici­odata nu ve lasati se ve amageasca. Trebue se insemnu si aceia, ca acești străini numai atunci voru avea voia a caletori in trenutarile locuite de romani, daca voru observă, ca câmpurile loru remanu nelucrate, era altu cum voru siedé acolo, unde suntu acumu. Astfeliu facandu romanii vom poté locuii in tier’a loru in linisce si necontur­­­bati de nimene; si asia potemu astepta infiinti­­area cailoru ferate cu domu, fara sa se ne teme­mu de ceva periclu. De aci se potu vedé atatu feleseié, catu si periclele drumuriloru de fern. Iogdiu lui Tanasie. Fagarasiu­. Preauminit’a petitiuDe sub sternuta la Mai. la c. r. dela sinodala biseri­­cesca tienutu iu vicariatulu de aici alu romani­­loru de legea greco catolica suna: Maiestate Cesaro-Regia Apostolica! Prea umilita subscrisii preoti si mireni ca­tolici de ritulu orientala din vicariatulu Faga­­rasiului fiindu intruniti in dium a de astadi in si­nodala eparchialu de toamna la Fagarasia, ne luamu audacia a recurge la angustulu Trona si a ne substerne prea umilit’a nóstra ruga­­mente in acea viua sperare, ca Maiestatea Vo­stra ve veti indura prea gratiosu a ne consolă in acestea timpuri de cercare pentru intrég’a biseric’a nostra gr. catolica. Bunulu si zelosulu nostru archiepiscopu si mitropolitu Alecsandru Sterca Siulutiu in 7 Sept. a. e. după una moa­ba greu de pud­ae dile fiindu slăbită de adenci betranetie, ’si dede spi­­ritulu in man’a creatoriului. Prin acést’a archi­­diepes’a gr. catolica a Albei Iuliei remase lipsita de mirele seu si veduvita in impregiurarile cele mai grele. Dorinti’a nóstra pentru perderea iubitului archipastoriu cu atat’a e mai mare, ca­ ce slabi­­tiunile betranetieloru nu’lu h­ertic, fiindu inca in viétia a întreprinde visitatiuni canonice dese si 08tenitioase pentru deplin’a regulare a biseri­­cei sale, si spre îndreptarea tuturora scaderiloru ce se stengenescu in calea inaintarei ei prospe­­rarei nóastre lseiicesci, de si toate lucrările sale in viétia au tientatu spra acesta scopa sublimu si feiicitoriu. In 30 Sept. 1850 candu Maiestatea Voastra ve induraseră si prea gratiosu a decretă si concede că clerulu nostru amesuratu vechiei prerogative de care se bucurase Deintreruptu — se so in­­traneasca in saboru mare la Blasiu spre alegerea archiereului seu, — animele nóastra fura cu­prinse de cereasca consolare. Acést’a maretia di va rem­ane pentru totu­­deuna viu tipărită in mintea si anim’a nóastra, — de un’a parte pentruca vediuramu, cum ca Maiestatea Voastra, ca si toti prea glorioșii pre­decesori din angust’a casa Habsburgico-Lota­­ringica saiurati prea intieleptiesoe a combină dreptulu patronatului cu tem­’a nóstra candida­­tiune, or’ de alt’a pentruca ne-ati data prob’a cea mai evidenta despre parentesc’a purtare de grigia ce nutriti cu imperatu si rege apostolica catra biseric’a nostra. In timpulu mai vechiu episcopii si mitro­­politii pana in seci. 11 se alegeau de preoti si mireni atatu la apusa catu si la resaritu — fara ca prin acéste a se de anguste catu de pu­cinu dreptulu alegeriloru din cleru. — Acesta dreptu ni se pare a fi fostu fundata pe acea impregiurare, ca biseric’a o constitue cu totii la­olalta. Biseric’a nóstra , speciala romana , inca-si conservă acesta dreptu neschimbata pana la ac­­tulu unirei cu biseric’a Romei si speramu a a­­pera gratios’a rehabilitare a bisericei nóstre in acesta frumosu dreptu, cugetamu, ca damn spre­­siunea cea mai viua a simtieminteloru purcese din mintea si anim’a tuturora credintiosiloru tie­­­nutori de biseric’a gr. catolica, carii nimic’a do­­rescu asia ferbeate, cu opasiunea de a ne vede catu mai curundu păstoriți erasi de unu atare capu bisericescu, carele se intielége graiulu oi­­loru sale sufletesci, se aiba increderea turmei sale si asia mesurele ce le va lua spre lumina­rea nóstra in credintia morala si fapte bune ce fia spriginite de concursulu totului! Maiestate Saeratisima ! — Clerulu si popo­rulu archidiecesei ’si cundsce pre barbatii sei ceii mai eminenti, soie si e in stare a apretiui pre de plina calitat­e ce se ceru in acelu bar­ *) „Amicala poporului“ fata popolara costa numai 4 fl. v. a. pe ap­. 322

Next