Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-10-18 / nr. 81
vite cornute. Deca ar’ fi fosta si tergu de vite, dar averele aru fi fosta atata de bane , precum nu fi’au pomenita de vreo 15—16 ani. Numai lucrurile de lucru n’au prea avutu căutare si cu totii dreptulu, ca dupa cativa ani rei si forte rei in privinti’a comerciala rari omenii avea pofta de a da banii pe secaturi. Cu ocasiunea terguriloru de tiera se intempla pretutindeni si mai totudeauna furturi, asia si la noi. Aata data inse doua furturi mari au trasa asupra’si toate luarea aminte a publicului. Mercuri in prediu’a tergului diu’a mare intre 111/2 si 1212 ore s’au furata din locuinti ca si iada incuieta bine , preste 500 (cinci sute) galbini ai cocoanei M. H. I., precandu dnei emise pe promenada. Cinci persoane se inchisera cu prepusu de furtu , pana acum vise fara resultatu. In aceeasi noapte spre joi se farara dela unu speculanta unguru din sătula Halmagia (distr. Fagarasia) preste 1.300 fior. v. a., adica nóptea dormindu la ospele Nr. 1 intr’o chilia i se luk pugilariulu cu toti banii. Mai deunadi dola o persoana militară se furara (ca si in Clusiu) orologiu, inele, punguliti’a cu bani de pe mesoiora de langa elu. Adica orna amu dice pe la noi inca sa prasescn „furii cultivați“, carii nu’si iau ostenel’a de a se spurca cu bagatele, ci fura cu ridicat’a. Representatiunea municipala de aici se gatesce de alegeri pentru dietuti’a saseasca numita universitate. In 25 Oct. se adună comitetulu de 25 pentruca se pregatesca instrucţiunile ce sunt a se da deputatiloru dupace voru fi aleşi. Intr’aceea dn. comite ali naţiunii sasesci Conrad Schmidt veni la Brasiovu dumineca in 27 pentru scopuri, care poate fi ca se voru putea împărtăşi cu alta ocasiune. In acelasi timpu cativa partizani de ai dualismului alerga cu limba SCC88 spre a castiga voturi pentru doi candidați de ai lorn. Nimeni nu le turbura plăcerea. Scopulu pronunciatu alu venirii incace a dlui comite Conrad Schmidt este, ca se puna in lucrare o porunca ministeriala, in puterea careia trebue se se faca comasatiuni de pamenturi in toata tier’a, prin urmare si in Sasime. Repetimu si astadata, ca gestiunea comasatiunii este on’a din cele vitale. Recomandamu tuturoru proprietariloru fia oricatu de mici, ca se nu perdia timpulu, ci se o studieze fóarte bine. Rugamu pe toti carii sciu carte mai multa ca se nu’si pregetea invetia pe popom si alu lumina despre importanti’a acestei cestiuni, care vine in legamente foarte strinsa cu altele mari ei vitale, era mai de aprópe si pentru dilele acestea cu planulu conscrierii mosiiloru (protocóle de mosii) si cu alu tragerii de caii ferate. Eca cestiuni de economia nationala, care inveluie in sine’si straburele unei adeverate politice nationale. Cujus est terra, illius est patria. Fara proprietate, fara stare si avere materiala nationalitatea se legana in aeru, sau in casula mai buna isi cauta adapostulu in pungi ca si cea jidoveasca. — In privinti’a caliloru ferate citima in „ A miculu poporului“ din Pest’a *) cu multa placere acesta articula: Ce astepta pe romanii din Ardelu, daca se voru redica caile ferate? Pest’a 9. Oct. 1867. Toate lucrurile mari omenesci suntafundate pe desvoltarea mintei. Daca privimu numai catu de catu in lumea larga, si daca cercetamu inaintarea in cultura si imbogatirea popoareloru europene, ba si ale popoareloru din alte parti ale lamei, de loou vedeam, ca fundamentala tuturora acelor ba este intru adeveru, desvoltarea mintei membriloru tienatori de acele popoare. Singuru acesta meditocu, adeca inaintarea in scientia si in invetiatura, poate aduce si pe multa percat’a si asuprit’a nóastra natiune la o pusetiune materiala mai buna; numai acesta dar’ dnmdiescu poate face si din poporala romana o naţiune, carea se fia in stare a sta facia ori cu care naţiune culta din Europa. Lucrurile mari numai acolo’si potu ajunge scopulu, unde poporulu, pentru alu cărui bine si fericire suntu făcute, pricepe pe deplinu ca acele intru adeveru suntu făcute pentru bunăstarea si fericirea lui; de exemplu , daca intr’unu statu mai putinu inaintatu in cultura, se infiintiedia o asociare pentru asecurarea averei si a vietiei cetatienilorn, nu o baga nici in sama, fiindu ca oamenii nu pricepu misiunea; candu din contra, daca se infiiotiedia asia ce va intruunu stătu cu poporu culta, este spriginita, si averile poporeniloru suntu scutite de orice năpaste si amenintiare ; prin ce doue lucruri suntu mântuite de perire, anteiu bancia fiindu spriginita, infloresce, era omenii, fiindde averile si viétia scutite, nu se potu teme de nici unu feliu de periplu pe facl’a pamentului. Eta ca in cateva trasuri este delineata deschilinirea intre tierile cele ioaidlate in cultura si intre cele ce au remasi in dereptu. Daca tieraniloru romani le spune cineva despre felesele societatiloru de asigurare, si daca i indemna ca iu patu se poate, se si asigure die averile si viéatia, respundu după datina loru: ca toaté suntu de la Dumnedieu, daca Dumnedieu va voi se ne pedepsesca, n’avemu ce face, căci viéti’a si averile noastre suntu in man’a lui. Asia este: toaté suntu in man’a lui Dumnedieu, inse trebue se socotimu si ace’a, ca bunulu Dumnedieu pentru ace’a a daruitu omului minte si intieleptiune, ca se se ingrigésca si dinsulu de ce are, si se nu le lase toate in padi’a lui. Omulu este detoriu, ca se se vesuiesca cu toate poterile a grigi elu insusi de averile sale, caci numai atanci poate dice cu auim’a liuiscita la moartea sa ca : unu omu muritoriu totu am făcutu ce am potutu. Caile ferate, pe cu preste multa la voma vede infiintiate si prin Ardealu, in staturile cu poporu cultu aducu foarte mari venituri pentru statu, era poporului i făcu unu folosu nespusa de mare. Prin caile ferate se inlesnesce in locuia antaiu caletorii a omeniloru dela unu locu seu orasiu la altulu, asia esistandu acesta creatiuni măreţie ale miotei omenesci, calea, carea fara dinseie o faceai in mai multe luni — cum făcu eroulu romaniloru din mantii Ardealului Horea, carele caletori la Vien’a pe josu — acuma o implinesci in odie seu doue ; totu prin ajutoriulu cailoru ferate se usipredia corespundintieie intre locuitori, care — fipsindu aceste se faceau in unu tempu mai indelungatu. Mai au de adinsulu vnse inaintedia negotiatori’a, pentru ca esporturile se făcu in o cantitate catu se pote de mare si cu o repediune admirabila. Omenii, cari sciu folosi aceste medilece salutane se potu inavuti in scurta tempu. Dar’ este unu adeverit nestramutaveru, ca locuitorii unei tiere mai înapoiate in cultura, daca nu se ingrigescu de buna vreme de a pricepe binefacerile cailoru ferate, chiar’ prin intiintiarea nceior’a devinu cu totulu la sapa de iernau, pentru ca inundedia asupra loru popore străine, care se silescu se intrebuintiedie totu minutulu si totu locuia in favorile sale proprie. Prin ajutoriulu cailoru ferate emigreuia mai multe familie de soiu străina din o tiera in alt’a, si apoi se oprescu acolo, unde afla tienuturi acomodate pentru de a poté trai. Aceștia de regula suntu mai sirguitori, decatu locuitorii cei vechi ai respectiveloru tienuturi, ei lucra din’a nóptea neincetatu, si numai ce’i vedi bogati si plini de bunuri. Toti acestia nu se inavuliescu altucum , decate prin nepasarea locuitoriloru. Cine va poté nega, ca jidanii, cari sa încuiba prin satele romanesci, nu se inbogetiescu singuru numai din sudorea romanilora ? si pentru ce? Pentru ca jidanii sciu intrebuintiu tóte medialecele in favoarea loru ei prin beuturele spirituase — de cari durere romanii nu se mai las?. — atragu si amagescu pre germanii tiereni asi duce si celu din urma crucerasiu la jidanu, lasandusi famili’a la usiele oameniloru. Infiintiarea cailoru ferate poate aduce inca si mare nepadiu si seracia asupra romaniioru, inse acele, daca voru afla pe romani pregătiți, le potu totu odata ajuta foarte multa. Se venimu acuma la lucru, se ve spuuu aceea ce mi amu propusa in fruntea artiolului apeea : Ce astepta pe romanii din Ardela infiintiare cailoru ferate? — Eu va marturisescu sincera fratiloru, ea me temu de infiintiarea drumuriloru de fern, si nu pentru alta, decatu singuru pentru ca caile ferate voru inunda toata tiera’ cu popóare de soiu strainu, cari apoi, fiindu economi mai buni, se voru incerca a amagi pe romani si a le cumpera tóte pamentuitele. Deci fratiloru romani, ve rogu pe totu ce e santu si mare, se aveţi grige ; se tieceti cu mani cu picioare, ba se ve siliţi a mai adauge iupa catra ceea ce aveţi; se nu vindeti frumosele vóstre câmpie nimeriti, ci se le lucraţi voi iusi ve, căci numai atunci veti fi demni de numele frumosu celu portati. Incercative a face si din pamenturile cele de pe dealuri, pamenturi roditore, precum amu disu intr’unu unu trecuta, ca făcu nemţii. Daca voru năpădi asupra vostra străinii , primiţii cum se cuvine a primi pre unu strainu , dara niciodata nu ve lasati se ve amageasca. Trebue se insemnu si aceia, ca acești străini numai atunci voru avea voia a caletori in trenutarile locuite de romani, daca voru observă, ca câmpurile loru remanu nelucrate, era altu cum voru siedé acolo, unde suntu acumu. Astfeliu facandu romanii vom poté locuii in tier’a loru in linisce si neconturbati de nimene; si asia potemu astepta infiintiarea cailoru ferate cu domu, fara sa se ne tememu de ceva periclu. De aci se potu vedé atatu feleseié, catu si periclele drumuriloru de fern. Iogdiu lui Tanasie. Fagarasiu. Preauminit’a petitiuDe sub sternuta la Mai. la c. r. dela sinodala bisericesca tienutu iu vicariatulu de aici alu romaniloru de legea greco catolica suna: Maiestate Cesaro-Regia Apostolica! Prea umilita subscrisii preoti si mireni catolici de ritulu orientala din vicariatulu Fagarasiului fiindu intruniti in dium a de astadi in sinodala eparchialu de toamna la Fagarasia, ne luamu audacia a recurge la angustulu Trona si a ne substerne prea umilit’a nóstra rugamente in acea viua sperare, ca Maiestatea Vostra ve veti indura prea gratiosu a ne consolă in acestea timpuri de cercare pentru intrég’a biseric’a nostra gr. catolica. Bunulu si zelosulu nostru archiepiscopu si mitropolitu Alecsandru Sterca Siulutiu in 7 Sept. a. e. după una moaba greu de pudae dile fiindu slăbită de adenci betranetie, ’si dede spiritulu in man’a creatoriului. Prin acést’a archidiepes’a gr. catolica a Albei Iuliei remase lipsita de mirele seu si veduvita in impregiurarile cele mai grele. Dorinti’a nóstra pentru perderea iubitului archipastoriu cu atat’a e mai mare, ca ce slabitiunile betranetieloru nu’lu hertic, fiindu inca in viétia a întreprinde visitatiuni canonice dese si 08tenitioase pentru deplin’a regulare a bisericei sale, si spre îndreptarea tuturora scaderiloru ce se stengenescu in calea inaintarei ei prosperarei nóastre lseiicesci, de si toate lucrările sale in viétia au tientatu spra acesta scopa sublimu si feiicitoriu. In 30 Sept. 1850 candu Maiestatea Voastra ve induraseră si prea gratiosu a decretă si concede că clerulu nostru amesuratu vechiei prerogative de care se bucurase Deintreruptu — se so intraneasca in saboru mare la Blasiu spre alegerea archiereului seu, — animele nóastra fura cuprinse de cereasca consolare. Acést’a maretia di va remane pentru totudeuna viu tipărită in mintea si anim’a nóastra, — de un’a parte pentruca vediuramu, cum ca Maiestatea Voastra, ca si toti prea glorioșii predecesori din angust’a casa Habsburgico-Lotaringica saiurati prea intieleptiesoe a combină dreptulu patronatului cu tem’a nóstra candidatiune, or’ de alt’a pentruca ne-ati data prob’a cea mai evidenta despre parentesc’a purtare de grigia ce nutriti cu imperatu si rege apostolica catra biseric’a nostra. In timpulu mai vechiu episcopii si mitropolitii pana in seci. 11 se alegeau de preoti si mireni atatu la apusa catu si la resaritu — fara ca prin acéste a se de anguste catu de pucinu dreptulu alegeriloru din cleru. — Acesta dreptu ni se pare a fi fostu fundata pe acea impregiurare, ca biseric’a o constitue cu totii laolalta. Biseric’a nóstra , speciala romana , inca-si conservă acesta dreptu neschimbata pana la actulu unirei cu biseric’a Romei si speramu a apera gratios’a rehabilitare a bisericei nóstre in acesta frumosu dreptu, cugetamu, ca damn spresiunea cea mai viua a simtieminteloru purcese din mintea si anim’a tuturora credintiosiloru tienutori de biseric’a gr. catolica, carii nimic’a dorescu asia ferbeate, cu opasiunea de a ne vede catu mai curundu păstoriți erasi de unu atare capu bisericescu, carele se intielége graiulu oiloru sale sufletesci, se aiba increderea turmei sale si asia mesurele ce le va lua spre luminarea nóstra in credintia morala si fapte bune ce fia spriginite de concursulu totului! Maiestate Saeratisima ! — Clerulu si poporulu archidiecesei ’si cundsce pre barbatii sei ceii mai eminenti, soie si e in stare a apretiui pre de plina calitate ce se ceru in acelu bar *) „Amicala poporului“ fata popolara costa numai 4 fl. v. a. pe ap. 322