Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-11-22 / nr. 91

materna dimpreună cu juram­ia mea , facandu’i atenti cumva eu sum gata a insusi pasirea a­­cesta a lom atatu de cutezatoare agitatiuniloru catorva jidovi fosti orasmari , si dupa C9 de o parte sum gata a me ingriji de pedepsirea agi­­tatoriloru, de alta parte se se feresca a mai asculta de astfeliu de oameni , pentruca altcum răspunderea va cade asupra loru. La acésta totu poporulu a strigatu, pumca pe ei nime nu i a ap­uiatu, fara fapt’a loru é vointi’a comunei întregi. Eu la audiulu acestora facandui atenti la urmările triste ale contrastarei loru, dandu co­munei se precépa, cumca responsabilitatea va cade asupra ei, si desclinitu asupra judelui, am primitu respunsu ca su gata, a primi toata re­sponsabilitatea asupra loru , si cumca sunt gata a remane pe langa acea ca se impedece lici­­tatiunea. După aceasta era­­ amu mai chiarificatu unu timpu mai îndelungata, la ce mai in urma imi respunsera ca la doi. judecători esmisi nu li voru face nimica rea , dara de comuna se nu cu­teze a se apropie nici composesorii nici licitanții. Dupace la aceste li­amu dechia­atu, ca fara licitanți si composesori esecatiunea nu se poate efeptui, mi-au respunsu, ca déca nu va fi lici­­tatiune, asia me lasa se intru in comune , si dupace de repetiteori i-amu asiguratu , cumca déca nu voru lasa licitanții si composesorii in laintru, licitatiunea a bunaséma nu se va tiené, conducătorii au respunsu, cumca sub astfeliu de conditiuni me lasa in launtru, unde candu mer­­geamu, — de si s’au dechiarata ostfeliu — totusi s’au mai adata unii cu o purtare emenintietoare carii strigau se nu me lase. Candu dupa aceste amu ajunsa in comuna, de pe stradele ce se in­­crucisia in cale-mi, amu vediam­ mai multi oa­­meni armati cu bate, dintre cari unulu, abia ca nipusesemu, respective scapasemu la locuinti’a protopopului localu, strigă de pe strada. „Nu a venita oare cineva ? deca a venita da cu fur­­coiulu......................“ Fiindu aici, din fante sigure amu audiatu, ca Bobotanii au venita se me primesca cu ba­terea campaneioro intr’o urechie, inse spre efep­­tuirea acestui scopu ala lora, nu au potutu că­pătă chei’a besericei dela d. protopopu localu. (Va urmă.) Domnule Redactoro! DTa adasi cu cale a publica unele docu­mente si in cate o limb’a neromanésca, pentru care multi iti voru d recunoscatori. Credu ca nu va­d cu supar­area onoratului publica, deca Te voia ruga ca se publici inca si alaturatulu documenta nemtiesca, carele este de mare in­teresa pentru locuitorii din fostalu regimentu I transilvanu romanescu granitiariu, cum si pen­tru partea romanesca din regimentulu de hu­sari foto granitiari (Desianu , Dobra, Teiusiu, Dambrau etc. etc.). Vedi DTa, regimulu ab­solutisticu carele aflase cu cale­a desfiintia ace­lea regimente a ingrijitu totuodata pentru tie­­nerea in evidentia, păstrarea si asecurarea ca­­pitalurilorn si a venituriloru acelorasi regimente in folosuri c­o nn o n­u ala locuitoriloru din ace­leasi. Inse din an. 1851 si pana in dian a de astadi acelea averi si venituri inca toto nu sont regulate nici intrebuintiate pe de­plina in con­­sunetu cu destipatiunea ce li s’a data lora in an. 1851. Se spune ca fondurile de care este vorb’a, in o suma totala ar’ trece preste doua sute mii dom­ni val.­austr ; inse numai se spune, pentruca nimeni nu ada cu cale a da cifrele publicitatii. Intr’aceea comunele respective tragu lipsa grea in ecole si in biserica. Asupra cau­­sei muntiloru revindicati (delaTiera romanesca) semana a­d aruncata unu vela misteriosa. Spera ca publicarea alaturatului documenta va da opasiunea altora, ca se spatia la lumina pe cele care au urmatu dupa acesta in aceeasi pausa si care nicidecum nu sunt putine. „X 1207/511. Vom Regiments-Commando. An Die Haus Compagnien links. Vermög hoher Gouvernements-Verordnung vom 18. d. M. Nr. 3598/cmg. ist den Grenzge­meinden bei Aufhebung des Militär-Grenz-Insti­­tuts auch die freie Verfügung der durch frei­willige Widmung gewisser Einnahmsobjecte ge­bildeten, oder sonst wie immer entstandenen nnd gearteten Fonde, Kapitalien, als Montursfond, Schulfond eto., welche bisher von den Grenz­­verwaltnngsbehörden administrat worden sind, angewiesen worden, Vermög hohen Auftrag haben aber die Compagnien die Gronz-Gemeinden vorerst zu vernehmen, welche Bestimmung und Widmung dieselben diesen ihnen gehörigen Kapitalien in wechselseitigem Einverständuiss zu geben wün­schen, und darüber dem Regimente die Erklä­rungen der einzelnen Gemeinden sammt den eigenen Gutachten der Kompagnien unverzüglich vorzulegeo. Sollte eine Einigung der Gemeinden nicht zu erzielen sein, so bliebe bei der grossen Aus dehnung und zerstreuten Lage dej Regiments, wie der Bevölkerung danD bei den verschiede­nen Administrations Behörden , unter welche solche in der Zivil-Verwaltung zu stehen kommt, wohl nur die Vertheilung an die einzelnen Ge­meinden naoh einem gerechten Massstabe und Hinterlegung in die Gemeinde-Kassen übrig, wo es ihnen dann unbenommen bliebe, das Geld zu gemeinnützigen Zwecken, namentlich für Schulen zu verwenden. Hier sind, ver­steht sich, vorzüglich jene Kapitalien gemeint, die mehreren Gemeinden gemeinschaftlich ge­hören, wie der Montursfond ; denn jene so ein­zelne Gemeinden besitzen, sind ohuediess schon für gemeinnützige Zwecke als Gemeindeaasla­gen, Bestreitung der Soha I- oderKirchen­­bedürfnisse etc. bestimmt. Alle diese Kapitalien aber müssen, in so lange keine weitere Verfügung erfolgt, an die betreffende Zivilbehörde übergeben werden. Ferner soll das Regiment auf Grundlage der Erklärungen und Wünsche der betreffenden Grenzgemeinden, das wohldurchdachte und be­gründete Gutachten bezüglich der Modalität und Ausdehnung, unter weicher die fernere Benüt­zung der rewindizirten Gebirge der Gemeinden des Regimentsbezirks mitEinschluss der gleichfalls dabei betheiligten zum ehema­ligen Szekler Grenz-Husaren-Re­­gi mente konskribirten Grenzfa­milien romanisoher Nationalität stattzufinden hätte, dem hohen Landes- Gouvernement erstatten, wobei aber jene Schwie­rigkeiten einer besondern Würdigung nuterzogen werden müssen, welche die getrennte nnd zer­streute Lage der Grenzgemeinden, wie auch das bisher bestandene gemischte Verhältniss dieser Grenzgemeinden und einzelner Grenz­häuser, mit den nicht zum Grenzverbande ge­­hö.ig gewesenen und daher auf jene Begünsti­gung auch keinen Anspruch habenden bisheri­gen Provincial-Gemeindeu und Häusern für eigene ausschliessliche Benützung dieser Ge birge bieten. Hievon haben die Compagnien die unterstehenden Grenzgemeinden und die betreffenden zum ehemaligen Szekler G--enz- Husaren-Regiment konskribirten hier betheiligten Grenzfamiiien romanischer Nationalität zu ver­ständigen und zu belehren , wie eämmtlichen Grenzgemeinden die Erklärung über ihre Wil­lensmeinung hinsichtlich der Widmoug des Montur sfoudes und der künftigen Be nützung der rewindizirten Gebirge abzuforderu und solche mit thuulichater Be­­schleinigung anher vorzulegen. In Anbetracht dessen, dass durch die Auf­teilung des Montnrsfondes auf die einzelnen Gemeinden und Uebernahme des naoh einem gerechten Schlüssel zu berechnenden Anteile in die Gemeinde-Kassen , ein schönes Kapital nicht den gcwünschteu Nutzen gewähren würde, wären die Grenzgemeinden aufmerksam za ma­chen, dass die rewindizirten Gebirge nach bis­heriger Gepflogenheit auc h fernerhin in P a c h t gegeben werden, die eingehenden Pachtbo­­träge nntznie88lich angelegt, zum Kapital ge­schlagen, und das ganze ans den Erträgnissen der rewindizirten Gebirge bestehende Kapital zu einem gemeinnützigen Zwecke am vorteil­haftesten zu verwenden wäre. Der Stand der Montnrskassa ist gegen­wärtig nnd zwar: In Baarem 24527 fl. 532/8 kr. C.-M. In Staatsobligationen 13350 „ — „ In Privat „ 1488 „ 2 „ In Activen 2017 „ 206/s „ Sommá heute dato 41383 fl. 16 kr. Ende Juli 1851 gehen die Pacht­beträge pro 1861 ein mit 7904 „ 8 „ Zusammen 49287 fl 24 kr. Sage: Neun und Vierzig-Tanseud, zwei Huu­­dert-Aohtzig-Sieben Gulden 24 kr. Conv.-Mze. Orlat am 28 Februar 1851. Eisler m. p., Oberst.“ 362 Contele Nicolau Bethlen catra Kossuth. Onorate Die! Luandu’mi voia a me o­­pune la unele păreri decurundu desfasiurate ale dtale, nu o făcu acést’a cu scopu de a aduce in prepusu caracterulu dtale, ci cu speranlia de a se face lumina in interesulu poporului austriaco. Me aflu indreptatitu si deoblegatu la acé­­st’a, pentruca suptu Schmerling m’am­ luptată pentru tovd­éla, după cum dovedesce brosiur’a mea „Punctulu de gravitatiune in Bud’a“ ; suptu Belcredi am condamnata sistarea constitutionii in scrierea „Unu cuvento catra Deák“ si in one in 1866 am intrata in armata cu oficiru, si credinti’a mea catra poporulu austriacu am sigilat’o cu sângele meu pe campulu bătăliei, unde nuseiu periculosu vulneratu. După Königgrätz ideea cea mare a unitatii Austriei nu mai are îndreptăţire si amicii mei de consimtiementu se aflara siliţi a se pune pe terenulu dualisticu si a cercă clădirea statului imperatescu austriacu pe acesta base. Cu tóate ca invoiel­a pe chartia s’a facutu, ea totusi inca n’a patronau in anim’a poporului germano-ma­­gh­iaru si prin urmare e indusmanita de reac­­tiune din toate partile si asia increderea împru­mutata, fundamental invoielei, sufere angu­­stare. Peste acéstea principiale dualistice ale regi­­mului se manipuleaza de aceiasi barbati de statu, cari suntu dedati cu principiale de regimu cen­­tralisticu si caii prin urmare augusteaza poporu­lui resultatele principiului dualisticu. Ei dau poporului, ce e dreptu, desvoltarea libera, inse le subtraga garanţiile acelea, care se asecureze libertăţile poporului. Ei sustien­ o armata in organisatiunea sa cea vechia, si cu acestea impedeca desvoltarea puterii fisice a po­porului, care se garanteze libertăţile pentru vii­tor iu si se consolideze încrederea in gustarea Austriei dualistice. Ei vreau a guverna si mai încolo cu mesuri indrumetatite si pr­in acest’a espumn de nou pericolului esistinti’a imperiului. Scrisorile citale catra redactorele lui „Pesti Na­pló“ au insuflata domniloro acestora fricosi de natura si neaplecati la dualiemu o frica si mai periculoss, care se manifesteaza in neresolutiune, neactivitate si in amanarea continua a celoru mai urgente cause de statu, precum e reorga­­nisarea armatei. Uta, fara se fi voitu, ai stricata foarte multa opului de invoiala, fiinduca ai datu iutrementu non încrederii celei tendentiace a reactiunii vieneze. Eu voi a cerceta, deca neîncrederea acest’a in realitatea poporului magiam in urm­a mani­­festatiunilor t­itale se vede justificata si din partea barbatiloru de stata austriaci, eeu ca nu­mai de aceea cuteza a esi la lumina, pentmca se sustiena cei din urma stelpi ai absolutis­mului. O parte din barbatii de statu austriaci traiesca in convingere, ca cuvintele stale vom­ preface opiniunea publica in popom si vom im­pinge majoritatea dietei unguresci in brad­ele stengei si asia vom revoca in vietia uniunea personala. Temerea, ca steng’a dietei ungu­resc­ ar’ puté veni la carma cu nouele alege­ri, numai atuncia ar’ avéa temeiu, candu bar­batii de statu austriaci din neincredere ar’ legă manile regimului maghiara , că se nu poata re­­chiama in viétia acelea concesiuni, cari le pre­tinde poporulu maghiaru fara deosebire de par­tita că garanţia a libertăţii sale (ad. numai a maghiarului in contra cui ? apoi aştepte ceilalţi se decurgă m­ulți, că se treca si ei la liber­tăţi ! R.). Steng’a dietei unguresci pote va abdice, din propriulu patriotismu, la formarea unui cabinetu, fiinduca pentru sustarea consti­­tutiunii maghiare se afla de facla garantii si inca nu vorbe goale, cum dice Shakespeare. Cu toate, ca disciplin­a de partite in diet’a maghiara opreste e firca pe facla in contra parerilor t­itale, totusi intre Dta si in­tre program’l stengei maghiare se afla o deo­sebire esenţiala. Cestiunea dinastica atinsa de Dra­voi­a o lasă la o parte. Noi traimu intr’o monarchia constituţionala, prin urmare monarchulu e la noi auctoritatea cea mai inalta si nu c ertatu a se aduce in nici o disensiune politica. Dta porti frica, ca maghiarii se intrebuin­­tiaza numai de instrumenta spre a se eluptă de nou punetiunea de putere mare a Austriei in Europ­a. Dta dor’ vréi o învoire on slavii Un*

Next