Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-10-22 / nr. 82
Mr. 8£. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. pe Va 3 fl. v. a. Tiemesterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 3 Novembre 22 Oct. 1867. &nalut MMM. Se prenumera la postele c. r., si ] DD. corespondenti. — Pentru serie i Tacs’a timbrala a 30 er. de lacare blieare. ie la I er. pu- CONCURSU. Delegaţiunea societății academice, conformu decisioniloate de societate in siedinti’a dela 11/23 si dela 13/25 Sept. anolo cor. publica COICUrsU pentro lucrarea pârtii analitice de gramatic’a romana si pentru traducerea comentariloru lui Iuliu Cesare de b e 11 o g a 11 i c o. Premiu Zappa. Conditiunile pentru lucrarea partii analitice a gramaticei romane santn : Aceasta parte se va desparţi in due secţiuni din cari secțiunea I-a va ficsa : a) Numeruln sunetelorn articulate din limba romana, atatu ouginarie catu si derivate, relatiunea intre aceste doue specie de sonete, capsele trecerei din originarie in derivate, mai incolo din derivate in alte derivate , avendn in vedere totudeuna data si la fiacare sunetu , nu numai relatiunea loru naturale, dara si cea ce se afla in alte limbe latine analoga cu cea din limba romanesca. b) Numerulu litereloru din alfabetulu latino, cari au se represente sunetele articulate ale limbei romanesci, atatu cele originate catu si cele derivate, aratandu regulele generali si speciali ale serierei lorn, era in casurile de esceptiune enumerandu totu ce intra in cadrulu acestora casuri. De acea secțiunea I-a va constă din dooe capete principali: unuia tractanda despre fonetica si altoiu tractanda despre ortografia. Era secțiunea II a etimologi’a coprindiendu flecsionea si derivatiunea, va ecsamina toate partile cuventului, una după alta, intru toate formele loru cate se afla astadi in toata romanimea din ambele dialecte principali si cate s’au aflatu in nsula limbei romanesci, comparandule cu ale celornalte limbe latine; va alege si va fiesc formele cele mai corecte, pe basea principiului etimologica intre termina limbei romanesci, si unde va lipsi aceste criteriu, reemendu si la analogi’a si chiaru etimologi’a celoru alte limbe latine ; va constata neregularitatile ce au intrata in formele limbei pretutindenea si va esplică pauza acestora neregularitati, si deca se va puté iaca va si proiectă in ce moda am fi cu potintia a se regulă, cela pucinu in patura, fara a se lovi in usuri generale alu limbei romanesci. Celelalte se lasa in vederile flăcărui concurente. Marimea are se fia dela 15 oale tipărite in 8° mare cu litere garmond, in susu. Terminala concursului pana caodu manuscriptele au se vina in cancelaria delegatiunii societăţii academice, este 15 Iuliu 1868 cal. v. Cele venite mai tardiu nu se vorn luă in consideratiune. Manuscriptele se ceru se fia scrise carata, legibile si cu mana straina, era nu cu a autoreiul, formata 4° seu folio si paginata. In fruntea manuscriptului va fi scrisa una devisa (motto) in vericare limba si totu cu mana străină. Pe langa manuiscriptu se va alatură si una scrisoare închisa in plicu si sigilata , fara initialele autorului si adresata catra societatea academica, portandu pe adresa din afara si devis’a manuscriptului scrisa ora si de man’a străină. In intrulu scrisoarei autorele se va numi pe sine. Manuscriptele se voru censoră si judecă prin secțiunea filologica, care va propune societății academice in siedinti sa plenaria premiarea aceluia dintre operatele venite, care va merită premiata destinata pentru aceasta lucrare si care este de 300 galbini. Manuscriptele nepremiate se vor păstră in archivele societatii pana ce se vor reclamă de autorii lori, ale caroru nume remani necunoscute, fiinduca plicurile ce le voru cuprinde nu se voru deschide. Premiu Alecsandru Ioane I. Traducerea comentarielor lui Iuliu Cesare de beilo galico se va premiă din fondulu Alecsandru Ioane I cu 150 galbini. Condiţiunile acestei lucrări suntu : Traducerea se va face intr’una limba romanesca curata si eleganta , cautanduse a se reproduce si in traducere calitatile originalului Se lasa in vederea antorelui a arată intra una prefaciune calitatile antorelui in comparatiune cu alti istorici latini, cum si a dă in note critic’a diferitelorn lectiuni asupra locuriloru obscure ale testului. Terminala concursului, pana candn manuscriptele au se vina in cancelari’a societăţii academice, este 15/27 Iuliu 1868. Cele venite mai tardin nu se voru lnă in consideratiune. Manuscriptele se cere se fia scrise curatu, legibile si cu man’a străină, erana a autorelui, formata 4° seu in folio si paginatu. In fruntea manuscriptului va fi scrisa una devisa (motto) in veri ce limba si toti de man’a streina. Pe langa manuscriptii se va alatură si una scrisoare închisa in plicu si sigilata, fara inițialele autorelui si adresata catra societatea academica, portanan pe adres’a din afara si devis’a manuscriptului scrisa era si de man’a străină; in iutmln scrisoarei autorele se va numi pe sine. Manuscriptele se voru censură si judecă prin secțiunea filologica, care va propune societăţii academice in siedintia plenaria premiarea aceluia dintre operatele venite, care va merită premiata destinata pentru acestea lucrare. Manuscriptele nepremiate se voru păstră in archivele societăţii pana ce se voru reclamă de autorii loru , ale carorn nume remani necunoscute, fiinduca plicurile ce le vora cuprinde nu se vor deschide. Presiedinte: I. Eliade R. m/p. Secretariu : A. Treb. Laurianu m/p. Calamitatile urbariali si Dr. Raţia. Barbaţi de renume mare, francii, anglii, germanii, carii au studiata istori’a poporalora si pe oameni din vieti’a practica, recunoscu si spunu in unanimitate, cumca nerusinarea, obraznici’a cam dice poporala, in secolula nostru rivali séza multa cu cea de sub Tiberius, Nero, Claudios, Caligula si cu cea din’evulu midilociu. Foarte multi oameni din dilele noastre iti minta in facla in cestiuni din cele mai importante cu o nepăsare si ustoratate, intoama că si cum s’ar juca cu nisce punculeti de doi trei ani. Consciintia, rusine, fric’a de ceriu au disparata. Toata lumea scie ca iobagi’a, sclavi’a nu încăpu la unu loca cu libertatea si cu prosperitatea. Toți oamenii cu ochii limpedi si cu capulu la locasem totuodata foarte bine, ca desfiintiarea iobagiei in Transilvania se facuse pre langa cugetulu oeservatu, ca de vom putea maghiariza pe romani, atunci treea mearga, se le lase pe mana si pamentu, era deca nu , nu *). Cu totii cunoscemu legea cea urbariala impilatoare ei neumana din an. 1847. După revolutiune, in anula 1850 se conchiamara la Vien’a asia numiții barbati de încredere, pentruca se pregateasca anu proiecta nou de lege urbariala. După cateva luni le detera drumulu fara nici unu resultatu vedinti, pentruca resultatulu se pregătea in dosulu acelei comisiuni. Doinii P. Dinca, I. Branu, I. Ardaleanu si alții carii au fostu membrii acelei comisiuni de ne’ncredere voru putea spune lucruri foarte interesante din sinaia acelei comisiuni. Acei domni sunt si datori cu acesta adeverului, patriei, natiunei, istoriei, caracterului loru. Oricine a citita patent’s urbariala (legea rurala absolutistica) din Iuniu 1854 a trebuita se cunoasca indata, ca aceeasi are cativa §§i cu doua intielesuri, prin urmare foarte periculosi. Acesta adeveru a fosta silita a’lu recunósce insa» regimulu cela absoluto-aristocratica ala lui Schwarzanberg indata la prim’a infiintiare a tribunalelora urbariali, pentruca acestea cu patent’s si cu instructiunea in mana isi detera in petece precum sedioe, indata in primele siedintie, Grubemulu absolutistiou ponchiami pe presiedintii tribunaleloru urbariali la Sibiiu, pentrucă se le audia opiniunea loru. Intre aceia era si dn. Aldulenu. Din acea conferenția s’a alean — la părere — o mare nimica , in adeveri inse aristocrati’a isi luk mesajele sale. Acelea mesarele sein doinii baroni Lud. Jósika si mai virtosu Apoi presiedintele curţii de aparu mai bine decata altii. După cativa ani foile maghiare , intre care chiaru si repausatulu „Korunk“ o spuseră pe fapla cam asia: Hei, n’am sciutu noi cavalachii nu voru accepta uniunea, pentru ea de sciamu, dieu nici iobagi’a nu s’ar fi desfiintiatu. (Ba dien ea a’ar fi desfiintiatu si inca multa mai bine in urmarea simpla a lui 23 Fanna din Paris si 13 Martin din Vien’a). In diet’a din an. 1864 nu numai romanii, ci mai alesu sas’ au datu pe facla o mulţime de ticăloşii atatu ale legii, catu si ale tribunaleloru urbatiale, era candu dn. consil. si deputata Herberth pregatita cu o cuventare fulminanta spre a demasca o mulţime de blastematii o citi in conferentia nationala privata a sasiloru, majoritatea acesteia se infiora si de frica ca se nu se invrasmasiesca si mai multu cu boierii ai cu ciocoii loru, iu opri. In an. 1865 indata dupa esirea patentei din 20 Sept. audiai nu numai in comitate, ci si in Secuime dipenduse in gur’a mare. De acum inaime numai — cotari — an se câstige procesele urbariale, era — cotari — mai multu nimicu. Toata tier’a scie, ca secuii emigra in Romania goniți de pe mosierele loru fara nici unu advocata de romana. In ver’a a 1866 Gazet’a publică mai multe nelegiuiri urbariale firesce documentate; — nimeni nu’i facu procesa de presa pentru aceasta. In petitiunea celoru 1493 din 30 Dec. 1866 se intenk Gestiunea urbariala catu de tare. Petitionarii n’au fostu demintiti. In acelasi anu una presiedinte de mare aootoritate mergendu la o persoana prealalta si descoperindu starea cea fóarte desperata a trebiloru urbariali, cum ei natur’a cea fóarte elastica a catorva §§i urbariali , cerui deslegare pentru cateva mii de procese pendenti. Soiu, fu respunBolu, inse acum nu putemu sta de asia ceva , mai lasate pana la altu timpu mai favoritoriu.------Pe atunci numai la curtea de casstiune puteai vede o chilia plina numai cu procese urbariali nedecise, pentruca nu se putea decide. Ati vediutit ca insasi dieta Ungariei se convinse de cateva mari blastematii urbariale si mai deunadi decise a lua mesuri in contra loru. Mergeti pentru Ddieu pe la tribunalele urbanale din marele Principatu alu Transilvaniei si vedeți cu ochii voetrci gramadile cele mari ale proceseloru urbariali coperite de pulbere. Mergeți la tribunalulu de apele in M. *) Bakitéletek alu repaus, br. Nie, Wesselényi 1830 si alte scrieri o mulțime. —