Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)
1868-10-19 / nr. 81
rari prin diurnale si pe calea petitiunei-ca se vina la conoscinti’a regelui si regimului dorintiele ei, di ar’ face asemenea, fara ca se fia tereiti pe la tribunale pentru simple dechiarari de dorintie politice. Dar acum cine se represente pe romani facia cu jignirea vreunui interese alu loro, pentruca după maiestriia restaurarei comisiuniloru de comitatu ei abia suntu representari de semintia prin municipiu si suntu atatu de rari, cu taiatiei seracului in borsiunu celu cu prisosu, si despera inainte despre primirea vreunei propuneri nationali. Apoi Fagarasiulu si Naseudulu inca suntu parti numai si au in capusi măiestri, cari le oprescu a trapta lucruri natiunile ce nu plăcu. — Tabl’a reg. si r. guberniu represents totulu, ele nu se ocupa cu specialități natiunali, altfeliu in compunere au si ele majoritate maghiara. — Cum se ne putemu dara apera interesele natiunali, de cari ne a legato nator’a si Dumnedieu ? Prin deputati in dieta cu majoritate omnipotenta, fapt’a e martora, ca nu se pote, decatu pe cato concede grati’a elementului maghiaro, care cato e de larga se vede din desbaterile dietali; apoi acolo interesele naţionali n’au representanti, ci numai interesele tierei, după cum se dede respunsu si deputatiloru serbi in comisiunea pentru proiectulu natiunalitatiloru. Cum si unde se ne potemu apera dara interesele natiunali speciali aici, unde avemu vatra moştenită dela străbuni, si unde anin traitu atati secuii laolalta, inse fara supremati’a limbistica, cum a dato Ddieu si spiritolu secletoru. — Se ne responda cei dela „K. Közi.“ , M. P.“ et Comp., cari de cate ori estragu cate ceva din Gazeta cum faca „K. K.“ si in Nr. 127, totudăuna trasarescu de Dacoromani’a ai stigmatiséza intentiunile leali, de si natiunali si indreptatite, cu „calumniare andacter“, ca cum nu ei ar’ fi agitatorii, — cari viséza si dio’a pela amédiu varg’a, trasarindu la totu coventolu, la toata mișcarea romana făcută din interese de a-si conserva ecsistinti’a si viéti’a sa in vatr’a acesta comuna, si acesta cu cele mai reale intentiuni tocma de a consolida concordia, care neprecésa de dreptate nu intra in locasiolu nimenui. Sciu, ca spalu arapii (Aethiopem lavo), inse o mai repetimu, ca romanolu si Gazeta in frunte n’a fosto, nu este, nici va fi tradatoriuiu patriei, nici voitoriu de ren celoralalte amice națiuni conlocuitorie, cu atatu mai putinu portatoriu de visurile, de care trasarit; si deca eii -si respecta obligatiunile catra statulu intregu intre barierele legei si drepturiler legali, cum nu in lene ale totu prepune la oroe vorba libera cu Dacoromani’a, calomniandu Gazeta, ca com ar face pe unu tradatoriu de patria, candu -ai implinesce oblegationea de a apera interesele natiunali intre barierele ertate de legi si de spiritolii timpului ? ! Dar’ se’i lasamu , nici se ne mai pese de ce scriu animile morbase de pepatulu angerilorn simeti. — In fine totusi nu uitati de prudintele cuvinte respicate de catra Esc. Sa d. comicăria r. de Péchy, candu primi presidioiu consiliului guberniale transilv. ion Maiu, care suna asia: „Caus’a natiunalitatiloru formeaza petr’a angularis a Transilvaniei.“ Eu din partemi aflu denaturala tendenti’a, déoa fiacine, pe langa respectarea oblegationiloru catra statulu intregi si a drepturiloru legali intre barierele demarcate prin lege, se simte imboldita a-si apera si sustiene cu o credintia jaluaa, ca pre une tesauru nepretiuiti, natiuatatea sa propria“ , si crede, ca goberniulu va ajuta chiaru si promovarea eficace a acestei tendintie nobile.— De atunci pana in momentulu de facta n’am datu de nici unu articula nici in „K. K.“ nici in „M. P.“ et Cp., in care se se fi laudato romanii, pentruoa -si apera dreptulu de nationalitate, dar dio contra? cati fronda Bierba! —oa se si intoarca dosulu la unu eastigu de dreptu cu acesta. Pentruca e castigu de dreptu , cea ce se asteapta dela o lege cu unu nume atatu de bombastica.“ Dar ce castigu de dreptoat’ si fi acesta, déca pe temeiulu acestui proiectu, care negresitu va deveni lege, va fi de in Transilvania pe la tóte protocólele fonduari, prin tote satele ?! limb’a maghiara, la tote judiciele limb’a maghiara, déca toti advocatii trebue se’si compună actele maghiarele, deca orice adusu, orice charttutia, care merge la tibunalulu sapr., trebue se se seria maghiaresce seu trebue tradusa in maghiar'a (di apoi timbrulu (stempeluio) pentru maghiar’a cine 'tu va plați ?), deca oficiulu districtualu din Naseudu va trebui se corespunda cu alu Fagarasiului maghiaresce, déca mitropolitulu Sibiiului va trebui se coresponda cu celu dtuGherl’a maghiaresce si consistoriele asemenea, déca tote comunele bisericesc trebue — se si porte protocóalele si in limb’a maghiara pentru dreptulu de superinspectiune. Cine doresce in Ardeln una castigu de dreptu cu acesta ? Cine a compuso acelu proiectu si a uitatu de binele tierei, care provine numai din multiamirea si concordi’a generale. Se ne ferimu de betie. — Acuisitiunea cu proiectulu despre egala îndreptățire a nationalitatiloru. Cetindu acesta proiectu amu aflatu, ca merita a i se enumera câstigurile ce le contiene pentru natiunalitati. Inse „S. d. W.“ mi usturh acesta sarcina cu cuvintele urmatoria: „Asia accepta comisiunea natiunalitatiloru proiectulu despre egal’a loru îndreptățire, care n’au casionato numai singura pe deputatii serbi aesi din comisiune, ci si pe nationalitatile Transilvaniei de limba nemaghiara le invita formala ai U sileace, Literae Fimdationales. (Urmare.) § XL Studenten, pro quibus superiori § IX. punotis. 7. 8. 9. et 10. stipendia assignata sunt, utique eoasque tantum beneficium stipendii sui reţinere poterunt, donee bonam classem e etodiis et monbus — quod omui anno testimonio supeiiorom scolastico comprobare erunt obetrioti — retinuerint, et donee appliaatiouem in aliquo officio (studia oontinuative continuando) obtinuerint. § XII. Tuno quaudo fondationis vires admittent, aut multiplicatis capitalibus — modalitate § II super vis expressa — inter usuria quoque multiplicabuntor, si necessarium indebitur, multiplicări poterit etiam numeros pensionam coperium § IX. punctis 1. 2. 3. 4. 5. et 6. viduabus canonicorum, foraneorum vicariocum, decanorum, et aro. et vice-archidiaconorum ac parochorum assignatarum, semper speciali habita ratione ad locorum et personarum qualificationem, ad numerum orphanatum ineducatarum prolium earum et morum praestantiam. § XIII. Numerus tarnen hamm pensionam viduarum saoerdotalium — de quibus supetiori § XII agitur, — ultra duplum augeri non debebit, ideát l ultra quatuor pensioues pro viduabus canonicorum, sex pro vicariorum, decanorum, et aotoalium archi-diaconorum — sex pro vicearohidiaconorum, octo pro parochorum primae classis, — octo pro parochorum secundae classic quorum meotio § IX. a puncto 1. usque punotum 5. occurrit. § XIV. Canonicorum, decanorum, nec non parochorum vidnabus, eousque tantum , douec ad secundas nuptias non transiveriot, et íantum talibus dabuntur ex hac mea fundatione anunae pensiones, de quibus publice constabit aut fide dignis testímouiis comprobabitur, qaod non modo morigeram, sobriomque et exemplarem vitám, coosorte sacerdoţi» dignam duxerint, pietatem foverint, augendisque rei familiáris, et domus suae emolumentis, et domeeticae oeconomiae sedulam operam uavaverinl, domum suam pro viribus et familiam in bono ordine, rectaque disciplina, et timore domini contiuere studuerint, sed etiam viram suum, toto cohabitationis eorum tempore, servata inviolabili fide conjugali — ut fidelem vitae sociam decet — diligere et fovere, ac amabili sua erga eum oonformatiune, et constanţi sociali adhaesione, svaviorem, et jucundiorem eidem (vitám) reddere, ao omni ratione houorem domus et viri sui salvam sua comportantia susţinere adnisae sunt. Illáé vero viduae, de quibus constabit, aut comprobati poterit, quod viram suum absque reatu viri sui, et gravi vitio ex perversis eins dem moribus, nullo in prelio habuerint, neque honoraverint, sed potius intolerabilibus moribus et immotigera vita, et linquae suae petolantia, domus, et familiae suae rerum neglectione, aut depraedatione, insobria vita, et quod hoc peius est, et procol absit, fidei conjugali» vio'atinne mortifioaverint, et amaros vitae dies viro sacerdoţi causaverint, nominique et honori sacerdotali ignominiam et dehonestamenta inflixerint; talie, dioo, vidua aaoerdotalia, nunquam e bette fioio huius fondationis participări poterit, sed si aliquo oa8u pensioned etiam impetresset, et post- Iiminio damnanda eins morigeiatio et vitae oonversatio resciretur, sine omni misercordia, eadem priv«tur, et exaatur; re primo investigata et fide dignis testibus comprobata. Hane eandem sortem habebunt etiam illa© viduae quae, obtenta pensione, oblitae honoris et obligationis suae, in viduitate sua a recto tramite pietBtis, mornmqoe probitate deviando, characterem et honorem, bonamque viri sui existimationem, et sacerdotalis nominia famam, inhonesta, immorigera et opprobriosa vitae comportantia commäculaverit, aut impetrata sua pensione ad golam, et luxuriam abuti, non vero ad aeducandas suae proles convertere deprehenderetur. In pnniendis et deneganda talibus viduabos pensione, Metropolitae, euccessoreg, mei , cum suo presbiterio aeu eapitulo, severi, inexorabiles judices erunt, nec cuiquam favebuut aut parcent, cam sacerdotum consortes et vidnae, honestatis et foeminali8 moralitatis, et vitae speculum, et exemplum aliis ioeminis esse debeant; nullumque május infortunium vivo, nec gravius dedecus et infamia mortuo sacerdoţi, imo etiam integro statui sacerdotali esse possit, impudica aut aliis perversis moribus, et damnabili vitae ratione imbuta oxore et vidua saoerdotali. § XV. Inter viduas, — de quibus proximiori § IX a et XII a mentio occorrit , — in obtinendis pensiombus, prioritatem et praeferen tiam (inter ooeteras pares requisitis dotibus gaudentes) primo viduae ant consanguineorum meorum, aut ipsae viduae, quae me coosanguineitete contingereut, deinde tales sacerdotales viduae, quae sunt sacerdote genitae, vel filiae sacerdotum (habebunt ?). § XVI. Futuris tempoiibus, dum nempe capitalia, modalitate § II-a et IV-a superius indigitata, augebuntur, etmultiplacabuntur, consequenter iuteiusuria et annuales proventus de iia oapitalibus accrescent, stipendiorum numerus qutqne pro ßtadentibo» — de qaibus § IX-a a punoto 6 a usque punctum 10 um mentio faota — multiplicaţi volo, et poterint, ea tarnen proportions , ut numeros stipendiorum proportionate, id est pro juvenibus, qui studia gymnasialia frequeutant, semper major sit, et plures participări valeant, minor verő numerus stipendiorom pro iis qui in patria jnra freqaentarent, et minimus numerus stipendiorum pro iis , qui extra pátriám altiores scientias , aut pulchras artes — quern ad modum id § IX-a , puncto 7-0 dictum eat — fiequentarent; — quod sapienţi consilio, et paternae solicitudini Metropolitarum sacoessorom meornm, et eoram presbiterii, sive capituli, et adhibendorom illustrinm laicornm virorum oonoredo, et cocimitto; ut pro ratione tempornm et adjanctomm nnmerum borúm stipendiorum, ea proportione inter classes divenas soholasticas moderentur, et dîtarminarent, prout pro tomporom circomstantiis optimum videbitur. § XVII. Bene tarnen notandum, quod numerus pensionam viduarum saoerdotalium , et stipendiorum pro studeutibus, de quibus § IX-a dictam eut, tantam tanc augeri poterit et debebit, cum capitalia, summám : quatuor centenorum millióm florenorom in val. austr., modalitate § II a et IV-a superins exposita, compleverit, neo auctia etiam ultra 400.000 fl. v. a. capitalibus, ulterius cum anotione numeri pensionam, et stipendiorum praefatorum progredietur, sed potius studebunt capitalia, modflifate et manipolatione superius § IV-a indigitata, multiplicare, ethorum interusuria et proventus bonorum , oontinuo in nova capitalia eousque convertere donee sneceasu tempornm longiorum, usque ad nnum, vel plures etiam milliones exsurgerent — prouti superius § IV-a dictum est, — quibua capitalibus, et eorum proventibus facient et disponent mei successors Metropolitae Albo-Julienses cum suo presbiterio, sive capitulo, et cum adhibendis praefatis viris laicis in excelsioribue officiis, vel in pnblioa nationis aestimatione constitutis, juxta voluntatem et praescriptionem meam, superius § Vil a indigitatam, et etiam inferios § XXIII-a et XXIV-a declarandam. § XVIII. Stipendia tantum talibus juveuibus dari poterint, qui praeter eminentiae classem — vide § IX-a puncto 7-o — saltern e majori parte studiorum, et bonam morum comportantiam, pauperes veri erunt; nec parentes, nec alium propinquiorem oonsanguineum faoultatibus insUuotum, aut palroncm, qui eos adjuvareut. 322