Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)
1868-10-27 / nr. 83
JHemorandulu lui Kossuth, Klapka, Teleki catra princ.tuza 1860» Monseniore! Cu cea mai firma incredere in ioalt’a intieleptiune a Altetiei Vostre ne adresamo la Ea. — Aceea ce ne inspira asta incredere este acea judecata solida, acelu tactu admirabile, cualitate distinctiva a marilor o omeni de statu , de cari Alteti’a Vostra a datu probe in timpulu crisei anului trecutu, acelu patriotismu totu atatu de energiou, pe catu si luminatu, care in impregiorarile cele mai anevoiose a solutu se merite respectulu si simpatiele Europei. Principele, care a intielesu atatu de bine adeveratele interese si tote cerintiele sale in trecutu, nu le va sei necunosce in viitoriu. Singuri representantii adeverati ai patriei nóastre, gemendu sub apasarea străină , potemu si vorbimu Altetiei Vostre cu anima deschisa, cu deplina convingere de a fi intielesi si primiti intr’unu modu favorabile. Potemu arată valoarea identitatei aspirariloru si intereselorn nóastre cu ale Altetiei Vóastre, prin urmare solidaritatea ambeloru nóstre cause si, cu colorariu, securanti'a ce results din intielegerea cea mai cordiale, din alianti’a cea mai intima intre Principatele unite si Ungari’a in tote impregiurarile presenti si viitorie. S’ar potea erepune in indoiela ca, Moldovaiadei si Ungurii, nu vom fi putere destinaţi a intelni pretotindeni in lume aceleaşi simpatii si aceleaşi ure, aceiaşi partisani si aceiasi inemici ? — Istori’a Europei dela 1848 pana in dilele nóastra da o proba despre acesta, fara ca se fia nevoie d’a ne duce mai departe. Principe! Austri’a, acesta inemica de moarte si neimpacata a Ungariei, nu s’a aratatu ca are totudeuna d’o potriva ostile acestei janetieri (Romanis), chiamata la atatu de frumoae destinate si care v’a alesu de capu ? Nu s’a opusu ea are intr’unu modu statorieu liberei manifestări a doriniteloru acestei tieri, vietiei sale nationale si politice, dezvoltarei prosperitatiei si poterei sale ? A incetato ea vr’o data d’a conspiră contra acelei mari ideie a Unirei ? contra actului sublime alu numirei Vostre in unanimitate de catra ambele camere ? căsi nobilelorn vostre silintie pentru a inapoiă tierei in desvoltare si bunăstare ceea ce ea V’a datn in încredere ? Pretotindeni unde nasce pentru Alteti’a Vostra unn obstacle, o nenorocire, o primejdie in intro si in afara, găsiți man’a ei. Toţi inemicii Voştri, mari sea mici, au avantagiile d’a fi patronaţi de ea. Angli’a s’a potuto lasă cate odata a fi ratecita prin dorinti’a sa d’a servi interesele Portei otomane, dar’ ea a avuto pentru Alteti’a Vostre sincere aventuri de simpatie, si in cele dio urma ea n’a repusato a se face justitia. Rusi’a, cu toata politic’a sa adesea cotropitoria, fu atrasa in privioti’a Voastra, de prestigiulu si marea si generoas’a politica a Franciei, acesta poternicu sprijinu ulu tuturora oaoseloru drepte si civilisatorie. Turci’a, naturalmente gelosa de prerogativele vechimei ei suzerane, totusi in ceie din urma s'a impacatu de buna credintia cu vointi’a Principateloru dunărene, manifestata cu o atatu de mirata unanimitate, si poterioa prin aprobarea intregei Europe civilisate. Dintre toate poterile, Austri’a singura fu aceia, care n’a slăbită nici una data in ostilitatea sa contra Romaniloro. Singura a combatutu ne incetam interesele dontre cele mai sânte ai domnttele Vostre cele mai legiuite. Austri’a, subiectu ala orei unanime a taturor poporntiuniloru, supuse sceptrului seu, este inemic’a cea mai impacata a totu ce pote aduce vecioiloru sei oua germena de desvoltare si de prosperitate. Ori pe guvernu onesta trebue necesariamente se o nelinistesca. Neecsistendu decatu prin potere si prin împilare, ea nu ’si va poté mantiené infiuinti’a in Europ’a, decatu patronandu pretutindeni unu regime analogu cu aiu seu. Nimicu mai cu seama n’ar poté o compromite mai gravu si se amenintia mai primejdiosu ecsistinti’a sa, decatu buna starea, stabilita la portile sale. O vedemu muncindu. Că potere germana, ou este ea are adver- 38’i’ft cea mai statornica a tuturora doriniteloru Germaniei si a tuturora incercariloru ei de reforma ? Că potere italiana, incetam a ea are vreodată d’a acordă ajutoriu si protectiune guverneloru celor mai rusinoase, regiuniloru celoru eseciabile ? Toate acestea pentru ca satisfacerea d’a vedea pe toate guvernele, cari o incungiura de o potriva cu alu ei odiose supusiloru loru, este totu deodata una din principalele garanții ale ecsistintiei sale. Cum are guvernulu austriaco, in oualitatea sa de impilatoriu alu poporatiuniloru romane, ar’ renundă vreodată la politio’a sa astutiose si reu voitoria in privinti’a Vostra ? Portarea ei trecuta este, in privinti’a Principatelor-Unite, cea mai secara garantia a portărei sale io viitoriu. Se va mai cauta oare inca o alta garanţia despre inemici’a ei viitorie ? Acea garanţie s’ar găsi chiaru in legaturile identitatei de rasa si de limba, ce ecsiste intre poporationile Moldovalachiei si supusii romani alai Austriei. Aceleaşi cause vom produce eterna aceleaşi resultate. Cam despre imperiala otomana, evenimentele din Syri’a, urmate de alte complicări analoge, am poté avea de resultatii de a grăbi momentuln căderii lui. O crisa poate deveni eminente in imperiala otomana dintr’o di intr’alt’a. Alteti’a Vostra trebue se fia inse multa mai bine informata decatu noi, asupra caracterului agitării, care domnesce si asupra miscarei, ce se pregatesce in diferitele sale provincie. Ni se pare, ca opiniunea celui mai mare numeru din cabinetele Europei se pleca deja a admite, ca cestiunea Orientelui nu va fi definitiva resolvata, decatu prin disolvarea acestui imperiu. Angli’a singura mai sta inca la indoiela d’a adopta aceste modo d’a vedéa, pentruca in Barcin’a aaivoieaa ce si-a impusa, d’a prelungi intr’unu modu artificiale vieti’a imperiului turcescu, ea compteaza pe spiiginulu Austriei. Ea nu poate inse lipsi d’a vedé in curendu, ca acesta sprijinu i lipsesce, ei atunci nu i va mai remane decatu a renunciă de a-si îndeplini aatasarcina. Ni se pare, ca disolvarea imperiului turcescu se poate operă in doue moduri: prin emanciparea diferitelor state, din care se compune, sa prin impartirea teritoriului seu intre mai multe mari poteri. Cea d’anteiu alternativa ar’ fi aceea a libertatei, aceea a independintiei Vostra depline, cea d’a dou’a, aceea in care poporatiunile supuse suveranitatei otomane, n’ar face decatn a si schimbă stapaniri, a se aservi onei none domination străine. Din aceste doue alternative, a dan’a numai ne pare posibile pe cari timpu Austri’a, domnindu asupra Ungariei, domnesce asupra fruntarieloru Vóstre că potere mare. Austri’a, neecsistendo decani on dan’na tuturora ceriotieloru naţionali, bi nesustienenduse depati prin împilarea comuna a tuturora stateloru supuse sceptrului seu, cum ar’ poté are se tolere in vecinătatea ei constituirea unora nationalitati libere si independinti. De aceea, abia cestiunea Orientelui apare la ordinea dilei, si ea mai conentra deja trupe pe fruntariele sale. Romani’a n’a perdom pote inca amintirea ocuparei austriace. Este oare nevoie d’a demonstră ca toate incurcaturele si primejdiele situatiunei Veste presinte s’am află intr’una moda iorabile si pentru totudeuna înlăturate prin resturnarea domnitei austriace in vecinetatea Vostra, si stabilirea unui statu liberu si independinte pe fruntariele Vostre, poterieu prin comunitatea intereselorn tuturora poporatiuniloru teritoriului seu, fara deosebire de casta, de rase si de religiune, si nepotencinse sprijini in afara de cari asupra principielorn, cari aru formă bas’a propriei sale eosistintie, si nevendiendu aliați naturali decatu in guverne că ala Vostro, Monseniore! In soarta, nu este ore unuia din acele adeveriri a cărui evidintia sare in ochi, ca independinti’a nostra ar’ fi cea mai sigura garanția a independintiei Voastra, prin aceeași rațiune, ca independinti’a Voastra ne ar’ garantă-o pe a noastra? Afara de acest’a, caderea imperiului Austriei ar’ avea o consecintia forte însemnata pentra Principatele-Unite , anume restituirea Bucovinei patraMoldovalachi’a, la care voma ajută naturalminte din tote poterile nóastre. Jose Ungari’a nu ’si pote recuceri independinti’a decani printr’uno non resberi contra casei de Austri’a. Ocasiunea resculei ei Ungariei in contra impiratorilorn sei ne pare apropiata. Situationen Ungariei ios’asi, situatiunea Europei in genere si mai pe seama evenimentele ce se precipita in Itali’a, îndemna pe Ungari’a la nou nou resbeln de independintia. Fara a vorbi de cris’a Orientelui, care poate aduce dintr’o di intr’alta, o inflacare generale, in care Ungari’a ar’ trebui neaparatu se’si ie partea. Marea nationalitate italiana se constitue cu concursuiu tuturora poteriloru sale, ea ae unifica cu unu aventu neresistibile. O interventiune austriaca n’ar mai poté opri aceasta lucrare admirabile, ea n’ar poté fi tolerata nici de Franci’a nici de Angli’a. Este posibile oare, că Itali’a libera se lase pe Venezi’a aservita ? Nu , — nimeni nu s’ar potea indoi de acést’a. Unificarea Italiei va face dar’ neinlaturari una resbeli intre Itali’a si Austri’a, si acesta poate intr’unu viitor in forte apropiata. Inse nisce evenimente neprevediute potu inca se grabesca acesta crisa. Cor are Ungari’a, aliat’a naturale a Italiei intr’unn asemene resbeli, n’ar fi otarita a profită de resbeli, pentru a-si redobândi independinti’a. Cautandu a preveni o asemene primejdie, Austri’a s’a pusu pe lucru, pentru a aciiă nisce animositati si nisce ure de rase printre poporatiunile romane si serbe. Ba face mai cu seama a circulă in Transilvania nisce aginti secreti, avendu de misiune d’a turbură din nou bun’a intielegere generale. Nu oredemu, oa asemene uneltiri se póta isbuti. Inse o datoria santa ne comanda concursula tuturora silintieloru nóstre pentru a înlătură chiaru posibilitatea reusitei. Totu ce precede probéza in destulu, ca Alteti’a Vostra are asel’asi interesa că si noi, a dejucă aste uneltiri. Pana aci n’amn vorbita de cota de solidaritatea intre cans’a nóstra si cans’» Vostra. Avemn a presenta inca oarecari consideratiuni asupra interesului acelora poporatiuni ale patriei nóstre, la sartea caror’a nu potemu lipsi d’a luă parte, din cauz’a reportoriloru de rasa si limba cu Voi si cu ai Vostri. Nici odata dela fondarea Ungariei pana in dilele noastre, legile noastre n’au admisn nici o domnire, nici împilare de rase(?); istori’a noastra nu da ecsemple despre o asemene împilare. In timpul privilegielor aristocratice, toate poporatiunile tierei nostre, fara deosebire de rasa si de limba, se aflau sub domnirea unei nobletie compusa, asemene fara deosebire de rasa si de limba, din elementele cele mai diferite. Nobilii slavi, romani, unguri, croaţi, nemţi, toti se bucurau la aceea epoca, cu aceleasi tituluri, de aceleasi prerogative. Candu egalitatea civile si politica, ceea mai completa, fu proclamata si stabilita de noi, de asemene ee fu de asemene proclamata, fara deosebire de rasa si de limba. — Nu fu acordata unguriloru nici o egemonia asupra celoralalti locuitori ai regatului. (?) Protestatiunile seniorale fura desfiintiate pentru toate poporationile Ungariei. Orice locuitorin am tierei deveni de o potriva si sub aceleasi conditiuni, alegetoriu si eligibile, avu dreptulu d’a parveni la tote functiunile, dela cele umilite pana la cele mai inalte. Afara de acést’a fu garantata, in privinti’a liberei desvoltari a nationalitatiloru, o egalitate perfecta a tuturora limiteloru tierei in tóte adunările comunali, in tote capitalele atatu pentru deliberări, cati si pentru procesele verbali si corespondintie, pentru comandamentulu gardei nationale a fiacarei comune, comitate seu districtui, in fine pentru scoli, pentru afacerile eclesiastice in genere, pentru registrele de matrice si pentru petitiuni. (?!) Astfelin íú Ungari’a in 1846 si 1848. (Va nrmă.) 330 Utere iundationale. Ea, totodata si subsemnatoru, archiepiscopii si mitropolitii ala Albei Iuliei, ALECSANDRU STERCA SIULUTIU, in poterea si intieleanlu aostori litere ale mele, făcu in numele Tatalui si aluFiulu ai alu Spiritului Santo 1