Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)

1868-10-27 / nr. 83

JHemorandulu lui Kossuth, Klapka, Teleki catra princ.­t­uza 1860» Monseniore! Cu cea mai firma incredere in ioalt’a intie­­leptiune a Altetiei Vostre ne adresamo la Ea. — Aceea ce ne inspira asta incredere este acea judecata solida, acelu tactu admirabile, cualitate distinctiva a marilor o omeni de statu , de cari Alteti’a Vostra a datu probe in timpulu crisei anului trecutu, acelu patriotismu totu atatu de energiou, pe catu si luminatu, care in impre­­giorarile cele mai anevoiose a solutu se merite respectulu si simpatiele Europei. Principele, care a intielesu atatu de bine adeveratele interese si tote cerintiele sale in tre­­cutu, nu le va sei necunosce in viitoriu. Singuri representantii adeverati ai patriei nóastre, gemendu sub apasarea străină , potemu si vorbimu Altetiei Vostre cu anima deschisa, cu deplina convingere de a fi intielesi si primiti intr’unu modu favorabile. Potemu arată valoarea identitatei aspirariloru si intereselorn nóastre cu ale Altetiei Vóastre, prin urmare solidaritatea ambeloru nóstre cause si, cu colorariu, securanti'a ce results din intielegerea cea mai cordiale, din alianti’a cea mai intima intre Principatele unite si Ungari’a in tote impregiurarile presenti si viitorie. S’ar potea ere­pune in indoiela ca, Moldo­vaiadei si Ungurii, nu vom­ fi putere destinaţi a intelni pretotindeni in lume aceleaşi simpatii si aceleaşi ure, aceiaşi partisani si aceiasi ine­­mici ? — Istori’a Europei dela 1848 pana in dilele nóastra da o proba despre acesta, fara ca se fia nevoie d’a ne duce mai departe. Principe! Austri’a, acesta inemica de moarte si neimpacata a Ungariei, nu s’a aratatu ca are totudeuna d’o potriva ostile acestei jane­tieri (Romani­s), chiamata la atatu de frumoae desti­nate si care v’a alesu de capu ? Nu s’a opusu ea are intr’unu modu statorieu liberei manife­stări a doriniteloru acestei tieri, vietiei sale na­tionale si politice, dezvoltarei prosperitatiei si poterei sale ? A incetato ea vr’o data d’a con­spiră contra acelei mari ideie a Unirei ? contra actului sublime alu numirei Vostre in unanimi­tate de catra ambele camere ? că­­si nobilelorn vostre silintie pentru a inapoiă tierei in des­­voltare si bunăstare ceea ce ea V’a datn in în­credere ? Pretotindeni unde nasce pentru Alteti’a Vo­­stra unn obstacle, o nenorocire, o primejdie in intro si in afara, găsiți man’a ei. Toţi inemicii Voştri, mari sea mici, au avantagiile d’a fi pa­tronaţi de ea. Angli’a s’a potuto lasă cate odata a fi ra­­tecita prin dorinti’a sa d’a servi interesele Por­­tei otomane, dar’ ea a avuto pentru Alteti’a Vo­­stre sincere aventuri de simpatie, si in cele dio urma ea n’a repusato a se face justitia. Rusi’a, cu toata politic’a sa adesea cotropi­­toria, fu atrasa in privioti’a Voastra, de presti­­giulu si marea si generoas’a politica a Franciei, acesta poternicu sprijinu ulu tuturora oaose­­loru drepte si civilisatorie. Turci’a, naturalmente gelosa de prerogati­vele vechimei ei suzerane, totusi in ceie din ur­ma s'a impacatu de buna credintia cu vointi’a Principateloru dunărene, manifestata cu o atatu de mirata unanimitate, si poterioa prin aprobarea intregei Europe civilisate. Dintre toate poterile, Austri’a singura fu a­­ceia, care n’a slăbită nici una data in ostilitatea sa contra Romaniloro. Singura a combatutu ne incetam­ interesele dontre cele mai sânte ai do­­m­nttele Vostre cele mai legiuite. Austri’a, subiectu ala orei unanime a tatu­ror poporntiuniloru, supuse sceptrului seu, este inemic’a cea mai impacata a totu ce pote aduce vecioiloru sei oua germena de desvoltare si de prosperitate. Ori pe guvernu onesta trebue necesaria­­mente se o nelinistesca. Neecsistendu decatu prin potere si prin îm­pilare, ea nu ’si va poté mantiené infiuinti’a in Europ’a, decatu patronandu pretutindeni unu re­gime analogu cu aiu seu. Nimicu mai cu seama n’ar poté o compro­mite mai gravu si se amenintia mai primejdiosu ecsistinti’a sa, decatu buna starea, stabilita la portile sale. O vedemu muncindu. Că potere germana, ou este ea are adver- 38’i’ft cea mai statornica a tuturora doriniteloru Germaniei si a tuturora incercariloru ei de re­forma ? Că potere italiana, incetam­ a ea are vreo­dată d’a acordă ajutoriu si protectiune guverne­­loru celor mai rusinoase, regiuniloru celoru eseciabile ? Toate acestea pentru ca satisfacerea d’a vedea pe toate guvernele, cari o incungiura de o po­triva cu alu ei odiose supusiloru loru, este totu deodata un­a din principalele garanții ale ecsi­­stintiei sale. Cum are guvernulu austriaco, in oualitatea sa de impilatoriu alu poporatiuniloru romane, ar’ renund­ă vreodată la politio’a sa astutiose si reu voitoria in privinti’a Vostra ? Portarea ei trecuta este, in privinti’a Principatelor-Unite, cea mai secara garantia a portărei sale io vii­toriu. Se va mai cauta oare inca o alta garan­ţia despre inemici’a ei viitorie ? Acea garanţie s’ar găsi chiaru in legaturile identitatei de rasa si de limba, ce ecsiste intre poporationile Moldo­­valachiei si supusii romani alai Austriei. Aceleaşi cause vom produce eterna aceleaşi resultate. Cam­ despre imperiala otomana, evenimen­tele din Syri’a, urmate de alte complicări ana­loge, am poté avea de resultatii de a grăbi mo­­mentuln căderii lui. O crisa poate deveni emi­nente in imperiala otomana dintr’o di intr’alt’a. Alteti’a Vostra trebue se fia inse multa mai bine informata decatu noi, asupra caracterului agitării, care domnesce si asupra miscarei, ce se pregatesce in diferitele sale provincie. Ni se pare, ca opiniunea celui mai mare numeru din cabinetele Europei se pleca deja a admite, ca cestiunea Orientelui nu va fi defini­­tiva resolvata, decatu prin disolvarea acestui imperiu. Angli’a singura mai sta inca la indoiela d’a adopta aceste modo d’a vedéa, pentruca in Bar­­cin’a aaivoieaa ce si-a impusa, d’a prelungi in­tr’unu modu artificiale vieti’a imperiului turcescu, ea compteaza pe spiiginulu Austriei. Ea nu poate inse lipsi d’a vedé in curendu, ca acesta spri­­jinu i lipsesce, ei atunci nu i va mai remane decatu a renunciă de a-si îndeplini aatasarcina. Ni se pare, ca disolvarea imperiului turcescu se poate operă in doue moduri: prin emancipa­rea diferitelor­ state, din care se compune, s­a prin impartirea teritoriului seu intre mai multe mari poteri. Cea d’anteiu alternativa ar’ fi aceea a li­bertatei, aceea a independintiei Vostra depline, cea d’a dou’a, aceea in care poporatiunile su­puse suveranitatei otomane, n’ar face decatn a si schimbă stapaniri, a se aservi onei none domi­nation­ străine. Din aceste doue alternative, a dan’a numai ne pare posibile pe cari timpu Austri’a, dom­nindu asupra Ungariei, domnesce asupra frun­­tarieloru Vóstre că potere mare. Austri’a, neecsistendo decani on dan’na tu­turora ceriotieloru naţionali, bi nesustienenduse depati prin împilarea comuna a tuturora state­­loru supuse sceptrului seu, cum ar’ poté are se tolere in vecinătatea ei constituirea unora natio­­nalitati libere si independinti. De aceea, abia cestiunea Orientelui apare la ordinea dilei, si ea mai conentra deja trupe pe fruntariele sale. Romani’a n’a perdom­ pote inca amintirea ocuparei austriace. Este oare nevoie d’a demonstră ca toate in­­curcaturele si primejdiele situatiunei Vest­e pre­­sinte s’am­ află intr’una moda iorabile si pentru totudeuna înlăturate prin resturnarea domnitei austriace in vecinetatea Vostra, si stabilirea unui statu liberu si independinte pe fruntariele Vo­stre, poterieu prin comunitatea intereselorn tu­turora poporatiuniloru teritoriului seu, fara deo­sebire de casta, de rase si de religiune, si ne­­potencinse sprijini in afara de cari asupra prin­­cipielorn, cari aru formă bas’a propriei sale eo­­sistintie, si nevendiendu aliați naturali decatu in guverne că ala Vostro, Monseniore! In soarta, nu este ore unuia din acele adeveriri a cărui evidintia sare in ochi, ca independinti’a nostra ar’ fi cea mai sigura garanția a indepen­dintiei Voastra, prin aceeași rațiune, ca indepen­dinti’a Voastra ne ar’ garantă-o pe a noastra? Afara de acest’a, caderea imperiului Au­striei ar’ avea o consecintia forte însemnata pentra Principatele-Unite , anume restituirea Bu­covinei patraMoldovalachi’a, la care voma ajută naturalminte din tote poterile nóastre. Jose Ungari’a nu ’si pote recuceri indepen­dinti’a decani printr’uno non resberi contra ca­sei de Austri’a. Ocasiunea resculei ei Ungariei in contra im­­piratorilorn sei ne pare apropiata. Situationen Ungariei ios’a­si, situatiunea Europei in genere si mai pe seama evenimentele ce se precipita in Itali’a, îndemna pe Ungari’a la nou nou resbeln de independintia. Fara a vorbi de cris’a Orientelui, care poate aduce din­tr’o di intr’alta, o inflacare generale, in care Ungari’a ar’ trebui neaparatu se’si ie partea. Marea nationalitate italiana se constitue cu concursuiu tuturora poteriloru sale, ea ae uni­fica cu unu aventu neresistibile. O interventiune austriaca n’ar mai poté opri aceasta lucrare admirabile, ea n’ar poté fi tolerata nici de Franci’a nici de Angli’a. Este posibile oare, că Itali’a libera se lase pe Venezi’a aservita ? Nu , — nimeni nu s’ar potea indoi de a­­cést’a. Unificarea Italiei va face dar’ neinlaturari una resbeli intre Itali’a si Austri’a, si acesta poate intr’unu viitor in forte apropiata. Inse nisce evenimente neprevediute potu inca se grabesca acesta crisa. Cor­ are Ungari’a, aliat’a naturale a Italiei intr’unn asemene resbeli, n’ar fi otarita a pro­fită de resbeli, pentru a-si redobândi indepen­dinti’a. Cautandu a preveni o asemene primejdie, Austri’a s’a pusu pe lucru, pentru a acii­ă nisce animositati si nisce ure de rase printre popora­­tiunile romane si serbe. Ba face mai cu seama a circulă in Tran­silvania nisce aginti secreti, avendu de misiune d’a turbură din nou bun’a intielegere generale. Nu oredemu, oa asemene uneltiri se póta isbuti. Inse o datoria santa ne comanda concur­­sula tuturora silintieloru nóstre pentru a înlă­tură chiaru posibilitatea reusitei. Totu ce precede probéza in destulu, ca Al­teti’a Vostra are asel’asi interesa că si noi, a dejucă aste uneltiri. Pana aci n’amn vorbita de cota de solida­ritatea intre cans’a nóstra si cans’» Vostra. A­­vemn a presenta inca oarecari consideratiuni asupra interesului acelora poporatiuni ale patriei nóstre, la sartea caror’a nu potemu lipsi d’a luă parte, din cauz’a reportoriloru de rasa si limba cu Voi si cu ai Vostri. Nici odata dela fondarea Ungariei pana in dilele noastre, legile noastre n’au admisn nici o domnire, nici împilare de rase(?); istori’a noastra nu da ecsemple despre o asemene împilare. In timpul­ privilegielor­ aristocratice, toate poporatiunile tierei nostre, fara deosebire de rasa si de limba, se aflau sub domnirea unei nobletie compusa, asemene fara deosebire de rasa si de limba, din elementele cele mai dife­rite. Nobilii slavi, romani, unguri, croaţi, nemţi, toti se bucurau la aceea epoca, cu aceleasi titu­­luri, de aceleasi prerogative. Candu egalitatea civile si politica, ceea mai completa, fu proclamata si stabilita de noi, de asemene ee fu de asemene proclamata, fara deo­sebire de rasa si de limba. — Nu fu acordata unguriloru nici o egemonia asupra celoralalti locuitori ai regatului. (?) Protestatiunile seniorale fura desfiintiate pentru toate poporationile Ungariei. Orice locui­­torin am­ tierei deveni de o potriva si sub ace­­leasi conditiuni, alegetoriu si eligibile, avu drep­­tulu d’a parveni la tote functiunile, dela cele umilite pana la cele mai inalte. Afara de acést’a fu garantata, in privinti’a liberei desvoltari a nationalitatiloru, o egalitate perfecta a tuturora limiteloru tierei in tóte adu­nările comunali, in tote capitalele atatu pentru deliberări, cati si pentru procesele verbali si co­­respondintie, pentru comandamentulu gardei na­tionale a fiacarei comune, comitate seu districtui, in fine pentru scoli, pentru afacerile eclesiastice in genere, pentru registrele de matrice si pen­tru petitiuni. (?!) Astfelin íú Ungari’a in 1846 si 1848. (Va nrmă.) 330 Utere iundationale. Ea, tot­odata si subsemnatoru, archiepi­­scopii si mitropolitii ala Albei Iuliei, ALEC­­SANDRU STERCA SIULUTIU, in poterea si intieleanlu aostori litere ale mele, făcu in nu­mele Tatalui si aluFiulu ai alu Spiritului Santo 1

Next