Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)

1868-09-11 / nr. 70

Mr. 90. Anula XXI. GAZETI TRANSILVANIEI Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretinlu: pe 1 anu 10 fl. pe Vt 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. T. a. pe unu ana sca 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 23­ 11 Septembre 1868. Se prenumera la postele o. r., si DD. corespondenti. — Pentru serie 0 cr. Taca’a timbrala a 30 cr. de fiacare pu­blicare. MONARCHIC AUSTRIACA. Transilvani'a. Silliiu 13 Sept. 1868 c. n. Parastasu. Astadi se serba in biseric’a parochiale gr. cat. de aici, parastasu pentru repansuli fericitului si nemoritoriului mitropolita Alecs. St. Siulatiu, carele si a redicatu uno­ruouu­­menta neperitoriu înaintea posterilatiei recono­­scatorie, nu numai cu aceea, ca s’a luptatu cu toata reaolutiunea intre marginile legali pentru ape­­rarea si conservarea drepturilorn nationei sale, ci si prin aceea, ca conoecondo bine starea pre­­caria a poporului seu lipsita in parte însemnata de midilecele necesarie la deevoltarea culturei, a­testata spre acesta scopu unu capitala fru- IU080, din care ajutoranduse tenerii lipsiti de midilece spre continuarea stadialorn sale voru nutri o eterna multinmire catra pinlo­lom f­u­n­­datoria, asemene si preutesele veduve aju­­torande la timpulu seu din fundatiunea bravului archipastoriu S i­u­­ n t i­u , voru sterge multe lacrimi de suferintie de pre­fectele orfanilorn patimindi. Deci repetime si cu ast­a ocasiune, canda serbarsmu dupa implinirea unui anu, a­­mentirea marelui barbatu ala natiunei si bi­­sericei nóstre, cuventele esprese din adanculu animei nóstre , eternati fia memori’a ta bravule barbatu“, or’ sufietulu teu cela nobilu pauleze in locasiorile fericitilorn !! — Depre Valea Bulei in 22 Sept. La memori’a episcopului Ioane I­n­o­­centiu Clavin (rom. Micul­u) din Sada. Din’a de astadi adica 22 Sept. 1868 , ’mi aduce aminte de o alta di însemnata in istori’a bisericei si natiunei noastre, care era si porta toto acela data de 22 Sept. si numai in o cifra a anului resp., se deosebesce de acesta ana, in­­tielega anulu 1768. Io acesta ana memorabila si-a datu nobilulu seu sufleta in manele creato­­riului sen unu mare si in veci neuitata barbatu ala bisericei nóstre: Ioane Inocentio C­­­a­­­n­a din Sada, ala patrulea episcopa anita, decorata cu titularu de L. Baronu si popsiliariu regia. Viati’a acestuia a fostu unu adeveratu martiriu ; n’avu nici macara aceea mangaiare in momentele din urma, cu osamentele, ce a por­tatu unu sufletu atatu de nobilu ei de mare in serile loru, se pauséza pre pamentulu patriei sale, in carea a vedintu mai antein lumin’a di­­lei, dar’ ele pauséza pana astadi, in léganulu descendentiei nóastre : Rom’a, acolo, deneulu des­­gustato de lume si amarata de viati’a pamen­­tesca,­­si cautase cela mai depre urma refugiu ai mangaiare. Dar’ pre candu datula dilei de astadi ne da ansa, a ne împlini una tribata de adacere aminte catra ambrele nani mare fiia ala bise­ricei si natiunei nóstre, credema , ca ar? fi la locuia cea aici a reimprospeta cateva trasări biografice din viati’a si faptele aceluia, cela pu­­cina cele mai însemnate, asia dupa cam ni le-a pastratu magistr’a vietiei, istori’a (vedi acte si fragmente istorice bis. de T. Cipariu pag. 93 — 103, P. Maioru pag. 202 Sincai pag. 282, 289). Locala nascerei sale e saturn Sada Zoodli) din scaunula Sibiiului, in care si pana acum se mai pastreaza generatiunea Clainiana, chiar­ si pa­­rochula anita de acam mai portanda acesta nume. Dapace absolvi stadiale prescrise după sistem’a domnitoria pre atonei, fu primita la porsola teologiei in Tirnavi’a (Sambat’a mare) la Ungari’a; dar’ geniala sea cela escelento si rara atrase de tempniia ateatianea clerulai, ca­rele simtiea lips’a unui archipastoriu zelosu si de­votata pentru aperarea drepturiloru bisericei si natiunei sale; deci fiindu Claviu teologu nu­mai in ala treilea ana, la cererea clerului in 1729 fu denumita din partea imperatorelui, de episcopa alu Fagarasiului. Dar’ fiindaca dopa ritulu bisericei orientale, episcopulu trebuea se fia dia tagm’a calugarésca, Clainu s’a dusa la Moncaciu, unde petrecundu pana in 20Iunia 1730, si calogarinduse, a capatatu numirea de Inocentiu. Er’ in 1733 se pensu.-k de preotii si totuodata de episCopu, prin episcopala dela Muncacia, Genadie Bizanti , dupa care asiedian­duse la diepes’a sa, începu conducerea si pă­storirea turmei sale; dar­ turm’a fiindu pana a­­tunci păstorită de pastori străini si nemernici, se imprastiase binisiori, din causa, ca poporule romanescu unita punea si atonei forte mare pânda pre constitutionalismulu si da­te n e­­­e bisericei sale, si doriea ale pă­stră nevatemate cu orice pretiu ai sacrificia; dar’ Clainu dupace se as­ediă in scam­a, se ne­voii ca totu zelulu a vindecă ranele de care patimea biseric­a sa, si cu modula acest’a i suc­cese a’si readună si consolidă tarm’a sa , ca­ oi oile cunoscundu glasulu pastoriului seu celui adeveratu, 'lu asculta si ’iu urméza pre elu. Pentru meritele castigate in favoarea bisericei sale, inca cu inceputulu păstoriei sale, Maiesta­tea Sa c. r. apost, imperatorele Carola VI. 'la condecoru cu titularu de Lib. Barone si consi­­liariu regia. Urmeaza acum faptele nemaritorie ale archi­­pastoriului Clainu, care ei repera memori’a lui scumpa, nu numai la fii sufletesci de religianea sa, ci la intreag’a națiune. Elu ecsoperir dela imp. Carola iatemeiarea munaaterei pentru că­lugări de lin­b­ orientala, carii se aiba detori’a nu numai a fi intru ajatoriu episcopului intru gubernarea bisericesca, ci totaodata se invatie pre popom credinti’a lni Odien ; mai ceru ela si iatemeiarea unui seminarii pentru cresterea pruncilor. Spre ajungerea scopului seu, celai măreţia, la svatulu romanului Petru Dobra, fis­­calulu tier­ei, ceru dela imp. Carola, cudominiale episcopesci, ale Gherlei si Sambatei din tier­a Oltului cu venita an. de 3000 fi. se se indure ale schimbă cu castrolu si intregu dominiului Blasiului, a cărui venita anuale eră cu 3000 fi. mai mare, decatu a domenialoru Gherlei si Sam­batei. Capetandu astfeliu in schimba dominialu Blasiului, dapace Clavin se moltiami ca 3000 fi. pre ano, celialalti 3000 fi. din venitala anuale ala dominiului Blasiului, le intrebuintik pentru intretienerea ălora 11 călugări, din ca­i trei inşi aveau se se perfecţioneze in stadiu la Rom’a —­or’ 700 fi­­ii intrebaintiri pentru intretienerea alora 20 prunci, al­mni in seminariu. Dintre alomnii iranieni la Rom’a, eacelara : Petru Aa­­ronu dela Bistr­a si Gavrila Maioru, carii ajun­seră episcopi in Blasia. Diplom­a imperatesca, prin care se concese schimbarea dominialoro Gherlei si a Sambatei cu dominialu si pastrul­ din Blasia are datela 21 Aug. 1738. — (Va urmă.) Ovatiunile pentru 111 u Bacelan­u. Că pe impresiane durerósa a făcuta scrrea depunerei din posta a dini consiliariu El i­a M a c e l a r i­u si că ce simtă romanii catra a­­cest­­inistri barbati, o scimu cu totii. Inse no l’a toti ni s’a data ocasiane, a ne manifestă acela simtia , ca atat’a suntemu dara mai îmbu­curaţi, canda fraţii nostri nu intrelasara a-ai dă spresione simtiemintelora loru de stima in totu locala, pe onde namitala barbata a trebuita se treca in afacerile sale private. Dopa sosirea sa in Mercnrea la familia io 31 Augusta l’a bineventatn o depatatiane □umerósa de vr’o 54 representanti din toate co­munele scaunului Mercurea, rom&DÎ si sasi fara diferintia. In S­i­b i i­a Esceleati’a Sa p. mitropolitala S­­ a­g a n­a l’a asteptata Sambata in 5 Sept. cu prandia, inse fiindaca Ilastiitatea sa a sosita numai spre sér’a acelei dile in Sibiiu , n’a po­tato se iea parte. Ia dia’a armatoria, 6 Sept. iaca de diminé­­lia se vedeau pe stratele Sibiialor romani tierani de prin tóte satele trenurilur imbracati serbato­­resce. Ser’a pe la 9 ore unu conducta de tor­­tie imposante cu o banda musipala in fronte a plecata dela oteluri de Bucuresci din straj’a macelarilora si trecinda prin piatr’a mare s’a opritu la locuinti’a dini protopopu si vice­­presiedinte Ha­ne­a, unde dlu Macelarin se află la cina, fara a sei ceva de toate aceste , in catu a trebuita se fia surprinsa preste mesaja. Strat’a Cisnadiei eră indesuita de unu publicu atatu de numerosi, cam rara se potea vedé la asemene ocasioni. Vorbirea ce a rostit’o din midiloculi mul­­timei dlu V. Romano in numele romanimei din tienitain Sibiuului e armatori’a .* „Pro ilustre domnule consiliariu ! Trei faime au străbătută in dilele din urma că fulgerule animele tuturoru Romaniloro, faime, cari de o parte ne-au incantatu si entusiasmatu , era de alta parte ne-au ranitu si indignata pana in su­­fleta, dar’ cari ilustritatii tale ti-au datu la toata intemplarea unu frumosu dreptu la recanoscin­­ti’a nationala. De aceea spirea despre sosirea ilustritatii tale in midiloculu nostru a străbătută cu ratiel’a elepti­ului intregu tienutulu nostru si ne-au pro­­paratn ocasiunea de a alergă, se te revedemu, se te salutamu si bineventamu că pre m­ulu dintre barbatii dom­rilorn nostre , că pre lupta­­toram­ neinspaimentata ala d­r­e­p t­u­­­n­i si a­­deverim­i — cele doue temelii tari, pe care romanii voieson a’si clădi edificiula înaintării lori. Primesce dara dela noi acesta semna mica de cea mai mare si mai cordiala stima si adenca veneratiune, primesce, te rugamu, cea mai in­tima a nostra multiamita pentruca in diu­a de 17 Iulia 1868 ai data cu virtute romana espre­­siune simtiemintelora si drepteloru dorintte ale nationei romane. Romanii voieacu pace b­u­­naintielegere, frați a; dar’ ei sciu, ca aceste odrasle scumpe numai in pamentuln ega­lei îndreptățiri perfecte poto se prospereze, poto se’si de treptele dorite (intrerumperi de catra publica: asia este). Iloatritatea ta ai fosta totadeaaa unu talmaciu credintiosu alu acestei credintie romanesci; era déca pentru a­­cést’a ai devenita acum viptima, coi natrimu a­­cea firma credintia si mangaiare, carnea faptolu acest’a unica in feliulu sen , si care se carac­­teriséza deajunsu ein insasi pre sine, nu numai nu te-au micsiorato, ci din contra te-au inaltiato in opiniunea publica, in stim’a generala, in ani­mele Romaniloro. Nationea va sei in toto ca­gula se nn de uitării pe acela fiia demna ala ei, carele in interesein multiumirei generale, ale salatei publice prin urmare in interesulu pro­sperităţii statului chiaru a trenutu totodeun­a de „justiţia regnorum fundamentum“, si carele a pastratu in toata întregimea virtutea aceea fru­­móasa a stramosilor­ nostri. Caracteru onesta, tare, constactu ! Se te păstreze ceriele inca multi ani, ilu­­stritate, spre binele nationei si alu patriei!" La aceste dla consiliariu response: „Domniloru si fratiloru! Pre catu de ne­­asteptat’a pre atatu si de nemeritat’a atențiune, ou care me vede onorata din partea dvastre, m’a surprinsa foarte, dica nemeritata, pentraca nu’mi som consola a fi făcuta mai multo, de«

Next