Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)
1868-10-23 / nr. 82
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl. pe */« 3 fl. v. a. Tierieaterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunateria. Brasiovo 4 Novembre 23 Oct. 1868. Se prenumera la postele c. r., si pe laf' DD. corespondenti. — Pentru serie 6 or. Taos’a timbrala a 30 cr. de fiacare publicare. V . MONARCHIC AUSTRIACA. Transilvani'a. Nr. 1318-1868. Pré Stimate Domnele! Fericitolu mitropolita Alecsandru Sterea Sinlutiu in literele fondationali dto. 23 Aprile 1861 §§ 1, 2 s. a. 8. a. prescrie, ca binorele, cari constituiescn fondatiunea sa, facuta pentru ajutorarea vedovelorn prentese, si a tenerimei scolastice romane greco-catolice din archidieces’a Alb’a Iulia, se se administre, si pertracteze de catra mitropolituln Albei Iuliei cu presbiterium seu capitululu sen, si totndeuna dupa consiliula barbatilor ministri greco-catolici, er’ in § 7 statoresce , ca pentru mai mare , si perpetua asecurate a averei fondationali se se compere bonore nemiscatoria, statatoria mai vartosa din agri, fenatia s. a. Drepto aceea aflanduse acorn de vendoto nno buna nobilitare la Drasiovu in cottolo Alboi de diosu, a remasitieloro contelui Iosiiu Lazar, — invecinato bonoloi deja fundatiunale Alecsandrn St. Siolutiann dela Springu — carele (bono) ace8tn capitula ’la crede de férte mare íolosu pentrn premio’a fondatiune Siolotiana, dara compararea lói fiindu împreunat» si on nnele grantati însemnate, acest’asi capitula in siedinti’a sa estraordinaria, de astadi a decisa: dopa tieuorea precitatelorn litere fondationali a consiliá in acést’a afacere grave si pre iluştrii barbati civili natiuuali de confesiunea grecocatolica. Pentru aceea in conformitatea acestei decisioni cu cuvenita onore ve invita si pre Pre Stimata Dvéstra la una consultare, tienenda in predisori obiecta aici in Blasin la 2 Nov. st. n. 1868 înainte de a medi pre la 9 ére. Intr’altele, pre louga onorifica recercare, cá se binevoliti a ne inounoscientiá, déca ne veti onorá cn pretios’a ve presentia? on tóta stim’a snntemu. In Blasin 11 Oct. 1868. Capitula mitropolit, gr. oat. BasilinRátzm p. preposito capitulare. Revista diurnalfstica. Dinrnanuri umoristice „GURA SATULUI“ publica in traducere din dirinalul ungurescu oficiosu ENCICLIC’A EP. PAPP SZILÁGYI adresata catra preotimea din Satmara sub Nr. 726 a. c. desfatuinduo, ca se nu se amestece in politio’a nationale cu subscrierile. — Ea suna asia: „Iubitiloru frati si fii in Christosu! Cetindu noi in Nr. 134 alu „Federatiunei“ dela 24 Sept. a. o., comoa mai multi preoti din comitatulu Satumarelui s’au alaturatu la pronunciamentulu din Blasiu, chiaru in contra asteptarei néstre, — presuponendu, ca preotimea nostra culta poate de nesoari principia sanetése, si prin urmare in situatiunea presenta va dovedi o astfeliu de tienuta, carea nu numai pe d’ensa si dieces’a nu o va compromite, ci prin constanti’a ei — si prin împlinirea detorintiei eale civile cu seriositate conveniente misiunii ei preutiesei, ca oarea totodeona trebue se straluoesca înaintea poporului, va meritâ recunoscintia; — deci ca se aetringe pe preutime — conformu responsabilității, ce amu facia cu tronulu ai guvernului a reapecta vointi’a Maiestatei Sale, legile sanctiunate prin regele iocoronatu li întărite prin juramentulu regescu, precum ai a o indemna la o credintia patriotica, carea este virtutea, dela carea depinde series nostra pamenteasca : sum silita a dechiara, cumva fapt’a prentiloru noștri din corturi Satomare, nu se pote aproba; pentruoa aceea deștepta la compatrioții noștri BQSpitiane de nepatriotisma, era facia ca noi o neîncredere, din carea causa na potemn spera vr’o legatara a iubitei, ce este de lipsa pentru a poté trai dimpren a cu ei in pace si linisce, era in tirupo inforer , a poté aastiene încrederea spre o aperare curene, prin carea virtute amn incungiam pana acum a molto reo si amo mântuita poporolo de mistia si periolo. Maiestatea Sa, astrinso de impregiorari, — dupa ce s’au facoto mai multe încercări pentru consolidarea imperiului — s’a resolvitu la legal’a lui organisare de acuma. — Vointi’a Maiestatei a fosta totadeon’a si vointi’a credintiosiloru sei romani, acett’a treboe se fia totadeun’a spresiunea caracterului romanesco. Maiestatea a jorat pe legea, carea unesce Ardénuln cu Ungari’a, asia dară, tété egitarile in contra acesteia, saam iusedam, caci uniunea Ardénului ca Ungari’a, — adica, ca acel’a se nu posieda o legelatiune independinte, ci comuna ca ceea a Ungariei si ca se se governeze prin ano ministeriu centralum este o concesiune pepoliaria a Maiestatei Sale, ca Ungari’a se participe, la greotatile cumane ale imprivirii, dopa proportione. Acest’a este situat anca faptica si adeverata din presente, acei...* o recunoscu si sasii, precum erata confraosiile lom cela mei deaprépe. Inse aplicarea legei de uniune este reservata legelatiunei Ungariei, si cine nu doresce, ca aceea se se intemple si spre indestolirea romaniloru ardeleni ? Membrii dietei respective vom avea detorinti da a conlucra pentru ajungerea acestui scopn. Dumnedin ne-a asiediat pre noi pe acesta pamente, care l’amu odata cu lacrimele si sângele nostru dimpreună cu ceilalți compatrioți ai noștri, aceast’a este patria nostra, in carea voma trai si mori, si potemn fi fericiți, ca alții in alte tiere, deoa voma fi credintiosi sopasi ai Maiestatei Sale, si ascultători si governului, deoa no ne voma lasa a fi întrecuți in zelolu nostro patriotico. Acést’a este intieleptionea adeverata acum si totodeona, de acést’a ve tieneti, si nu ve lasati a fi sedosi de diornale si de unii oameni esaltati, de cari se afla la tote soiurile de oameni si de cari nu lipsescn nici la noi. Cu deosebite ve recumenda fratilou , ca se remaneti la misiunea vóastra preutiésca; caci numai asia ve veti poté împlini credinti’a vóastra facia on natiunea, deca veti semena intre popom religiositate si moralitate. Astfelin va ceresce in natiune poterea morala, catea da vietia natiunei. Soartea natiuniloro este in man’a Ini Odien, lui trebue se ve rogati ferbinte, ca se potemu fi fericiti. — Oradea mare 28 Sept. 1868. Ala vostru de binevoitorin părinte Iosia Papp-Szilágyi m. p. episcopu diecesano. Cuprinsula acestei enciclice a avutn resuneti si echo aplaudatorin prin dinrnalele maghiare, care nu pota destula recomanda romanilorn astfelin de politica croita pe strin’a lori. Altfelia de resaneta produse inse acesta oironlaria intre romanime, ca deosebire intre cei de saptu dieces’a marelui Aparatorio; anumita Sathmarenii mai multi preoţi si mireni respingă cu mare mirare piticescolu praculu de sasa ca urice, care sta cu totala ia contrastala cela mai apriga ca opinianea publica a romaniloru, din motivula, ca precum s’a laptatu preotimea maghiara ca primatele in frante pentru drepta, mestecanduse in politica pana in gntu, cu atatu mai vertoau se cuvine dreptula de a-si apara drepturile ai interesele naţionali politice preoţi» mei romane re oa familista pe langa biserica are cela ma .^perativa interesa a conduce poporala si in politica, luminandulu intru apararea drepturilorn sale politice nationale, pentru care fapta ani merita sprijină si intempinare, or’ nu desfatniri dela amesteon in sfer’a politica si tocma dela aperarea dreptului de egala îndreptățire, care e principiala statului. — Toto in „Federationea“ Nr. 152 se dechiara si vorbesce intr’o corespondintia „din munții Bibomlni“ ana Pelerini intre altele asia: „Noi cunoscindu vanitatea S. Sale, a cărei faima s’au responditu inca din timpii si vorbele nemoritoriului Vulcanu, candn ’In vediu pe tejrnlu Szilágyi la oglinda cu crucea eppesca in grimadi, de lon amu cugetată, cata bucoria va avéa acestu sânta părinte, candu se va vedé laudato intr’o foaia de si provinciale, caci de unele ca aceste pre arare ori se impartasiesce S. Sa — dar’ apoi candu va audi „echo“-ulu in fetele de Pest’a, pare ca nn’lu va coprinde pielea !In vecin cum viséza, ma nu viséza, ci cam tiene in mana titulolu de „Espelintia“, carea pentru d’ensum e non ce egala ca „raiala“. Spre aceata scopu si-au si asternatu calea , caci abia esi enciclic’a de sub tiparia in sate de eosemplarie, de loca alergă, in Pest’a, si par’ ca vedu, cum le impartiesce acele pela locurile cuviintiése ! Sicitin ad astra ! Dar’ pe langa toata partea ridiculosa a lucrului ’mi soveni intrebarea : „onu orna, carele e maturu, si carele ca vreo cativa ani dise in Blasin, ca elu e nepotalu lui Maiora si ca „pationea na se va insiela in densalu“ ; ana omu dien ca acest’a, cum pote deveni la atat’a neconsecintia politico-morala, cata a posteriori, dupa ce natiunea intreaga s’au declarata in privinti’a politicei sale condocatore, ein vine si da pepin ou geniul timpului, neadociindu’si aminte, ca „opinionum comenta delet dies naturaeque jadicia confirmat.“ Chiaru mo cuprinse un’a superare candu cagetai, ca nispe barbati, cari cuprindu pusetiuni inalte la romani, nu pota invetia, deca nu dela ai sei, incai dela străini, (pe cari i stima mai tare) pentru ecsempli dela nna Haynald, carele pentru statornici’a convingerei sale politice au suferita a peide inca si grati’a Maiestatei Sale, si a deveni espatriati. . . . Deci ongetai intra mine, voiu face una rotogola pe romanii din Orade, se me potu informa mai de aprépe despre impregiurarile părintelui epon. La întrebările mele: Cu cine se sfatuesce Cuviosia Sa, cu cine conferesce planurile sale, prin ce cercări se intoarce, si eine i santa intimi ? Ce credea politica are ... e romana adeverata, si ce’i e caracteristic’a ? capetamn mai multe responsari, din cari mi-amn însemnata irmateriele in forma de estrasii: „Dnule, nu ve mirați de părintele eppu , că di ein nu’si bate capulu cu politica, pe langa tété ca tienu o cuventare memorabile in cas’a de sasa, cand a vorbi de fraimanteri; elu scrie la catechise, pentru cei dincolo de Carpati si prin Laureatulu (!) sen tramite predicating la bulgari, caci vedi, romanii lui de pe aicea santa prea procopsiti, si n au lipsa de aceste. Sie de taata diu’a închisa acasa, na merge la nime, inse nici pe ei nu’nu prea infesteaza alții; ela vede lumea intreaga, candi prandiesce cu canonicii sei; de altele n’are lipsa; inse e omuln momealalai, ’le poți însufleți pana la sabia, si ’la poți desparagia pana la pamenta, de aci vedi apoi pa cate odata da cu bard’a in Inna; deca din intamplare se afla cu romani, dice ca „ein e fiinta Romei, ca Traianu l’sn adusa in bracie pana la Poceni *), deci sufletari sen este romanu“; canda e cu angari mai respectați, dice, *) Noi scimu dopa date auteotice, ca S. S. nu s’au născuta la Pociaiu, ci la Tard’a ia comit. Satumarelui. — Rad. „Fader.*