Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-08-02 / nr. 59
in man’a loru incungiurarea periculeloru, fiindu statornici, adica intru apararea autonomiei coordinate a provinciei sale. — Acestu obiectu important inca pretinde convocarea congresului romanescu gr. cat. si mai pretinde imperativu, ca provinci’a romana besericesca greco-catolica se se puna odata pe pitiorul^i ei coordinatu nedependentu seu autonomu, salvandu-si onoarea consciintiei de sene. Sprijinulu întregului cleru si poporu se va afla la spatele luptatoriloru, urmandui cum urméza umbra pe corpu, numai inainte pe calea dreptului, dar dreptulu nu se poate sustiene fara apararea lui cu resemnatiune, care insufla si respectulu sustarei lui. Dela Vie«'« despre cestiunea scolaria si besericesca. Evenimentele si fluctualiunile politice-sociali in patri’a noastra intru atat’a ocupa dinaristic’a si absorba atentiunea publica, incatu — atrasi de undele furtunoase ale presentelui — ne pare preste potintia a discuta din candu in candu si acele cestiuni mari si importante, cari in prim’a linia atingu existinti’a noastra nationale, intielegemu cestiunile scolari si besericesci. Prin conchiamarea congresului romano-catolicu in Postia, la care si greco-catolicii fura invitati a participă, cestiunea „congresului diecesaru“ veni din nou la tapetu, la discutiune publica si credemu, ca prin staruinti’a energiosa a clerului si poporului, sinodulu va deveni in altu stadiu de transactiune, va deveni realitate. Clerulu si poporulu, după cummi se manifesta din tote partile, este prea interesatu de autonomia si constitutiunea besericei nóastre; elu doresce a-si ordină trebile sale acasa si cu totu dreptulu. Clerulu si poporulu doresce imperative convocarea sinodului; a idenega acést’a dorintia justa o tienemu de o imposibilitate, ar’ însemnă a atacă partea, cea mai scumpa si simtitoria, conscienti ’a. Speramu si suntemu de o convingere ferma, ca Excelenti’a Sa părintele nostru metropolitu petransu in nobilele-i sale simtieminte de necesitatea sinodului, va sei respectă vocea suplicatoria a clerului si poporului, vocea lui Ddieu; noi credemu, ca chiaru convocarea sinodului, atatu de multu doritu, procura Excelentiei Sale prima ocasiune binevenita, de a-si inaugură activitatea de prelatu prin unu actu de atat’a importantia si unu interesu cardinale si comunu, precum este sinodulu; unu atare actu e demnu a i asecură memori’a la cleru si poporu. Sperantiele, ce avemu in sinodulu venitoriu, suntu mari si noi atribuimu sinodului cu atatu mai mare importantia, cu catu dorimu imperative, că in elu se se reguleze definitive totuodata si afacerile si trebile nóstre scolari si cu deosebire educatiunea si instructiunea popularia. Scólele nóastre au mare lipsa de reforme, — reforme in capu si membre, reforme in organisatiune; cace scólele nóstre — o spunemu verde — nu producu nici decum resultatele, cari iu inseresulu culturei si alu progresului cu totii le dorimu. Regularea salarieloru invetiatoresci este unu motoru principale alu progresului; pana candu dotatiunea doceniiloru nu se va imbunatati, pana atunci scólele noastre nu se voru redică la una nivela însemnata, auctoritatea culturei si a bunei educatiuni stagneza si se poticnesce; cu unu cuventu scóala nu va exercita acea misiune civilisatorica, care demanda scopulu, seriositatea si santtani’a ei. Intoginirea interna si esterna, imbunatatirea si providerea scóleloru cu recursite mai corespundietorie scopului, schimbarea si delaturarea metodeloru si sistemeloru nepractice, introduse după plăcu si capritiu in scólele nóastre, totu aceste suntu destulu de importante, pentru a fi odata definitive resolvite. Ar fi forte de dorita si avantagiosu progresului, deca se ar stabili, pre catu nu mai e posibile, o uniformitate si in instructiunea popularia; altu cum nu ne vomu realisa aspiratiunile nóastre, care le punemu in scoala, pentruca ea e acum necesitate imperativa. Acesta uniformitate in scólele mai mici a o realisa este numai o modalitate: introducerea si adoptarea a unora si acelorasi, adica a celoru mai inlesnitorie recursite, tabele, abedarie, legendaria si manuale — si apoi concrederea institutiunei docentiloru apţi si instruiţi in metodulu practicu alu pedagogiei. — Pana candu la noi instrucţiunea nu va fi mai uniforma, adoptându aceleasi sisteme si metode mai practice, pana atunci noi nu procedemu inainte, ce experimentamu continuu cu pucinu seu fara resultate; insusi unitatea scrierei si a ortografiei va remane o optatiune in suspenso. Déca este adeveratu, ca beserica a nóastra, in timpurile critice si negre ale trecutului, a fostu unu scutu alu limbei si alu individualitatiei nóstre nationali, cu catu mai multu e chiamata astadi, candu suntemu espusi pasiuniloru politice, a ne dă scutulu seu. Beseric’a are totuodata si misiunea a ne conservă individualitatea si existentia nationale; or’ scul’a prin cultura a ne face liberi. Aceste amu cugetatu a le semnala din depărtare, a spune natiunei nóastre ceea, ce noi in presente dorimu, simtimu si aspiramu si pe aici. Dorimu aperarea, independinti’a si autonomi’a besericei nóstre, dorimu si pretindemu reformarea si organisarea scóleloru conformu recerintieloru timpului, aspiramu la cultura si progresu, la viatia si libertate!! Si spre ajungerea acestora, dorimu si asteptamu fara astemperui si noi pe aici convocarea sinodului, a congresului provinciei noastre besericesci. —• s. — IX art. de lege din an. 1808 in caus’a celoru de relegiunea gr. or., sancționată in 24 Iuniu 1868, publicata in cas’a deputatiloru in 27 Iuniu 1868 si in cas’a magnatiloru in 30 Iuniu 1868. NOI FRANCISCU IOSIFU L, din grati’a lui Dumnedieu imperatu alu Austriei, regele apostolici alu Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, Slavoniei, Calitiei, Lodomeriei, Romei si a celorulalte precum: alu Iliriei si Ierusalimului, înaintea Maiestatei’ Noastre, in intielegere comuna, magnatii si representantii credintiosi ai iubitei nóastre Ungarie si tieriloru socie au asternutu spre sanctionare urmatoriulu articulu de lege: § 1. Congresulu nationalu serbescu convocatu la 1864 si continuatu in 1865 la Carlovitiu, intru catu s’a constituitu cu abatere dela § 8 alu articulului de lege 20 din 1847—1848 se legalisaza supletoriu. § 2. Metropolita de sine statatoria pentru romanii de relegiunea gr. orientala si după dreptu egala cu a serbiloru, armenea si inaltiarea episcopiei greco-orientale din Transilvani’a la arhiepiscopia se petrece in lege si dispositiunea articulului 10 de lege din 1792 se estinde asupra’i. § 3. După ce deci despărţirea celoru de relegiunea gr. or. in doue provincii besericesci, nedependinte un’a de alta, produce lips’a de a exercită fiacare parte pentru sine deosebitu dreptulu de autonomia garantata prin art. 20 de lege § 8 din 1848, reservandu Maiestatei Sale, dreptulu supremu de supravighiare, ce are a’lu exercită conformu constitutiunei, credintiosii susu numiteloru doue metropolii suntu indreptatiti, intre marginile legiloru tierei, a decide si a regulă, fiacare parte de sine si pentru sine deosebi, in adunările (congresele) besericesci, ce se voru conchiamă din timpu in timpu premergendu aratare la Maiestatea Sa, de catra metropolitii respectivi, — căușele loru besericesci, scolari si fundationali, si a le administra si guvernă de sine prin propriele loru organe in intieresulu statuteloru stabilinde in congresele aceste si incuviintiande de Maiestatea Sa. § 4. Credintiosii ambeloru metropolii, pre langa reservarea dreptului pre inaltu de incuviintiare, au dreptulu a-si organisă adunările (congresele) loru besericesci. § 5. Spre scopulu acesta se imputernicesce ministeriulu, a midiuloci de a se conchiamă catu mai curendu, in conformitate cu usulu ce susţii de mai de multu, congresulu nationalu besericescu serbescu de relegiunea gr. or. prin archiepiscopulu si patriarchulu serbescu, carele va constă afara de archierei din 25 deputaţi din cleru, 50 de laici, intre cari 25 au a se alege din confintele militarie. § 6. Totu ministeriulu va midiuloci, conchiamarea catu mai curendu a congresului nationalu besericescu romanu de relegiunea gr. or., carele, dupa propunerea sinodului episcopescu gr. or. romanu, va constă, afara de archierei, din 30 deputaţi din cleru, 60 de laici, intre cari au a se alege 10 din confintele militari. § 7. Cea d’antaiu problema a amenduroru adunariloru (congreseloru) besericesci, ce se voru conchiamă in modulu acest’a, va fi a statoru organisatiunea congresului, pre langa incuviintiarea Maiestatei Sale. § 8. Orice feliu de pretensiuni escate din despărțirea ambeloru mitropolii, pre catu ele nu se Voru pute impacă prin invoiala reciproca, atatu acele ce atingu metropolia intrega, catu si cele ce atingu diecesele episcopesci sau comunele besericesci, sau si pre unii individi singurateci, voru ave a fi in validitate cu scutintia de timbru si taxe — înaintea acelei judecătorii ordinarie, ce se va delegă de Maiestatea Sa, pre langa contrasemnatur’a ministrului, si acesta procedura, delaturanduse laSţ£ celelalte remedie juridice, se va sustiene Bilai apelat la ordinarie de doue graduri mai iîialte, si astfeliu de procese apelate se voru decide prin forurile apelate afara de serie. § 9. Credintiosii de relegiunea greco-orientale, cari nu suntu nici de limba serbésca, nici romana, romanu si mai departe in toate drepturile loru, ce le-au exercitatu pana acum in administrarea de sine a afaceriloru comunale besericesci si scolarie, in intrebuintiarea libera a limbei rituali, precum si in manipularea averei si fundatiuniloru comunale besericesci. § 10. Dispusetiunile §lui 8 articululu 20 din 1848, cari suntu contrarie cu legea acést’a se stergu. Aflandu Noi toate cele cuprinse in acestu articulu de lege, in totulu si in parte, de bune, plăcute si acceptabile, cu acéstea, in puterea Nóstra regesca le lasamu nestrămutate, intarimu si sanctiunamu si le tienemu Noi si le vomu sustienu si prin alti credintiosi ai Nostri. Datu in Vien’a, in anulu o nuiia optu sute siese dieci si optu, doue dieci si patru luniu. FRANCISCU IOSIFU m/p. Conte Iuliu Andrăssy m/p. Statutele gimnasiului romanu din Bradu comitatulu Zarandu. (Urmare.) CAPU IV. Comitetulu representantiei gimnasiului. § 16. Comitetulu gimnasiului constă din 12 membri, cari se alegu de catra representanti’a gimnasiului din membri ambeloru comitete sinodali. § 17. Presiedintele representantiei e totuodata si presiedintele comitetului. Dealtmintrea comitetulu in intrulu seu se organiseza singuru pre sine; c elu -si alege si personalulu de manipulatiune. § 18. Oficiulu membriloru comitetului, fia că atari fia că epitropi (25. §) este gratuitu. § 19. Agendele comitetului suntu: 1. A trena iu evidentia averea miscatoria si nemiscatoria a gimnasiului, comportandu spre acestu scopu unu inventariu in trei exemplarie, unulu pentru sine, alu doilea pentru epitropia gimnasiului (§ 25) si alu treilea pentru consistoriulu archiepiscopescu romanu gr. or. din Transilvania. 2. A administră averea gimnasiului si a ingriji pentru sporirea ei. 3. A trena in stare buna edificiulu gimnasiulu, si a preveda clasele cu mobilele necesarie. 4. A ingriji prin epitropia pentru incassarea ofertelor, in favoarea fundului gimnasiului, si pentru primirea de daruri sau alte ajutorie dela binefăcători. 5. A face apelu si a îndemnă la contribuiri . voluntarie pentru crescerea si înmulțirea fondului gimnasiului. 6. A află midialocele necesarie pentru eventuala reedificare sau reparare a edificiului gimnasialu. 7. A prefige conditiunile ce trebuie a se observă de catra epitropi la exarehdarea realitatilor gimnasiului, precum si modalitatea elocarei banilonr disponibili ai gimnasiului. 8. A escrie concursu pentru ocuparea postului de profesore, candu vreunulu ar’ veni in vacantia. 9. A se consultă si dimpreună in intrelegere cu directiunea gimnasiului a substerne representantici list’a concurentiloru la profesura si suplicele loru. 10. A primi abdicerile eventuali ale profesoriloru, si pana la noua împlinire a postului vacantii, a face in intielegere cu direcţiunea gimnasiului dispusetiunile necesari pentru suplirea temporaria a postului vacantii. 11. A află midiulocele pentru remunerarea profesoriloru cari au servitu mai multi ani la gimnasiu, si a le propune representantiei. 12. Despre tote acestea a face cu finitulu flăcărui anu reportu detaiatu, si alu substerne representantiei. 13. Asemenea cu finitulu flăcărui anu, cornit