Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-09-17 / nr. 72
p. t., ca se poata avea valoare pentru intreg’a provincia metrop., ar’ cadé in competenti’a unui congresu metropolitanu; pentru aceea, in atare casu, regulamentulu elaboratu de sinodulu diecesaru, ar’ sierbi de materialii de pertractare pentru viitoriulu congresu metrop., care speramu, ca facla cu toate pedecele obvenitorie, totuși, catu mai curendu se va conchiamă, caci atare congresu a devenitu o cestiune prea urgente, si fara daun’a aduncu semtita a intereseloru besericesci, nu se mai poate amană. Aceste fura dara lucrările mai principali ale adunarei eparchiale din protop. gr. cat. alu Sibiiului, la care adunare luara parte vreo 70 inşi, parte preoti parte inteligenţi mireni, cum si deputaţi din resp. comune besericesci. ..m.. Ori» In Sept. 1869. Sdruncinati de nevoile politice ce ne apasa consciinti’a naţionala, ce calea in ultimele sale consecintie principiulu sed. remnante: „naţiune si dreptu“, ce se obtrudu a prepară mamei dulce (limba) sarcofagiulu sempiternu si intre fraţi sementi’a discordiei ... ce ne astringu a numai crede instelatiunei, a nu caută poterea de vietia in noi insine si prin ea mântuire, iata strănepoţii celoru 70 colonie romane, cari apartienu astadi relegiunea gr. cat. din marele imperiu austro-maghiaru privescu in obedintia la santa-santolomi, si nu suntu atatu de cutezători asi cere indulgentia pentru contentulu si violarea santitatii (autonomia), ce in anii ultimi (1868) prin procedur’a unora — a degeneratu pana la abusu. — Dorerile nóstre pentru acesta se vindeca in speranti’a armoniei, care singura e mediculu reului. — In sinodele eparchiali, ce suntu puse la ordinea dilei prin gratiosulu cerculariu metropolitanu din 20/8 Auguste 1869 Nr. 1594, cu scopu a pregăti substratulu obiecteloru, cari ar’ cade in sfera sinodului archidiecesaru, ce e a se tiené, aflamu acestu medicamente, aflamu acésta concordia, care ne resuscita victima. Impresiunea causata de atensulu gratiosu cerculariu, nu se pote destulu descrie; ea a implutu de bucuria si de sperantia si aurmele cele infirme. Me oprescu dar’ pucinelu la sinodulu eparchialu gr. cat. alu Sibiiului tienutu in 17/5 Sept. a. c. compusu din cleru si mireni spre a-si respiră doriniiele in sensulu cerculariui indicatu. Desbateri vii si seriose, cum pretende natur’a obiectului trenura dela 9 ore a. m. pana la 1 óra d. a. si era nutrite de un’a potere magica si inspiratoria, membrii bravi ai sinodului -si respirara conscientiosu, sinceru, dorinitele generali cam in XII puncte de celu mai vitalu interesu besericescu in sensulu reorganisatoriu, incependu dela autonomia treptate pana la darea la lumina a „dreptului si a istoriei besericesci, mna pana la întrebarea, deca e necesariu din punctu de vedere alu confesiunei nóstre sustienerea si in venitoriu a institutului teologiei morale? Cum se va vede din prot. respectivu, care ne credu, ca se va publica. Acestu sinodu, in frunte cu bravulu Prota si inteligintiva mai inalta sibiiana in misiunea sa, pentru ingrijirea si zelulu desfasiuratu la obiectuludilei, merita toata apretiarea. Inchidu mic’a corespondintia cu can. ss. ap.: „Episcopii fiacarei natiuni se cunósca pre celu de antaniu, nemica fara elu de prisosu se faca, si nici acest’a fara ei“. Er. can. 20 dp la Antiochi’a: „Pentru trebuintie besericesci si deslegarea causeloru nedumerite se se faca sinodu“. . . . Vorbindu de membrii clericali participanți, continua a adauge: „Si toti cari se păru, ca se nedreptatiescu ... că dela acestu sinodu se-si dobandésca judecăta“. Unde prin cuventulu toti-mi vine a crede si pre mireni. Speramu vindecarea raneloru înfipte organismului besericescu, si asiadiarea lui pre base solide după intentiunea mantuitorelui de catra fiitoriulu sinodu archidiecesanu, după acea acelui metropolitanu sau provinciate, care te asteptarau, că diu’a inviarei. >■— P. . . . „se traiesca“, amu esclamatu cu totii din anima credintiosa: „Se traiesca Maiestatea Sa, pre gratiosulu imperatu alu Austriei si duce alu Bucovinei“. Dandu noi acestu respiramentu alu simtieminteloru nóastre de cotatieni credintiosi si devotati in limba nóstra nationale, credu, ca intre alte motive binecuventate, avemu specialminte uuulu, carele ne atinge pre noi forte de aproape, motivulu adica, ca Maiestatea Sa a binevoitu a sanctionă in 21 Decembre 1867 si articlulu 19 din legea fundamentala de statu, referitoriu la egala îndreptățire a nationalitatiloru si a tuturoru limbeloru de tiara in scóala, deregatoria si viéti’a publica. Cu acést’a nu poate nimene mai multu se privesca limb’a romana de o limba numai tolerata in Austria, de oara ce prin legea fundamentala de statu, sanctionata de Domnitoriu, este ea dechiarata de limba egalminte indreptatita cu limbele celorulalte popora. Cu atat’a mai putinu i se pote denegă limbei romane aplicarea deplina in scóla, deregatoria si viéti’a publica in Bucovin’a, unde, pre langa dreptulu istoricu de sute de ani, asecuratu la trecerea tierei sub sceptrulu Austriei si prin garanti’a statului quo, este si astadi limb’a poporatiunei precumpauitoria din tiara, prin urmare in Bucovin’a limb’a tierei in toata poterea cuventului. Deca asia data in sesiunea din anulu trecute domnulu Croitoriu, deputatulu tienutului Sucevei, a respicatu dorinti’a, ca in tractarile dietale se se aplice si limb’a romana, a pretinsu numai unu lucru ce e cu dreptulu si legate; domni’a tei a respicatu o doriniia, carea este si a poporatiunei, pre carea noi representamu. Cugetu asia dara, si cutezu a-mi respică opiniunea mea, ca nu ne potemu margini numai pre langa aceea, că in decursulu sesiuniloru nóstre, din gur’a pre stimatului nostru presiedinte se audimu cuventulu de deschidere in limb’a romana a tierei, ci, pre bas’a dreptului garantatu prin legea fundamentala de stătu, se ne representamu pre noi, de ora ce suntemu chiamati, a representă intre alte interese vitale si interesulu culturei naţionale, care, fara de respectarea si aplicarea limbei in afacerile vietiei publice, nu e cu potiutia. Cu acest’a se va manifestă inalt’a casa si in punctulu limbei tierei de adeverata representantia a poporului. Cu acest’a se va midiuloci o intielegere mai exacta intre noi toti si unu reportu naturalu intre representanti’a sipoporatiunea tierei. Cu acest’a insesi legile si asiediamentele votate de noi, voru fi intielese mai bine si intempinate cu încredere mai multa de poporu. Sum in positiunea plăcută, de a respiră, ca cele desfasiurate de mine pana acuma, nu suntu numai cugetările mele individuale, ci opiniunea unui numeru, fórte considerabilu, alu domniloru deputaţi. Misiunea si onóarea mea este asiadara mai multu aceea, de a fi organulu opiniunei si domniieloru generale. Spre realisarea pretensiuniloru juste si legale pentru limb’a tierei suntu deocamdată de lipsa deue: un’a adica, procurarea unui stenografu romanu, era alta despusitiune, că protocólele siedintieloru dietale se se compună si in limb’a naţionala romana. Eu sustiem cu firmitate, ca despusetiunile acestea se tienu de competinti’a presidiului, prin urmare nu e de lipsa, de a face o propunere, carea se se tracteze după prescrisele ordinei casei, de ara ce in privinti’a acesta nu este ceva defiptu, dela care se se faca acuma o abatere. Respirandu asia dara o pretensiune drepta si legala a poporatiunei si dorinti’a unei parti însemnate dintre membrii înaltei case, îmi ieau libertatea, de a me adresă catra domnulu presiedinte cu căldură, că se binevoiésca pro primo, a pune la cale procurarea unui stenografu, pentru copiarea discursuriloru in limb’a romana, era pro secundo: a face despusetiunea receruta, spre a compune protocólele siedintieloru si in limb’a romana, care se se citesca cu prilegiulu si in scopulu autenticarei. In casulu, deca in privinti’a formala s’ar nasce unele indoiele, mi reserva dreptulu, de a face o propunere speciala. — Discursulu dlui Alexandru Hurmuzachi. Luandu-mi voia de a spune si eu opiniunea mea in cestiunea de facta, marturescu înainte de tóte, ca o făcu cu cea mai viua si deplina bucuria. Sum fericitu anume vediendu asta cestiune pusa de domnulu nostru colegu , părintele Andrieviciu, si grabescu a dechiară, ca consimtiescu cu densa din fundulu animei, cu toata poterea unei convingeri sincere si neclintite. Bucuri’a mea cresce inca, vediendu, ca si domnii, cari au vorbitu după sanii’a sa, au recunoscutu, ca pretensiunea redicata de dsa este catu se poate de drepta si întemeiata, si nu lipsescuisia dara, de a aduce dlui barone Alex. Petriju multiamirea mea, pentruca au disu, ca consentiesdé cu densa, după cum chiaru si dlu Alt, carele asemene o afla de dreapta, nu au potutu înfrânge vreunulu din argumentele aduse de dlu Andrieviciu. Astfeliu fiindu, nu me potu opri de aesprime si mirarea cea mare, care ma cuprinde, ca ambii acei domni pre de o parte recunoscu dreptatea cererei nóstre, — după cum ea si este in adeveru mai presusu de veri cu indoiéla, — pre de alta parte ajungu prin argumentarea loru la unu resultatu contrariu, carele nemicesce si paranseaza cu totulu asta cerere, acestu dreptu nedenegabilu. Domni’aloru au cercatu a reduce o causa atatu de importanta, o causa de insemnetate vitala de dreptu si de demnitate nationala pentru noi, la o simpla si mica cestiune de regulamente si de bugetu, pretiudiendu, ca trebuie se asteptîtmu, se cercetamu, regulamentulu si bugetulu ne voru iertă, nu voru permite de a ne folosi de unu dreptu, la care nici amu potu renundă vreodată, pre care te cuprinde si te esprime si constitutiunea in § 19 cu cuvinte atatu de chiare si de lămurire. Nu admitemu dar’ si nu vomu admite nici odata, că unu dreptu, unu dreptu sacru si fundamentate că acestea, inscrisu in constitutiune, dar’ mai adencu inca cu litere neperiforie in pepturile nóstre, se pota fi supusu discusiunei si se aterne dela unu paragrafu de regulamente si bugetu. Veti face si veti preface, domniloru , cati veti voi regulamentele, dar’ acestu dreptu nu ni lu veti poté smulge si surpă. Au mai disu domnulu Alexandru Petriuo ca, desi limb’a germana in adeveru s’au indrodusu prin usu, totusi acuma, candu este a se face o modificare, trebuie neaperatu unu condusu, asia dara o permisiune cu alte cuvinte. Dar’ de ce acest’a déca domni’a lui insusi spune si recunosce, ca limb’a germana s’a introdusu prin usu, de ce nu voiesce se aiba si pentru noi totu atat’a bunetate si nu ne lasa se introducemu si a nostra limb’a totu pre asta cale, totu prin usu? Avemu dreptulu nedenegatu, expresu prin constitutiune, voimu dar’ se avemu si usulu. Se vorbesce multu de egalitatea dreptului; ei bine, ce ceremu noi mai multu decatu acest’a? Se fiiu dar’ sinceri si adeverati, si déca vorbimu de dreptu egalu, se lu avemu nu numai pre budié, ci se te aratamu si prin fapta. După acestea mi a mai remasu a dice, ca respunsulu dlui capitanu alu tierei este pre deplinu intemeiatu, caci dreptulu si deforinti’a dsale este de a urmă strinsu după legile constituționale ce ne carmuescu, de a le aduce la recunoscintia si aplicare in tote casurile si a respectă dar’ dreptulu, care nu este concesu prin ele; credu si o spunu ca nici ar’ fi fostu permisu a se abate dela ele, si pentruca nu a facut’o, ca nu s’a abatutu, nici me sfiescu a i aduce multiamirea mea. „Albiu’a.“ Uleia «liet’a Bucovinei. Discursulu părintelui Andrieviciu in caus’a limbei romane. Domnulu capitanu alu tierei, prestimatulu nostru presiedinte, avu bun’a vointia, de a deschide sesiunea dietala pentru anulu curente, că si in anii trecuti, cu unu cuventu rostite si in limb’a nationale romana si, provocandune a intonă Maiestatei Sale pre gratiosulu nostru imperatu si duce unu Congresu iu pentru pure. Pe candu toate părțile Europei se lupta cu relele si cu suferintiele presentului, purtandu lupt’a pe vietia si móarte in contrale, mic’a Elvetia si mai miculu decatu dens’a cantonu Wadt se ocupa cu cestiunile viitoriului, cari noue ni se păru a se află inca in regiunea idealismului, care cere timpu a intra in vietia. In Lausane se tienu adica in 13—19 Sept. „congresulu de pace“. Acestu congresu o alu 3-lea, si e renumitu pentru armonia cea generale, fiinduca program’a congresului a fostu primita de toti fara vreo scisiune, cum se intemplă alta data. Liberalii si barbatii de statu din Franci’a, Germani’a, Itali’a etc., compunu congresulu; ei compusera una ordine a casei, in care se dede asemenea dreptu activu si pasivu si femeiloru intocma că barbatiloru, inse se marginesce fiacare vorbitoriu a nu osteni publiculu decatu numai in restempu de 15 minute, or’obiectele, cari ceru discusiuni mai prelungite se amana pentru siedintie secrete. Program’a cuprinde scopulu congresului expresu la inceputu. „Tient’a ligei nationale pentru pace si libertate este a forma o confederatiune republicana din popóarele Europei. ^Co midiulece la acesta voru fi: pres’a, propagandă via, siedintie publice si adunari de poporu.“ Ligia se va încorda a straforma armatele statatoria iu miliţii de poporu, a desparți beseric’a de statu, a elupta drepturile femeiloru, a resolva cestiunile sociale in sensulu lucrului cooperativu, innaintandu asociatiunea libera. Cu unu cuventu a resolva toate cestiunile acele, prin cari se inainteza mai multu egalitatea intre cetatianii de stata.