Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)

1869-10-18 / nr. 81

fi tari, vomu calea pe cod’a balaurului cu ener­­gi’a si cu resolutiunea la sacrificiu, ori cu legea lu vom­u toca in capu. Mesurele indrumetatite si slo­­venitulu prin scoli nu ne voru sustiené nici pana la primavéra in posesiunea scóleloru romane, de s’ar pune in crescetu confesionalii. Asia reforme intetite! sacrificia! si ca aceste se aiba succesu, organi­­sare preste totu in căpite et membris. Si mai an­­taiu de tóte: a) Convocarea catu de intetita a congresului mixtu nationale besericescu alu intregei provincie, si inainte de tóaté alegerea, asiediarea indata si pu­nerea in activitate a unui senatu supr. scol. confesio­nale dintre barbatii de scóla, intre cari se se afle in fiacare inspectoratu cercualu de statu cate unulu, care pentru acelu inspectoratu se fia si in fruntea unui altu senatu de cerculu acela, care se trena cu toate efortele, scaunele comuneloru, relatiuni strinsu legate, si care se fia compusu din barbatii de scóala din toate comunele cate doi, — si acesta in poterea dreptului legei, a autonomiei besericesci intru sus­­tienerea scóleloru confesionale, pe lunga simpl­a ara­­tare la organele regimului spre a se informa si a supravighia. Se se formuleze apoi atributiunile senateloru intre sene si referintiele loru de supravigh­iarea si de conducerea centrale resp. a tuturoru scóleloru confesionale romane din to­ta provinci­a si resp. in tóte cercurile si comunele, desbatendu ele si propunerile Ce ar’ fi a se face la senatulu din inspectoratulu regescu din partea comuneloru confesionali sau a privatiloru loru. Pana atunci inse e neamanatu de lipsa a urgita constituirea comiteteloru pentru in­­­ grijirea de a imbuna starea scóleloru in tote sa­tele, unde nu suntu, reformandule după pretensiunea legei scolarie fara amanare sub grava responsabili­tate a inspectoriloru de acum. b) Una comisiune de profesori, cari se com­pună seu se traduca toate cărțile cerute de legea sco­­laria, cari se se tipareasca catu de eftinu. — Poporulu si din amvonu si prin comitetu tre­buie luminatu, ca se scia, ca nesacrificandu de voia buna pentru scólele confesionali romane, statulu totu­­lu va sili se platescu mai multu pentru sustiene­­rea scólei de statu, si va fi silitu a face apoi scóle maghiarisatorie cu sudorea sa. E minciuna, ca la scoal’a de statu nu va plati poporulu nemica, ca­ ce 5% de contributiune si dare se voru incarca pe gutui, e instelare scornitur’a, ca dăscălii voru fi platiti mai bine, ca­ ce de dăscăli romani n’are statulu lipsa, pana se afla maghiari si maghiaroni destui, prin urmare nici salariale nu le voru papa dăscălii romani, cum vediuramu mai daunadi, ca iute si de graba o patira romanii in Cugeru cu tota majori­­tatea locuitoriloru romani. d) Se se restaure or’ cum au fostu preparan­­diale romanesci, ca poporulu romanu pe sate n’are lipsa de dăscăli maghiari, nici de limba străină, ci de cunosciintiele de lipsa înlesnite prin propunerea numai in limb’a romana; ca prin limb’a străină re­­mane copilulu romanu cu ani indereptatu, ca nu intielege nemica, ce invetia; in institute cu limba mestecată se invetia mai putinu decatu in cele cu limba materna curata. Er’ cine vre se invetie si limbe si studia mai inalte, acela alega­­si scoli, unde vre, dar’ se nu impedece scóalele poporali cu impunerea de limbe străine; ma se rumpemu odata si cu citirea cea feliurita si potcovita si nepotco­vita, ca se inlesni cu desvoltarea poporului cu catu se poate mai cu multe cunosciintie, ér’ nu cetiri in 3 limbi si capulu tempitu, ér’ cunosciintie de lipsa poporului basta. Tóate aceste si altele cu intetire se se execu­­teze si de catra senatulu scolariu alu confesiunei fia­­careia, ca destrabalati nu facemu nemica, ci ne vaiaramu indesiertu, er’ altii dicu: „lasu se strige, noi se mergemu inainte.“ De ce se nu facemu noi asia­ in obiectulu celu mai delicatu si indreptatitu după lege?! Viderint si cr’ viderint confesional es­­tiei, 17 Octobre a. c. cu o trista noutate, cumca in 12 Oct. „comitetulu pentru cultura poporului romanu“ din comitatu a pactatu cu mandatariulu m­inisteriului de cultu d. Molnár Ala­dár, ca se se inchida preparandi­a romana din Si­­getu si se se redice preparandia de statu. ca se­dica, ca a succesu maghiarisatoriloru a sterge sor­gintea institutiunei nationale romane cu o trăsătură de pena si cu o orbire de vreo patru conditiuni transitorie la maghiarisare! Totu sub pretextulu acestoru tendintie se desfiintiu si preparandi’a dela Naseudu cu momele de a se redeschide in Gherl’a. S’a deschisu? Cum? Candu?! — Va mai forma ea pedagogi romani?! — Dar’ se vedemu punctele conditiuniloru: „1. Preparandi’a romana pre viitoriu sistandu-si prelegerile, se va contopi in preparandi’a statului ce se va infiintia aici, si la carea pentru propune­rea unoru studie in limb’a romana se voru aplică din partea statului 2 profesori romani. 2. Preparandi’a romana, intielegu fundulu cu superedificatele si toata averea ce posiede in pre­­sentu va remane in man’a comitetului diriginte ro­manu spre infiintiarea unui convictu — seminariu — romanu, in care,totusi suntu datori aintretiene „gratis“ 30 de teneri romani alumni din preparan­di’a statului. 3. Comitetulu romanu e indetoratu in restempu de 5 ani a redica edificiulu convictului pre fundulu preparandialu de acuma, ca se fra corespundietoriu starei pretinse de ordinatiunea ministeriala. 4. In catu fundulu preparandialu e donatiune dela Maiestate, destinata espresu pentru „Prepa­randi’a romana“ — ministeriulu se deobliga a midiu­­loci la Maiestate straformarea destinatiunei primi­tive in „Convictu nationalu­ romanu.“ Pana candu va totu trage romanulu dehatiulu calului troianu, ca se-si bage maghiarisatorii in si­­n­lu fortaretiei sale nationale, cu credulitatea cea simpla! — Preparandi’a de statu va fi seminariu de a cresce pedagogi maghiarisatori, si limba ro­mana cu profesori rom. cu totu voru ajunge in scurtu după asia si apoi preste pragu, or’ romanii după punctulu alu doilea si alu treilea voru face pentru maghiari cu bani din pung’a loru, din sudoarea fecii loru preparandia cu zidiri dentumogenice. — Ce lasa cineva din mana de buna voia, nu mai e pu­tere pe lume se ti o mai vede. Dóamne alu pute­­riloru fi teu noi si nu ne lua minţile! — — Preparandia de a desnationalisa. „Fed.“ aduce o corespondintia din Sigetulu-Marma­­ ­! lon­tribuiri pentru nenorociţii Tofaleni, despoiati de toate prin executare facuta din partea pres­edintelui tablei r. din Tergulu Mu­­resiului br. Cari Apor. Onorate Die Redactoru! Subscrisii ve rogamu se binevoiti a publica nu­mele marinimosiloru barbati, dela cari amu primitu prin d. adv. Dr. Batiu ajutoriu de 143 fl. 12 cr. Inse ve rogamu ai insira cu numele precum urm­aza: 1. Excelenti’a Sa domnulu metropolitu Dr. Ioane Vancea cu 100 fl. 2. D. canonicu Elia Viassa 5 fl. 3. „ Ioane Fekete 5 fl. 4. „ Timoteiu Cipariu 5 fl. 5. „ Const. Papfalvi 5 fl. 6. „ Ioane Chirila 5 fl. 7. „ Basiliu Batiu 5 fl. 8. „ Victoru Mihali 2 fl. 9. Dr. Ioane Batiu prof. 1 fl. 10. Beniaminu Papu 5 fl. 50 cr. 11. Gavrila Papu 2 fl. 12. Teodoru Deacu 2­­fl. 13. Gedeone Blasianu 1­­fl. 14. Vasilie Crisianu 1 fl. 15. Simionu P. Mateiu 1 fl. 16. Marinu 1 fl. 80 cr. 17. Ioane M. Moldovanu 1 fl. 18. Stefanu Manii 1 fl. Susu numitiloru domni le aducemu multiumita publica, pentruca au grabitu a ne ajuta si ajutandu­­ne a sustiene victi’a in noi pre catuva timpu. Repetiendune rogarea remanemu umiliti servi Datu in uliti’a Tofaleului in 20 Oct. 1869. Ioane Tataru, Ioane Moldovanu pentru comuna Tofalu. Onorata Redactiune! Cu anima saltanta de bucuria -mi ieu voia a aduce la cunosciinti’a publica zelulu ce se vede alu desvolta teologii nostri din Gherl­a, în­demnaţi si sprijiniţi de reverendisimii domni cano­nici capitulări si de domnii profesori ai si teologie de aici, in infiintiarea unei societăţi de lectura cu titlu: „Societatea Sincaiana“, la carea­voru participă toti alumnii fara esceptiune in intieresulu statuteloru făcute in cointielegere cu magnificenti’a sa rectorele seminariale. Societatea acesta va avé de scopu principale, alungandu orce lene orce indiferentismu, imputatu ca si ar’ fi fostu fixatu locuinti’a intre murii insti­tutului acestuia, a imbracisiu cu toata cald­ura totu, ce ar’ fi necesariu si folositoriu literaturei noastre ro­mane, a manifestă vietia si a impintena si pre altii la neintrerupt’a activitate intru latirea culturei, a­­ducandu după potintia din di in di mai multu fo­­losu pentru înaintarea culturei si a literaturei ro­mane. Pentru ce nu au miscatu tinerii nostri pana acum cu astfeliu de lucrări, va­sei vereine, care a cunoscutu starea sem­inariului nostru de pana acuma, judecatea inse nu poate cadé asupra tineriloru teo­logi, cari cu poteri unite voru a misca acum, candu potu, tóte, insuinduse a satisface dorintiei comune. G. P. O serbare. In epoc­a reuniriloru si a aso­­ciatiuniloru, ar’ fi fostu in adeveru detragatoriu cle­rului teneru alu unei diecese, a nu se folosi de a­­cestu sorginte alu lau­rei ideeloru si alu prosperară tuturoru intreprinderiloru. Astadi nu e deajunsu a se prevede tutorii luminători si părinți ai poporului numai cu sciiutiele teologice, morale si dogmatice, ci pastoral’a se si o ilustreze cu totu feliulu de cu­nosciintie ale practicei celei mai extinse si mai se­cure tocma pentru viati’a practica, prin care se poata in adeveru pastori poporulu, luminandulu si condu­­candulu la stare mai buna atatu spirituale catu si materiale, prin premergerea si cu exemplulu de a familiarisa poporulu ci toate inventările, toate föle­sele si intreprinderile, toate avantagiele, la cari s’au inaltiatu in vieti’a practica poporele luminate prin reuniuni, atatu in industrial de campu catu si de meserii. Cu aceste inse nu se pote familiarisa nime, cine nu le studiasa, nu le cetesce publicate si nu si le însemna in portfoliu spre a le introduce apoi in midiuloculu poporului, alu turmei, ce i se va in­­credintiă spre păstorire. Clerulu tineru alu verca­­rei diecese, in restimpu de 4 ani, prin discursuri in astfeliu de societăţi, poate si inventa cele mai practice modalitati de a inaltia poporulu in starea lui spirituale si materiale; dar’ apoi împărtăşirile împrumutate din studiu si lectura, catu nu ajuta la latirea orisontelui cunoscientieloru practice.“ Chiaru si junimea gimnasialoru superiore, fara mare pe catu alu conducatoriloru ei, nu mai poate remane isolata, neinitiata si ne­ajutata a-si lati cerculu ideeloru si cunoscientieloru practice prin societăţi de lectura si discursuri intre sine, si înaintea senioriloru, cum placea si lui Socrate, ceea ce in gimnasiale străine se face si prin „önképző egylet“ — intre studiosi! Dela an. 1837, de candu lucru pe campulu invetiamentului in sudoarea feciei, n’am­u potutu avé mai multa si mai abundanta mangaiare si bucuria, decatu pe care mi o procură deprinderile tinerime! din disputele si discursurile loru de dumineca in limb­a romana, despre cele culese, cetite si produse preste septemana cu fetu alu ingeniului ei. Era unu momentu redicatoriu de anima, candu ve­­deamu pe studioşii dela gimnasiale străine adunaţi la mas’a mea in toata duminec’a, cum se desvolta cu exercitiale in discurse, si discutiuni latitorie de idei, incatu iu restimpu de una diuinetate de anu vedeamu cu mirare pe cei, ce nu -si potea deschide gur’a pentru exprimarea unei idei, declamându, ple­­dandu si critisandu acum opulu oratorelui septema­­nariu din compani’a loru literaria. Una singura re­compensa le amu pretinsu, — ca unde voru merge se faca asemene companie literarie, ceea ce a si urmatu. — Asta profesiune e pentru dăscăli, pro­fesori si d­eru una problema de resolvatu sub totu decursulu vietiei loru. — Trebuie singuri se ne pregatimu in direcţiunea acesta, cu mane poimane se conducemu turm­a in asemenea deprinderi luminatorie. Ma trebuie se ne adunamu si tenerimea in giurulu nostru si cu ase­meni deprinderi asociali se o facemu activa si apta a da frunte cu orce relatiuni din vieti’a practica, si sociale. — Acesta inse nu o potemu face fara ai deda de timpuriu la asociari de asemenea exercitia, cea mai nobile si mai fructifera directiune, ce o a­­stepta națiunea dela speranti’a viitoriului ei. Ti­nerimea se timpesce, se selbatacesce si primesce unu aeru de servilismu, unde nu i se deschide acesta cale de emulatiune nobila, si unde se tractaza cu una pedanta isolare si aservire, — ca cum desti­­nulu ei ar’ fi numai orb’a supunere, nu rationalulu

Next