Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-02-23 / nr. 14
scrie la ministeriu si e gat’a treba — auditi! Apoi vai de omu! Ungarii stângaci au avutu o adunare in Desiu la 7 Febr. si si-au candidatu pre Simo Lajos, proprietariu din Poian’a-blenchi. Noi inca conferintia in Desiu la a 15 Febr., cu inteliginti’a romana comitatulu Solnocului inter. — pentru a ne uni cu totii in cugete si simtiri! — Teodoru Rosiu. — Una cercularia ministeriale in contra calcariloru judeciatoru matrimoniali din partea ordinariateloru o scarmanadiurn. „Vaterland“, feudaluclericalu, cu pepteni de ottelu, ca cere dela episcopi in toata seriositatea, ca se puna suptu anatema pe ministrulu de interne, de justitia si de cultu, deca monitati nu se voru intoarce dela calea cea retacita facia cu drepturile si potestarea besericeasca. — — Polonii suntu foarte amariti, ca senatulu imperiale inca totu nu le iea inainte resolutiunea dietei galitiane, si„Czas“ profetiséza pericula, deca se voru reintorce deputată acasa fara resolutiune, ca ce galitianii nu au sânge de bere. — — In Boemi’a se totu mai făcu meetinguri, tocma acuma inse se mai popri mulu. Cechii boierii începură a înclina catra invoiéla, inse partit’a democrata si industrialia o teroriséza, de nu cuteza a se desbina de poporu, pana candu nu-si voru căpătă autonomi’a. — — In Carinthi’a slavit pretendu cu toata tari’a, că pe diumetate se se invatie studiale in scoli in limb’a slava, insemin. Giskra ii capacită, ca cu acesta s’ar neindreptati germanii, silinduse se invetia si slavonesce. Asia sciu argumenta dualistii, carii invetiara totu la o scóala de maniere. — UNGARI’A. Pest’a 2 Martiu. Maiestatea Sa imperatulu si regele va porni dela Pest’a si in 8 Martiu pe la 8 sera va fi in Agram in Croati’a. In 9 se voru primi audientiele si membrii dietei, se va visita casarm’a si edificiale publice, sér’a theatre-paré; in 10 Martiu revista preste garnisoana, in 11 excursiune la Bellovar, in 12 la Sziszeg si Petrini’a, in 13 laCarlstadt, in 14 la Fiume, Portore, Buccari si Zengg, in 16 la Pol’a, in 19 sosire la Triestu. In casa ce Maiestatea ar’ avé intelnire cu regele Victoru Emanuelu, atunci Nabresin’a e semnalisata ca locu de intelnire. — Negotiarile intre ministeriulu maghiaru si ministeriulu comunu de belu in privintia organisarei honveditoru seu poticnitu, ne priminduse punctele cele mai esențiale pretinse de ministeriulu ungurescu. Si „Wiener Ztg.“ dechiara, ca nu s’au facutu nici unu pasu pentru organisarea honvediloru maghiari cu toate, ca ei suntu organisati in toate cadrele. — Măcelurile prin meetinguri de alegeri se totu mai inmultiescu in Strigoniu si Sziboru măceluri sangeroase, or’ inNagy-Kapos remasera 151 insi vulnerati, atatu de fratiesce se tractara partit’a democratica cu cea deakiana, care se combătu cu plina desperare, incatu in scurtu vomu audi bătălii formali. AUSTRO-UNGARI’A. Ve n ’a. Diurnalele Vienei publica resultatulu conferintieloru partitei nationale, inse totu ele, ca si cele maghiare -si făcu bucuria, cum ca solidaritatea partitei nationale se va poticni. „Presa“ vechia face o săritură de cerbu, in obiectulu acesta. Ea confunda conferinti’a conchiamata de Macelariu in Transilvani’a cu cea din Temisier’a, reflectandu, ca pentru aceea face Macelariu conferinti’a, ca romanii din Transilvani’a nu se multiumescu cu program’a dela Temisier’a, si prin urmare solidaritatea partitei nationale a capatatu o gaura. „Der Osten“ imputa eroarea acésta redactoriloru „Pressei“ ca unu ce nerusinatu , „ca nu sciu nici atata, ca politic’a romaniloru ardeleni trebuie se fiu cu totulu alta, decatu a celoru din Ungari’a, pentru ca Ardélulu are dreptulu seu de statu, autonomi’a sa, diet’a sa deosebita, pre candu romanii din Ungari’a nu potu refusa auctoritatea dietei Ungariei si a regimului pestaru. In Temisier’a au intr’unitu romanii din Ungari’a cu serbii fratii loru de suferintie unu programu comunu, inse acum in Mercurea romanii din Ardealu voru arbori flamura nationale.“ Apoi ironiséza pe „Pr.“ dicundui, ca solidaritatea a primitu o gaura in creerii „Pressei“ vechi. Buna portiune de umoru. — Principele de coroana archiduce Rudolf depuse examenulu inaintea Maiestatei Sale si a mai multoru chiamati spre scopulu acesta. Capelanulu de curte Dr. Mayer Tu intreba din relegiune, cons. scol. Dr. Becker din german’a syntaxa, apoi din fisica, geometria si aritmetica in restempu de 3 ore. In 24 fu intrebatu din latin’a preste 2 ore, apoi din geografi’a vechia si istori’a. Resultatulu examelui a doveditu in fapta catu de bine pătrunse archiducele materi’a propusa, fiinduca la orice întrebări improvisate respunse cu cea mai fundata securitate, incatu trecu mesur’a ce se astepta dela etatea principelui. Splendidu exemplu de dirigintia intru a petrunde si a preface in sucu si sânge totu ce invetia junimea scolastica, ca in adeveru altfeliu nu se desvolta talentele nici se făcu capace de misiuni mari. — — Ministrulu de instrucțiune Dr. Haszner emise una ordinatiune, prin care sisteza inspectiunea de pana acum a scóaleloru si o concrede oficialoru politice ca se o exerciteze in unire cu comunele. Asta mesura revoltă spiritele in tóte cercurile, fiinduca una astfeliu de decidere se tiene de legislatiune; si Dr. Giskra min. de interne a avisatu indata pe toti chefii provinciali, că pe viitoriu se nu mai de mandatele in numele oficiului, ci in numele aceluia, dela care a venitu mandatulu, pentruca asia responsabilitatea personala si in afara se -si aiba espresiunea sa. — — Se crede, ca academi’a Theresiana inca se va dualisa, fiinduca regimulu maghiaru sta mortisiu, ca elevii de sub coron’a Ungariei se-si faca studiale respective in Pest’a. — Cronica esterna. ÎNTRUNIREA electorale din sal’a Slatinénu. Luni, 3 Febr. 1869. (Capetu.) Dar l a inceputu lumea se se destepte si ca noi ne desteptamu, de aceea cei cari credeau, sperau ca ne avea că mostenire asigurata, se ingrijescu; ei nu potu se se hotareasca a lasă că moștenirea acest’a se le scape din mana si făcu totu ce le sta prin putinui’a loru ca se ne taie orb’a de sub pitioare, seu ap’a dela moara, cum dice „Romanulu“ (afirmări). Dar’ cum se faca oare ca se ne intoarcemu la starea cea vechia? se via asia deodata se intre in tiera? — Nu. — Eca cum se face. . . Eu amu o via paragina si vediendu, ca vecinulu meu nutresce speranti’a se-mi o ié, amu inceputu, cum amu disu, se me făcu stapanu pe dens’a si se’i dau se intieléga, ca póate se-si puna poft’a in cui. — Mai póte elu are astadi se intre deadreptulu intr’ens’a si se se faca stapanu? Nu, caci acum nu este ca inainte, adica se se scóale dlui intr’o buna diminétia se ie regimentele, se atîrne chiaru tob’a de gîtulu cinelui (aplause), si se intre in tiera cu flori la căciulă. Acum, o repetu, va găsi impotrivire, si deca se va face versare de sânge, deca poporulu romanu se va scula si se va bate, nu le va veni la socotéla; atunci toata Europ’a o se se scóle si se dica: ne ati stricatu liniștea, ati adusu conflicte, a incetatu comerciulu in Franci’a, in Angli’a, pretutindeni; bucatele României nu mai vinu, mărfurile nu se mai ducu; si prin urmare atunci toate națiunile celelalte fiindu interesate, o se ie parte intr’unu felu seu altulu, si atunci e ca toata Europ’a incaierata. Ati avutu despre acest’a o dovada via, candu a venitu Principele Carolu, Turci’a, îndemnata negresitu de cineva, fiinduca ea nici nu se mai gandesce la asemeni lucrări in privinti’a nostra, a venitu la marginea Dunărei ca se traea dincace, sciţi cum eramu noi pregătiţi atunci, nu aveamu decatu pucine arme si nici macaru o oca de prafu de puşca. Sciţi de unde amu luatu atunci prafu de puşca? Iu amu cumpăratu or’ dela turci. . . Turcii, alu caror’a padislah gandea, ca o se ne manance, ne a vendutu prafu de pusca — pe sub ascunsu negresitu. — Ei bine, numai ide’a, credinti’a ca, déca voru intra turcii in tiér’a romanéasca, o se se faca bataia si ca atunci, candu se ieu doi oameni de păru, nu se scie pana in sfirsitu cati oru se se ie de păru si cate capete sparte o se fia ... a facutu de s’a linistitu lucru. Tém’a, ca facunduse bataia in tier’a romaneasca, or se ie parte mai multi si astfel in toata Europ’a se fia pusa in positiune de a se încaieră, ei au tienut’o in respectu. Asemenea si astadi nici nemtiulu nici ungurulu, deca va sei ca romanii au pus ei la spinare si ca or se se impotrivesca, nu voru indrasni se via. Ei, dara atunci cum se ajunga la scopulu loru? Trebuie mai anteiu se desarmeze pe romani. Cum vise se-i desarmeze de odata? Mai anteiu începu se le ie libertățile. O se-mi diceti, prin si cu cine? La 1857 m’a chiamatu la ministeriulu din afara din Franci’a si, spuindu-mi ca amu dobanditu voiea se intramu in tier’a romaneasca, mi-a disu se cautamu se nu damu de rusine, adica se nepronuneiamu prin divanulu ad-hoc pentru toate acelea, care le sustienuseramu pe langa poterile europeane si pe cari mai tardiu le-amu dobanditu. Eu amu respunsu atunci: „ce feliu, ve mai indoiti?“ „Cum nu, mi s’a adausu, candu vedemu ca cutare si cutare suntu contra unirei!“ — Ei, domniloru, care pădure fara uscaturi? Apoi nu ve aduceți aminte, ca in Franci’a, candu au intratu invasiunea străină s’au gasitu cocoane francese, care au intratu cu dens’a călări pe stau’a cailoru dinapoia cazaciloru? Apoi ce se nu se gasesca si in alte tieri asemenea cocoane?“ (aplause, ilaritate). In ori ce tiera se gasescu uscaturi, in ori ce tiera se vedu óameni perduti, cari se dau in mana strainiloru; suntu cloncani, cari se tienu după fiare selbatice, sau după armate, ca după ce aceștia voru face omoriri, voru lasa in urmare cadavre, stervuri se via si ei se cloncanésca . . . (aplause). Amu disu domniloru, ca antaiu are se se ie libertățile, nu cum s’au mai luatu alta data cu lovituri de statu; acestea este lucru deochiatu . . . dara cu alte midiloace. In camera dln primu ministru a disu, ca este foarte multiumitu de străini, dar’ de romani nu, fiinduca se mananca intre densii, străinii suntu fóarte buni, or’ romanii suntu fóarte rei, trebuie prin urmare se le punemu botniti’a, ca se nu se manance intre densii. Era, domniloru, cum se va face acést’a. S’au mai suitu I. Brateanu la tribuna si au vorbitu intr’unu feliu, se suie altulu si’lu combate. Tu ataca cu violintia: unii din auditori protesteaza, altii dicu o vorba, provocataria, cert’a incepe se ieau de peru, si atunci vine politi’a, parchetulu, ii baga la puscaria, sperie lumea si de aici tienete panza se nu te rupi. Dara poate asemene se ne lase in pace, caci asia este mai dibaciu, se nu te atace la capu, ci se inceapa dela pitioare; fiinduca deca ieai pe vrasmasiu facia, poate se te biruiesca, prin urmare este mai bine ca antaiu se cautati aitaia cate unu pitioru, cate o mana si asia mai incolo pana la capu, si candu vei ajunge acolo, poți se’tu lasi, fiinduca capulu fara corpu nu mai are nici o potere. Asia dar’ poate se lase capital’a in pace, dar’ celelalte judecie? . . — Dlu ministru a disu, ca face apelu la naţiune. Mai antaiu face apelu la naţiune, pentru ce? — Care este procesulu intre camera, ca representatiune naţionala, si intre poterea executiva, care se necesiteze unu apelu la naţiune? Apelu la naţiune se face, candu guvernulu propune si camera respinge o mesura mare: împroprietărirea tieraniloru bunaora, libertatea intruniriloru, libertatea presei, organisatiunea juratiloru, organisatiunea banciloru, drumurile de feru, înarmarea tierei, unu tractatu cu poterile străine. Era, domniloru, cestiuni pentru cari intielegu, ca guvernulu se faca apelu la națiune ca se judece intre elu si camera. Dara nici una din toate astea n’a fostu la ordinea dilei. Dvóstra ati asistatu la siedintiele camerei. (Voci: da, da.) Ei bine ve intrebu: ati vediutu vreodată ca guvernulu se fi venitu cu vreunu proiectu mare innaintea camerei si camer’a se’lu respingă ? (Voci: Nici cu unulu.) D. I. Brateanu (urmandu): Pentru ce, dar’ ministeriulu face apelu la tiera? Pentru d. Macedonski ? (O voce, asia.) Nu sciu deca Tu chîama si Alexandru, dara chiaru asia se Tu chiame nu credu, ca ar’ merită deca acest’a ar’ fi adeverat’a causa, cum s’a disu in camera, se se straganeasca o națiune intreaga, si se puna in crisa pentru Alexandru Macedonu. . . . Voci. — Schi — Macedonschi. — Aferimu Schi. Romanu! — Sgomotu. — Aplause. D. I. Brateanu. Ei bine, dloru, au potu face asemeni fapte necugetate si ne intielese omenii de statu, ca d. ministru de astadi, ómeni care spunu ca au sfaramatu chiaru coronia, voiu se dicu Cuca, binele tierei, ómeni, mai multu decatu verstnici, cărunţiţi in afacerile statului, dintre cari fiacare se lauda, ca au scapatu Romani’a, o soie numai ei, este adeveratu. Dv. nu o sciţi, pentruca a fostu secretu de statu. Caus’a dloru, nu este nici D. Macedonschi, nici dloru ministrii cari au declaratu, ca suntu omeni seriosi; caus’a este alfa, este ca mantau’a este prea lunga, după dloru, pentru poporulu romanu si trebuie strimtata, negresitu din iubire pentru noi, ca se nu ne incurcamu intr’ens’a incatu se cademu si se pota trece străinii preste trupurile nóstre (ilaritate, aplause). Caus’a adeverata este, ca străinii nu voru se ne intarimu, se ne deprindemu cu libertatea si independinti’a. S’a votata unu proiectu de lege, care destinéza pe fiacare romanu se devie osteanu cu cunoscintia si i da midilece ca se-si apere tiér’a sa; noi ne-amu pusu se’lu realisamu, éca vin’a. Dv. aveti, in alegerile viitoarie, se respundeti, adica se