Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-10-10 / nr. 79
cu pitiorele gole in curtea cetatiuei dela Canossa, unde locuiea pap’a. „Servii servitoru lui Dumnedieu“, cum s’au numitu dela o vreme papii, ajunseră a fi regii regiloru. Ei încorona pre acesti’a si le deraanda. Pap,’a Silvestru tramise si lui Stefanu regelui celui antaiu alu Ungariei coron’a. Papii Gregoriu IX. si Clemente VI. demandara regiloru Bela IV. si Ludovicu I., ca se sterpesca poporulu sismaticu din Daci’a. Da! papii acesti’a au dictatu si Canossa romaniloru din Daci’a. Unu cuventu rostitu din Vaticanu pre atunci, ar’ fi pututu se scape pre poporulu dacicu de jugulu celu de mórte. Dar , romanii erau sismatici si domniea lumasca a papiloru era nemărginită. Coloniele romane din Daci’a au suferitu cumplitu. — Canossa loru a fostu secularia. Nu pucinu inse a avutu se sufere si tiar’a muma, Itali’a. Ordele barbare antaiu se rostogoleau preste corpulu Daciei cu toata furi’a primului atacu spre a merge apoi preste frumós’a peninsula romana, predandu si sugundu cu apetitulu maritu alu unei fiere selbatice. Domni’a jesuitiloru si a despotiloru străini nu a fostu mai pucinu veninosa pentru italiani, de catu pentru colonii romani. Dar’ astadi domni’a acest’a numai este. Aceea, cari au solutu se consilieze pe pontificele liberalu si constitutionalii dela 1848, a edu syllabus-ulu si dogm’a infalibilitatii nu au fostu in stare a popri poporulu italianu de a-si relua capital’a. Itali’a fara Rom’a nu putea se fia, precum nu poate fi corpulu fara anima. Pontificele inse remane Pontifice si fara statu eclesiastica. Independinti’a preutiesca a papii va fi garantata prin pusetiunea sa pentru totudeun’a. Elu va remane suverana de si numai intre marginile curiei sale. Domni’a sa de aici incolo va trebui se fia domni’a spiritului crestinescu: „Iubesce pe deaproapele teu ca pe tene insuti.“ Pre candu a apusu sorele si s’a ascunsu in marea atlantica in diu’a de 20 Septembre, unitatea Italiei cu capital’a Rom’a era unu faptu complinitu. Trebuiea inca ca poporulu roraanu se se adune in comitii si se mai intarasca inca odata vointi’a sa de a fi mulu si nedespartitu de Itali’a. — Regele Italiei a conchiamatu pre cetatiani in comitia pre 2 Octobre. In diu’a aceasta cetatianii din Rom’a si din provincie s’au adunatu in comitia cu tribunii in frunte. Totu pe pamenturile si locurile acele se adunau odinioara comitiale curiate si centuriate, acolo se adunau si plebeii romani in comitiale tribute si faceau legi, plebiscite. Magistraţii si tribunii plebei întrebau pre poporulu si plebea adunata, daca voiesce cu asia sau asia se fia dreptu? si poporulu respundea: asia se fia! Er’ ce dicea poporulu se fia, era lege. Asia si in 2 Octobre tribunii au intrebatu pre cetatianii romani adunati in comitia: daca voiescu unirea cu regatulu Italiei, cu monarchia constituţionala a lui Victore Emanuele II. si a urmasiloru sei? — si cetatianii au respunsu: „Asia se fial44 Populus jussit atque constituit! Poporulu a demandatu si s’a facutu, or’regele a promulgatu legea acest’a, care a adus’o poporulu si a scrisu: „Art. I. Rom’a si provinciele romane formaza o parte integrante a regatului italianu.“ Resultatulu plebiscitului audienduse, — unu chiuotu de bucuria strabatu din nou frumós’a peninsula romana. Tricolorulu mandru, falfaindu in luciulu soarelui s’a plantatu acum preCapitoliu. Rom’a, capital’a lumei, in momentulu acela trecu pr’ in posesiunea legala a poporului italianu. Victi’a vesela si miscata depretorulu romanu, pre care statea tribunalulu pretoriloru romani si de unde resuna cuventarile cele înfocate ale lui Cicerone si invetiaturile lui Seneca, unde au vorbitu Grachii catra poporu, Pompeju, Cesare, Brutus si Cassius, Octavius Augustus, pre unde au pasitu Traianu, Hadrianu, Antoniu si Marcu Aureliu, — victi’a si miscarea de pre campulu lui Marte, de pe Capitolinu, Palatinu, Quirinal, Esquilinu — nu se poate descrie. Se parea in 2 Oct., ca Rom’a si romanii cei vechi au reinviatu. Numai sunetulu clopotului de pe Capitoliu aduse aminte cetatianiloru, ca ei se aflau in Rom’a secuiului alu XIX-lea. Column’a lui Traianu priviea ca singurulu martoru vivu si intactu alu timpiloru acelor’a gloriosi la serbatórea acésta nationale. Éca Itali’a ajunse dilele aceste fericite, in care se-si vada insulu cu ochii. Italianii au dobanditu, ce au doritu, unitatea Italiei cu capital’a Rom’a. Desi finea actiunei nationale facia cu Rom’a a fostu forte usiara sub impregiurarile politice de facia, inceputulu si continuarea pana la fine a fostu cu atatu mai grea. Machiavelli dicea, ca reutatea omeniloru arta si scusa intrebuintiarea oricărui midiulocu, numai ca statulu se scape de sub jugulu barbaru si Italia se devină mare si potente. Incatu italianii au urmatu consiliului acestuia cu doua taisturi, a marelui loru barbatu de stătu, nu se pote olari, atat’a inse ne arata istori’a chiaru si evidentu, ca italianii au sciutu se se sacrifice, au sciutu se móra pentru patria; si adeveratu este, ca numai unu poporu, care scie se móra va trai si va fi viuu. Cu arm’a, cu cutîtulu, cu pumnariulu in mana italianii dela carbonari incependu pana la pretoriani au trebuitu se-si elupte mai fiacare petecu de pamentu. Diplomatia italiana cea practica a sclutu se intrebuintieze fiacare momentu favorabilu, in folosulu patriei, — asia ei au recreatu Italia. Tóte aceste inse nu le ar’ fi potutu dobândi italianii, daca nu ar’ fi lucratu cu puteri unite. In momentulu acel’a, in care italianii erau un’a in cugete si simtiri, Rom’a era a loru si nu multu timpu a trecutu pana ce au pututu se strige unanimu: Evviva Roma Capitale! Rom’a cetate glorioasa! Rom’a mama! fiii tei toti privescu astadi la tine. Prin orb’a loru desbinare ei te perdura si secoli de suferintie ii bantuira ; — astadi prin forti’a loru întrunită te au recastigatu si te posedu — fivei de aici incolo or’ mam’a loru marinimosa si protegatoria ?! — Protocolului sinodului tractuale din vicariatulu gr. cat. alu Rocnei, tienutu in 3 Octobre 1870 sub presidiulu rev. domnu vicariu Gregoriu Moisilu fiindu de facta: a) Dintre preoti: Cirilu Cionca in Borgo-Bistriti’a, Gregoriu Muresianu in Feldru, Mihailu Onisioru in Gaureni, Iosifu Baiu in Uv’a mare, Basiliu Groze in Maieru, Basiliu Sioldea in Mititelu, Leone Verticu in Mocodu, Ioane Timariu in Borgo-Muresieni, Moise Popu in Borgo-Tih’a, Ioane Lazaru aooperatoriu in Naseudu, Georgiu Feti in Poieni, Ioane Sangeorgeanu in Rebr’a, Stefanu Popu in Rebrisier’a, Sebastianu Cosbucu in Salv’a, Simeone Tanco in San-Georgiu, Gregoriu Popu in Telciu, Alecsandru Silasi protopopu in Bistriti’a. b) Dintre mireni: Representantele comuneloru: Leontinu Luchi si Gabriele Popu in Feldru, Ioane Onisioru si Ioane Filimonu in Gaureni, Ioane Constantinu si Ioane Oulu in Ilvia mare, Elia Cincia si Pantelemonu Hadareu in Maieru, Paramonu Selvanu si Loginu Tamasiu in Mititelu, Basiliu Muresianu si Gabriele Verticu in Mocodu, Ioane Serbu si EliaCiobanu in Borgo-Muresieni, Ioane Pavelu si Teodoru Ruleanu in Naseudu, Calistu Tofanu si Nechita Ani in Vararea, Gabriele Popu si Demetriu Rosea in Poieni, Elia Burduhoiu si Andreiu Lazaru in Rebrisiar’a, Florianu Portiu si Onisimn Bindiu in Rocn’a vechia, Iacobu Pavelia si Doroteiu Cimbulea in Salv’a, Maximu Lica si Aritonu Marcusiu in San-Georgiu, Paulu Feti si Basiliu Mogra in Plaiu, Georgiu Stefanutiu si Nestoru Ganea in Teleiu, Alecsandru Bohatielu si Daniele Lica in Borgo-Tih’a, Teodoru Tursianu si Gabriele Bobulu in Zagr’a, Gregoriu Sangeorganu in Parv’a. c) Din partea statului invetiatorescu: Teodoru Rotariu representantele Corpului invetiatorescu dela scóal’a normale, Ioane Marcianu, Florianu Motlocu, Teodoru Dumbrava si Ioane Ciorceriu profesori gimnasiali. Er’ cu notari: Dr. Ioane M. Lazaru si Maximu Popu. Adunanduse membrii susu-numiti in sal’a scólei normali, dlu presiedinte deschide siedinti’a anunciandu ca suntu mai multe obiecte importante, cari au causatu necesitatea siedintiei presenti. I. înainte de a pune pre tapetu spre desbatere alte obiecte, presiedintele fiindu privativu interpelatu de mai multe parti, aduce la cunosciinti’a sinodului, ca clerulu din vicariatulu Rocnei in 24 Marte in 1869 s’a fostu adresatu cu una representatiune la Maiestatea Sa, in carea s’a rogatu pentru a se concede dreptulu de a alege episcopu in scaunulu episcopescu din diecesea Gherlei devenita vacante prin alegerea fostului episcopu Ioane Vancea de metropolitu, după care inse nu s’a capetatu nici unu respunsu pana acuma. — Despunendu a se ceti representatiunea clerului, recerca pre sinodu si mai alesu pre representantii comuneloru besericesci, se se esprima, ca consimtiescu ori nu cu paşii făcuți de numitulu cleru. Dlu Leontinu Luchi representantele comunei Feldru, cerendu cuventu se dechiara, cu inca din parte si afla fórte nimeriţi paşii făcuţi din partea clerului, prin urmare nu póte decatu sei dechiare de ai sei, si se roge pre celialalti representanti se faca asemenea. Dlu Alecsandru Bohatielu representantele comunei Borgo-Tih’a consimte cu celea esprimate de dlu Leontinu Luchi, inse e de părere se nu facemu forma, ci se facemu esentia. Crede, ca de cumva adres’a cetită era una adresa a diecesei intregi ar’ fi resolvita de multu. — Daca nu s’a facutu pana acum, tienendu acsiom’a vechiu: „Qui per didit numerum, incipiat iterum“ se facemu celu pucinu acum pasi colectivi, si atunci se pote spera resultatu favoritoriu. — Considerandu, ca scaunulu episcopescu pana candu se voru face pasii colectivi din partea diecesei, s’ar potu ocupa prin denumire, propune: ca mai antaniu se se faca in celu mai scurtu timpu una adresa catra Maiestatea Sa, in carea se rage resolvirea cererei din 24 Marte 1869. — Cu privire la pasii ce suntu de facutu din partea diecesei propune: ca sinodulu se faca una adresa la inaltulu ministeriu din Pest’a, in carea se se róge a ne concede alegerea episcopului diecesanu; a dou’a adresa se se faca la Pontificele romanu, in carea se se róge, ca Santi’a Sa se se intrepuna si se ne apere drepturile nóstre besericesci, dintre cari e in prim’a linia dreptulu de a alege pre archipastori; a trei’a adresa catra raetropolitulu, in carea se i se faca cunoscuţi paşii făcuţi, si se se roge ai sprijini; — a patr’a adresa la ordinariulu din Gherl’a, in carea se fia rogatu, a se intrepune pentru castigarea dreptului de alegere. — Spre scopulu acestea se se roge a conchiama numai decatu consistoriu plenariu, care luandu la desbatere obiectulu de sub intrebare se faca pasii necesari in numele clerului intregu din diecese; totu de una data se se dechiare in aacea adresa, ca de cumva ordinariatulu nu ar’ voii a da ascultare acestei rogari, sinodulu tate urmările neplăcute provenite de aici le va pune pre umerii ordinariatului. Ce se tiene de modalitatea tramiterei adreseloru, e de părere, ca adresbi catra Maiestatea Sa si cea catra inaltulu ministeriu S8 se trametia tuturoru barbatiloru gr. catolici din Pesta, cari se se róge, ca in corpore se mórga la Maiestate de cumva va fi acolo, si la ministru presiedinte, si se prede adresele, rogandu apoi si pre celialalti ministrii ca se binevoiasca a consideră cererea nóastra. Incatu candu Maiestatea Sa nu ar’ fi acolo, se se róge a inainta adres’a pre calea, carea voru afla-o mai corespundietoria. — Cu privire la pasii facundi de consistoriulu plenariu propune: ca asesorii consistoriului, cari se afla in vicariatulu Rocnei se fia însărcinaţi, ca mergundu in consistoriu se staruiesca pentru alegerea unei deputatiuni din partea consistoriului, carea se aierga cu adresa in numele clerului la locurile mai inalte. — In urma propune: ca sinodulu se comunice cu celialalti protopopi din diecese paşii făcuţi din partea sa tîametiendu si cate una copia din actele respective cu recercare de a se face si din partele asemenea pasi. Dlu Maximu Lica representantele comunei San-Georgiu consimte cu cele propuse de dlu Al. Bohatielu, vobiesce inse a adauge ceva din causa, ca la facerea adresei din partea clerului nu au participatu mirenii, si asia nu au avutu ocasiune a se esprime si eli. Acum insele remane dreptu, si voiiesce se faca aceea ce ar’ fi facutu atunci. In cererile îndreptate la locurile mai inalte s’a