Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-02-21 / nr. 15
I nu e asia reu la noi, cura tieneamu eu. Avemu libertate de tipariu, avemu tóte, ca unde tipariulu e liberu abusulu si nedreptatea nu potu aruncă radecine adunci. Inse bucuri’a mea pucinu a duratu, ca preste „K. K.“ veni „Magyar Polgár“, cum und’a vine preste unda, si cum und’a posterióra sferma si inghite pre soru-sa mai betrana, asia „M. P.“ nemici cu dovedi faptice (imprumutate dela politi’a din Clusiu, nu dela cea din Brasiovu) asertele lui „K. K.“ probandu-i „ad oculum“ nu ca Galilei, ca pamentulu totu se misca, — ce cumca legile, prin cari Bach catusiase pres’a, din Transilvani’a nici acum nu voru se se misce. După cetirea argumenteloru lui „M. P.“ mi s’au desteptatu cu viosia raemoriele trecutului si fiinduca nu aveamu nici una scama de pofta de a face esperientia pre la cutare locu desemnatu de „man’a libera“, nu-mi remanea alta decatu seu a scrie de lucruri, pentru cari se nu se albésca perii nici unui politianu, sau a nu scrie chiaru nemic’a. Ei dar’ nihilismulu este in dusmania mare cu mene, nu lu potu suferi odata cu capulu; de aceea nue determinat la urm’a urmeloru, a scrie de lucruri, cari nu potu fi plăcute politiailoru, pentruca nu au ocasiune de a se comenda prin denunciarea loru. Nu potu trece se nu amentescu, cumca in cert’a de mai susu a feteloru din Clusiu, madame „He r m. Zeitung“ cu adeverata prudens et circumspecta facu tacerea pescelui, desi — de mu ine insielu — si dens’a ar’ fi sciutu scote din camer’a sa de toaleta o frumosica istoriera despre lips’a, ori mai bine superabundanti’a censurei preventive. Dara H. Z. a tacutu, si bine a facutu, ca dara de aceea este ea prudens et circumspecta. Numai de ar’ fi apoi circumspecta intru tóte si de ar’ vedé limpede si unele lucruri, ce cadu in nemidiulocita apropiarea densei, de ar’ observă in cercumspectiunea sa viulu comerciu alu Sabiniulu cu tienutulu, ce cade din diosu de Caneni, multimea de galbeni „imperatesci“ ce pre acolo se reintorcu din ecsiliu spre a cauta repausu in ladile industrialiloru sasi; — de ar’ pretiui totudaun’a cu prudentia mirele de interese, ce împreuna catu se poate mai strinsu pre „vecini“ cu „vecini“. — Inca nu s’a legiuitu redicarea unei universități in Clusiu, si „M. P.“ (una fara liberale intru toate afara de căușele naționali, in cari „patriotismulu“ nu concede a vorbi decatu de „maghiari“ si a pleda pentru drepturile maghiariloru. Serman’a faia, ea nu vede óameni de alte naţiuni, afara de maghiari, póte pentruca redactorii sei au perdutu deprinderea de a se uita, macaru dominec’a, in oglinda inca de pre acum dă regimului invetiature salutarie cu respectu la denumirea profesoriloru. Intre altele ca una mare concesiune in favoarea célor 1.200.000 romani din Transilvani’a, universitatea aceea va se aiba si una catedra de limb’a si literatur’a romana, dera tóate scientiele se voru propune firesce, in limb’a celoru 500.000 magiarosecui, ca prudenti’a de stătu cea mai noua asia poftesce, ca minoritatea se aiba tóte, or’ majoritatea se inghitia tóté. „M. Polgár“ de pre acum este fóarte ingrigiata pentru provederea catedrei aceleia „in spe“ de 1. si lit. romana, ce este se infiintieze la universitatea „in spe“ din Clusiu; si ca se nu intardia cumva, arata regimului calitatile neaperate ale persoanei corespundietorie pentru catedr’a aceea. Intre calitatile aceste M. P. pune la loculu antaniu unu lucru, care eu unulu de locu nu l’amu potutu intielege; ma in totu Blasiulu nu amu aflatu omu, carele se mi lu fia sciutu esplicâ. De aceea lu scriu aici, ca celi ce lu voru fi intielegundu, se binevoiasca a ni lu esplicâ si noue. Numit’a faia adica cere, ca persón’a, care se va denumi profesoriu de limb’a si lit. romana la universitatea din Clusiu se fia „romanu-maghiaru bunu“. Acést’a este, ce eu nu potui intielege. „Romanu-maghiaru bunu“, ce fientia va fi potendu fi acést’a? Daca cineva e „romanu“, nu poate fi „maghiarii“ nici „reu“, necum se poata fi „maghiaru bunu“. A caută romanu, carele se fia maghiaru bunu, este ca si candu ai cauta stejiariu, carele se fia carpenu. Deci candu amu cetitu pre M. P., m’amu miratu forte, cum pote scrie unu diuariu galagia cu aceea; si amu disu intru mene: logica, vetiia imperati’a ta! — „Gramatic"» limbei romane, p. I Analitica de T. Cipariu. Bucuresti MDCCCLXX“, (tipariulu seminariului din Blasiu) opu premiatu de societatea academica romana, esî de sub tipariu. Ea are formatu octavu mare pagine I—XIV si 386, adica preste totu 25 cele, si se vinde pentru Austria cu numai, cu 1 fi. 50 cr. — Trecerea-i va fi rapede si pentru valoarea ei interna si pentru interesuri!, ce publiculu romanu trebuie se aiba catra unu opu ca si acest’a. De curendu a esitu totu din tipografi’a seminariale: „Geografi’a Ardelului pentru scólele poporali“ de I. M. Moldovanu, — editiunea II, — octavu, 4 cele, pretiulu 25 cr. —u. Siopteriu 11 Febr. 1870. Multu On. Die Redactorul Instimat’a Dv. foi’a din 15/3 a. c. Nr. 1 sub titlu: „Din campia Transilvaniei, torturi constitutionali“, a esitu unu articlu, in care nu numai nemomentoasa persoan’a mea, dara intregulu oficiu cercuale alu Ormenisiului fu foarte atacatu pre nedreptu. In interesulu adeverului si alu umanitatii -mi beau libertatea ve rogu, ca si responsului meu modestu se aveti bunătate ai da locu in aceeasi stimata fata. — Ca si pana candu pentru clevetele nedrepte, — a-si trage la respundere pre concernentului pre calea sa, onoratulu publicu se nu remana in conscienti’a ratecita. Caus’a intardiarei e, ca nefiindu prenumerantu la acesta onor. fuia, numai dela altii(?) mi a venitu la cunosciintia debacarea publicata: „Ante omnia audiatur et altera pars“. Bravur’a d. corespondinte se poate conchide de acolo, ca fii rușine a pasi cu fruntea deschisa înaintea publicului *). Inse după ce eu. Redactiune — in interesulu scumpei națiuni — lesne crediendu dlui coresp. ia coloratu cu premise si condusu nedreptele si neumanele de vacari, sum silitu a le respinge. — Dara mie -mi place a sei, cu cine amu lupt’a, si pentru aceea voi trage diosu si larv’a d. coresp. si lu voi arata on. publicu — in persón’a bravului domnu si proprietariu din Sangeorgiulu de campia Simon Laji. — Ecce! Trecutulu si presentulu dsale de si nu in mare publicitate, dara in giurulu nostru e foarte cunoscutu. Pana ce neamu intoarce inse la persoana bravului d. coresp. se vedemu dara catastrofa dela Uliesiu mare, ca „de unde nu este focu, fumunuosa“, e adeveru. Uliesiu mare, e una comuna cu locuitori de diferite natiuni si confesiuni, — de multu corupta, unde escesurele nici una jurisdictiune nu le-a pututu curma, unde si in trecutu s’au comisu crime si omoruri etc. Dupace escesele si au ajunsu culmea, cu daune la 500 fi, mai alesu, dupace durducii alias jefuitorii crescură in numeru asia mare, incatu nu numai securitatea de avere, dara si de viétia era atacata (precsempl. dintre cele multe: Macarie Ioane fu batutu in capu la cas’a sa, pentruca n’a lasatu uniculu seu rimatoriu hotiloru) — oficiulu cercuale a esitu in faci’a locului si a inceputu una investigatiune. Candu după visitarea caseloru suspitiose la unu talhariu Moldovanu Dorica — s’a gasitu unu corbacelu de calaritu (Reitpeitschen) firesce si acela de furatu, cu acesta s’au pedepsitu unii pre cale disciplinaria pentru misteriile loru documentate. — Dara aceea e minciuna in macsimulu gradu, ca s’au desbracatu de vesmentele de susu, in pelea gala, si ca s’au batutu, pana ce li a improscatu sângele. — Si corbaciulu cu 4 plesne e minciuna cu 4 carne! Dara apoi la imflaturele (!!) raliate cu forfecele (!), la una minciuna asia audace, nici nume nu gasescu. Mai încolo in furtu nu numai 30, ci 42 de oameni au fostu detienuti toti vinovati, parte cu factori — parte gazde de talhari. • Inse de aicea nu numai întrebare nationale dara nici de partite nu se poate face, pentruca fostau aicea romani, maghiari, israeliti si armeni, nobili si nenobili, de partita drepta si stanga (jobb és bal parti) barbati si femei asemenea mestecati si toti in egale tractare impartasiti. Nu durduci fara talhari si punctum. Ca tocma si d. coresp. acelu durducu si compani’a lui ia furatu nesce stupi, care acolo s’a descoperitu. Legatulu Ude lesi ii! nici amu vediutu in viatia si acestu mediu de pedepsa, dicu ad animam. Minciuna malitiosa e si aceea, ca judele din *) Orcandu, dise, sum gata a esi la lumina nu numai cu numele, ci si cu probarea celoru descoperite, pentru care primesce responsabilitatea asupra-si. — R. Tusinu ar’ fi legatu pre numitului din demandarea oficiului cercuale“, ca nici amu sciutu, pana ce s’a comisu fapta, pentru care judele comunale s’a si trasu la respundere, dara si aceea e ilustrata! Ca bravulu d. coresp. a facutu aretari la locurile competente, sciu si credu, pentruca asemenea aretari au mai facutu dlui nenumerate contra mea, din care nici un’a nu avu efectu, pentruca nu au fostu drepte, si pentru care inca de acuma are a se trage la respundere. Resultatulu investigatiunei judecatoresci, promitu la timpulu seu, alu publica pre calea acestei fete. In desiertu omului mincinosu si fara caracteru nu i se pote da crediementu! Dlui a facutu aratare contra mea tocma si la ministeriulu internu, tocma in una alta causa de furtu a fiului lui Durducu Petrea (sub numele preotului romanu d. Simeone Porea din Uliesiu mare, care apoi la deminttiu), pentruca nu amu fostu destulu de aspru. — Atuncea ar’ fi voit tu se lu omoru, ca ... . Acuma lu dore, ca au capatatu una lovitura de corbacelu ?! O tempera, o mores! — (?!) Pre candu tâlharii incriminați, cu părere de reu — in carceru — multiamescu oficiului cerc., ca le-a descoperitu faptele, dicându: „ca la din contra band’a loru era convorbită in celu mai scurtu timpu a sta in caii —, a jefui si omori“, de nu se incrimina! pre atuncea bravului. corespredica sabi’a langa durducu, — talhariu fara sperantia de îndreptare! si si langa acela, precum amu aratatu, una data contra — alta data pro! . . . Asia dara nu „suspitiosii“, ci vatamatori’a ignorare a oficiului convinsu prin martori s’a pedepsitu cu vr’o cateva lovituri de carbaciu, in uni individi ca aceia, la cari nu le-a fostu nici frica nici rusine, tocma in nóaptea aceea a comite furtu, candu comisiunea investigatória era in faci’a locului, — (p. e. Szilágyi Lajos si Szilágyi János) si care contra ordinatiunei of. politicu a conturbatu linistea publica, jucându si hobindu beti — in timpu de nóapte. — Era altii pentru insultarea de facia a comisiunei investigatórie. Asia e, s’a ecsecutatu pedeapsa trupeasca si inca in intielesulu si modulu prescrisu alu legiloru sustatatorie. — Unde mie nu mi a fostu lucru de desfătare — ci datoria oficioasa. Era deca se voru aduce legi mai blande, se voru sancționa si publica; atunci m’asiu acomoda conformu acelora. Dara n’a fostu aicea „carbaciu cu plesne“ nu „improscatura de sânge“, nu „bataia in pelea gala“, prin urmare nici „oleiulu“ d. coresp. nu a fostu de lipsa. Acelea instrumente si scene de torturi suntu numai monstrurile creriloru d. coresp. Si asia la timpulu seu, nici voru fi capace a se documenta, ce er’ numai necasulu dlui coresp. va fi, — va vedé. (Va unna.) Cuventarea d. deputatulu Dr. Vasiful Hodosiu, tienuta in siedinti’a din 11 Februariu a. c. in caus’a fondului pentru teatru romanescu. Eu m’amu inscrisu numai pentru desbaterea speciale; voiu adice, ca numai in acelu casu asiu fi luatu cuventulu, candu s’ar fi votatu si primitu sum’a preliminată pentru ajutorarea teatrului nationalu maghiaru, după cum aceea se vede specificata la pagin’a 23 din bugetulu ministeriului de interne, si nu sciu deca aici are locu numai desbatere generale, sau este chiaru acum totuodata si desbatere speciale si de se potu face chiaru acum si amendamente (strigări: Este si speciale si se potu face amendamente!), caci deca este numai generale desbaterea, atunci si eu primescu propunerea pentru stergerea rubricei de sub cestiune; dar’ deca este si speciale, si fiinduca sciu, ca majoritatea nu va admite stergerea, ci va vota, atatu in totu catu si in specialu, sum’a preliminată pentru ajutorarea teatrului nationalu maghiaru, atunci, cu voi’a onorabilei camere, mi ieu libertate inca de acum a propune unu amendamentu, si acest’a este ca: on. camera se binevoiésca a vota o sum’a de 200.000 fi. pentru fundarea unui teatru nationalu romanu (resensu in drépt’a. Unde? in stang’a). Numai decatu voiu spune. Onorabila camera! (Se audimu.) Eu asia credu, ca nu poate fi si nu trebuie se fia chiamarea nici a guvernului nici a camerei, ca se cultive si se de educatiune unei națiuni pe spesele si in scăderea celoralalte națiuni din patria, din contra credut, ca este atatu in interesulu guvernului catu si alu tie-