Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)

1870-07-01 / nr. 50

Gazet’a esc de 2 ori: Mercurea si Dumincc’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe V4 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 2V3 galbini mon. em­ateria. Amnin AWIBI. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­­blicare. Nr. 50. Brasiovu 131 Iuliu 1870. MONARCHI’A AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. Brasiovu 13 Iuliu 1870. La situatiunea estema. Caus’a oferirei tronului Ispaniei prin una de­­putatiune a regimului Ispaniei la unu principe pru­­sianu Leopoldu de Hohenzollern - Sigmarin­gen, frate mai mare alu Domnitoriului Romaniei Carolu L, si resolutiunea principelui de alu ac­cepta au implutu atmosfer’a politica si diplomatica a Europei de materia aprindietoria astfeliu, incatu s’ar crede, ca ne aflamu in ajunulu unui resbelu cumplitu in Europ’a si neincungiurabilu. Tóte cer­curile politice de influintia, chiaru si cele din Pest’a si Vien’a, suntu ocupate in gradulu celu mai mare de consecintiele cestiunei acesteia. — In Parisu, indata ce fu primita deputatiunea ispaniola de catra solulu prusianu Werther dela Pa­risu in 4 Iuliu burs’a se alarma, ca resbelulu din caus’a acesta e la usia. Ducele de Grammont, min. de esterne alu Franciei indata ceru deslusiri dela solulu Ispaniei si dela alu Prusiei si Germaniei de nordu. Diurnalistic’a francesa emise focu in contra lui Bismark si Prim, cari preparara aceasta ocupare de tronu prejudicioasa intereseloru Franciei. In camer’a Franciei inca fu indata interpelatu gubernulu francesu in sied, din 7 Iuliu in privin­­ti’a oferirei făcute de gubernulu ispaniolu principe­lui de Hohenzollern, si ducele de Grammont re­­spunse: Ca gubernulu Franciei nu va suferi, ca puteri străine se instaleze unu principe pe tronulu Ispaniei, esponendu la periculu onorea ei. Min. presied. francesu Ollivier, spre a liniști lucrulu, de­­chiarâr, ca gubernulu francesu voiesce pacea si ca fara consemtiementulu camerei nu va face resbelu. „Monitorul“ Franciéi din 9 Iuliu arata, ca cont. Bismark si maresialulu Prim s’au unitu intre sene spre a conturba pacea Europei; apoi chiaru „Monitoriulu“ da si consiliu regimului francesu, ca se nu amane nici catu de pucinu, pentruca tier’a si poporulu Franciéi e cu densulu si Europ’a i da toata dreptatea. — Min. de resbelu alu Franciéi Lebeuf se de­­chiara, catra imperatulu Napoleonu, ca armat’a fran­cosa e gat’a la celu d’antaiu semnale de a pleca. Telegrafulu fu ocupatu de fulgerulu depeste­­loru diplomatice. Angli’a si Itali’a respunsera la impartasirile Franciei, ca suntu de opiniunea Fran­ciei in privinti’a candidaturei principelui de Hohen­zollern. Cabinetulu de Berlinu sprijinesce intentiunile gub. ispaniolu; or’ despre Rusi’a se scrie, ca ea se mai sustiene in ceva reserva, si despre Austri­a, ca ea aderéza la părerile francese, inse diurnalele de­­mintiescu acésta scrie, combinandu cu ea primirea archid. Albrecht in Varsiavi­ a. Maresialulu Prim si regentulu Serano primiră dela princ. Leopoldu apromisiunea, ca va primi tro­nulu, déca i voru poté midiuloci alegerea, nu se scie prin cortese ori prin plebiscitu. Intr’aceea se scrie, ca principele nu se va proclama de rege fara aprobarea majoritatei absolute a deputatilor. Leopoldu de Hohenzollern-Sigmaringen e fra­tele mai betranu alu princ. Carolu, in etate de 35 ani, colonelu in gard’a Prusiei si ginere­lui Dom Fernando tatalui regelui Portugaliei si e­ruditu si cu imp. Napoleonu, fiinduca bun’a după tata e prin­­ces’a Muratu, cumnata imp. Napoleonu I. si după mama principes’a Stefani’a de Baden născută Beau­­harnais era bun’a lui, ca fiic’a adoptiva a lui Na­poleonu. Cu tóta rudeni’a acésta inse, déca principele L. va primi tronulu, unu resbelu aprigu intre Franci’a, Prusi’a si Ispani’a nu se va poate incun­­giura. In corpulu legislativu alu Franciei, după multe discusiuni asupra respunsului d. de Grammontu datu in 7 in camera. Picard ceru dela gubernu, ca se comunice documentele diplomatice, care se dé lu­mina asupra politicei esterioare, dicundu, ca guber­nulu nu trebuie se se ingageze intr’unu modu vagu in o situatiune noua fara a avé consimtiementulu camerei, care representa tiér’a. Chevalier denéga asemene discusiune cu cuventu, ca inca n’a sositu momentulu. — Cremieux sprijinesce cererea lui Pi­card ,­ér’ min. Ollivier ér’ o respinge, dicundu, ca dechiaratiunea min. de esterne Grammont nu es­­prima vreo temere in cestiunea de a sei, déca gu­bernulu voiesce pacea sau belulu. Gubernulu vo­iesce pacea inse numai pana unde onoarea­­ remane neatinsa si e convinsa, ca dechiararea lui Gram­mont va aduce una solutiune pacicifica, pentru ca Europ’a nu sta in diferinte, candu i se constata, ca Franci’a e decisa a-si împlini legitim’a sa detoria. In fine incredintiaza Ollivier, ca fiindu necesariu resbelulu, gubernulu nu lu va face fara consimtie­mentulu corpului legislativu, fiinduca domina regi­­mulu parlamentariu. Acum se scrie, ca cu tóata dechiaratiunea ace­­sta regimulu francesu e fórte activu. Armat’a de­stinata pentru Algeri­a remane in launtru si se voru conchiama soldatii facultati de pe a­casa si mari­narii. S’a datu ordine, ca escadr’a se ste gata la orce mandatu, une deputatiuui carol. inca respunse Graramont, ca nefavoritori’a situatiune si interesele Franciei in Itali’a nu concedu acum retragerea ar­matei francese din Rom­’a, prin urmare, pacea cea armata si ruinatoria de popoare poate prorumpe in furtun’a, de care se infiora cu totii. — Mai cercula faim’a si de o revolutiune in Madridu. — — Proclamarea infalibilitatii in Rom’a s’a a­­manatu, poate ca cu scopu, cu tóate, ca une diurnale o astepta pe 17 Iuliu, după ce se inchise si des­­baterea speciale din caus’a caldurei caniculari. — — In Varsiavi’a Rusiei la banchetulu Tiaru­­lui datu in onoarea archid. Albrecht intempina aspele felicitarea, pentru ca primi ordin, celu mai mare alu St. George dela imperatulu, cu cele mai cal­­duroase simtieminte pentru armat’a rusesca, si pen­tru imperatulu Rusiei vnvatu simpaticu. Mai an­­tierii fu decoratu cu acestasiu ordinu regele Prusiei, astadi si Austri­a are parte de aceeasi simpathia si distingere din partea Rusiei, ceea ce se esplica, ca totulu consuna cu tendentiele politicei austriace, pe care vienesii o numescu reactiune si absolutismu, altii s­ aliantia, si altii vorbescu de coalitiune. — Poterile occidentali inca se afla in coalitiunea loru dela resbelulu din Crimea, si Orientulu se le­­gana in respanthia. — Aici se lipescu cele publi­cate de I. E. Radulescu. S tate generale pentru toti romanii brasioveni. Do­vada despre acésta a fostu publiculu celu numerosu ce a asistatu eri la cetirea clasificatiuniloru. Cu totudéun’a asia si eri elevii, doi. profesori si efori ai institutului nostru au asistatu mai antaiu la ce­lebrarea servitiului divinu si după cetirea rugatiunei de multiamita veniră cu totii in ordine buna la pa­­latulu museloru. Aici in sala cea maretia se află deja unu publicu numerosu constatatoriu mai cu seama din părinții si protectorii eleviloru acestui in­stitute Domnulu conrectoru Dr. Mesiota deschise actulu celu solemnu alu cetirei clasificatiuniloru prin­­tr’o cuvântare frumósa si potrivita,­­ care tracta despre insemnatatea scóleloru pentru romani. Cu­vintele rostite in privinti’a acésta ar’ trebuie elevii se si le intiparasca cu litere de auru in anim’a sa, pentru ca, care poporu are mai multa trebuintia de lumin’a scóleloru decatu noi romanii? Care poporu are mai multa lipsa de a imbraciusia cartea decatu noi romanii? A intonatu dsa cu dreptu cuventu insemnatatea scóleloru poporale, prin care ar’ tre­bui se tréca fiacare romanu, pentru ca starea, in care se afla mass’a poporului se ie de regula de cinostira pentru gradulu de cultura, in care se afla unu poporu, si numai după ce va sei fiacare romanu scrie si ceti vomu fi siguri, ca nu ne instelamu in sperantiele nóstre de progresu si cultura. Cuvintele din urma ale dlui conrectoru au fostu adresate ca­tra rsm, domnu protopopu Iosifu Baracu, aducandu’i multiamita pentru zelulu ce l’a aratatu cu comisariu scolasticu, in decursulu ecsameloru. După acea -si esprima domnulu protopopu in cuvinte caldurose de­­plin’a sa multiamita cu sporulu facutu in anulu a­­cesta, pe care RY. Sa ilu ascrie cu deosebire cua­­lificatiuniloru celoru eminente, ce le poseda profe­sorii acestui institutu. Urmandu cetirea clasificatiu­niloru din tote clasele s’au premiatu scolarii esce­­lenti. Festivitatea s’a inchiatu cu unu cuventu de adio rostitu de dlu prof. Lengeru, care după unu servitiu de 6 ani cu profesoru la gimnasiulu nostru parasesce carier’a de profesoru si imbraciusiaza ca­­rier’a juridica. Cuvintele dsale ne strapusera deo­dată din bucuri’a cea mare ce se putea vedé pe fe­dele tuturoru intr’o dispositia trista, pentru ca cu depărtarea dsale perde corpulu profesoralu de aici unu membru plinu de activitate pentru înflorirea acestui gimnasiu, era brasiovenii perdu intr’ensulu unu cetatienu zelosu in afacerile politice si sociale. Din parte-ne ei poftimu succesu imbucuratoriu si in carier­a cea noua. — Nu putemu inchia fara ca se aducemu multiamita tuturoru aceloru domni si dómne, cari s’au interesatu de sporiulu eleviloru no­­strii si au facutu darurile, cu care s’au premiatu scolarii cei mai buni ai acestui institutu. — De­spre progresulu tenerimei intru invetiaturi se con­vinse si publiculu, care fu de facta la ecsamene; elu e fórte imbucuratoriu si servesce si natiunei de o bucuria si de unu presentu alu devotamentului pentru luminarea junimei ei, adusu pe altariulu pro­­sperarei ei de catra corpulu profesorale. — Brasiovu 29 Iuniu V. Festivitatea, cu care se inchid anulu sco­lasticii nu este numai scolaria, ci este o festivi­­ ­-lierl­u 2 Iuliu 1870. UNU ECOU la ideele dea infiintia academia romana de drepturi si a contribui pentru fun­ii­ulu unui teatru nationalu. „Unitive la cugetu, unitive in semtiri.* Candu doi vulturi mari gigantici leganandusa

Next