Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)

1871-08-07 / nr. 61

Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ariteriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe nnn anu seu 2*/$ galbini mon. sunatoria. Nr. 61. Anuiu miV, Brasiovu 19­7 Augustu Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­blicare. 1871. MONARCHI’A AUSTRO - UNGARICA. Transilvani’a. Despre academ­i’a scientific» romana. După scriile venite noue din capital’a­­Româ­niei dela 15/3 Aug. sesiunea anuale de siese sep­­temani a societatei academice romane s’a deschisu si membrii ei cati s’au adunatu se si apucara cu totu adensulu de lucru. Duminec’a in 1/13 Aug. numai catu au datu facla cu presiedintele aceli membrii, cari ajunseseră in Bucuresci pana pe la 2 ore d. am. In 2/14 pe la amedi dn. presie­­dinte A. Tr. Laurianu deschise sesiunea anului prin unu discursu, in care si pana la impartasirea re­portului anuale alu delegatiunei academice fach unu resumatu scurtu alu lucrariloru si intemplariloru, care privescu imediatu pe societatea aca­demica. Candu dn. Laurianu ajunse că se a­­tinga ceva despre partea colegiului neuitatu alu lui Alecsandru Hurmuzache, lu innecata lacrimele intru atata, catu pe cateva momente nu mai potu dice nimicu, or’ ceilalţi membrii standu nemişcaţi cu nesce statue, cu doliulu pe faclele loru, dedera es­­presiune celei mai profunde doreri prin una tăcere solene, ca si cum ar’ stă impregiuru de mormen­­tulu confratelui si colegiului. In acelea momente sal’a de siedintie se parea a fi prefăcută in unu templu si més’a presidiale in unu catafalcu. Pentru Dictionariulu etimologicu s’au adunatu multu manuscriptu dela cativa membrii, cari au lu­­cratu la acelu opu atatu de greu cu multu­melu si devotamentu, si chiaru cu delaturarea altoru ocu­­patiuni si a intereseloru particularie, asia comisiu­­nea filologica avu ce se lucre barbatesce preste totu anuiu si va mai avé inca vreo trei sau patru ani, pentruca acelu Dictionariu va da după toata proba­bilitatea una suta céle, daca nu mai multu, era G­losariulu inca va fi destulu de mare. Dela tipo­­grafiele din Bucuresci lucra neregulatu, ceea ce inca este una pedeca forte neplăcută. Apoi corectorii! Se te fereasca Ddieu de corecturele din Bucuresci, Iași, Craiov’a. După ce va fi gafa Dictiona­­riulu limbei romanesci, va urma traducerea lui in limbele latin’a, francesc’a german’a etc. Pentru partea a doua a Gramaticei, adica pen­tru Sintactica, se publicase înainte cu doi ani frumosulu premiu de 400 galbini, pana astadi inse nu se află nici unu concurente din toti profesorii romanesci de limba si de literatura, din toti filo­logii si criticii nostri. La loculu acesta se nu ui­­tamu, ca premiulu Zappa pentru gramatica este infiintiatu tocma dela 1860, adica de 11 ani, ca acela se publicase si inainte de infiintiarea so­cietatei academice, precum se publicase si celu de­­stinatu pentru dictionariu. Precum la dictionariu, asia si la Sintactica nu s’a aflatu nici unu concu­rente. Acesta impregiurare fiind­u relevata de ca­­tra dn. I. Maximu in siedinti’a din 2/14 Augustu, dede ocasiune la una desbatere din cele mai inte­resante, care ar’ fi meritatu a se stenografa si pu­blica in interesulu literatiloru nostri. Celi mai multi membri din cati se afla de facta, luara parte la acea discusiune meduvosa. Cu acea ocasiune se constată, de nou, ca pentru limb’a romanésca inca nici pana in diu’a de astadi nu suntu publicate re­gulele sintactice ale ei. Totu atunci se aruncă întrebarea, ca are fi-va mai bine, că constructiunile si frasile limbei nóastre se fia frisate si are­ si­ cum ferecate că in limb’a francesa, sau se li se lase inca libertatea cea mai larga, buna era că in limb’a ita­liana. S’a recunoscutu, ca acestea suntu doue estreme pentru limb’a nóastra, prin urmare, ca noi trebuie se cautamu calea, de midiulocu, era acésta o vomu afla, daca vomu asculta bine, că ce con­­structiuni si ce feliu de frase se audu din gur’a acelei clase de poporu, care -si vorbesce numai limb’a sa in tienuturi curatu romanesci, cum si déca vomu ecsamina mai de aprópe scrierile originali ale aceloru prea pucini scriptori de ai nostri, cari au sciutu se respecte geniulu limbei nóstre. Mai in scurtu, se cautamu in limb’a daco-roma­­nesca regulele limbei daco-romanesci, era nu in teoriele vage ale unora, cari, voindu a da regule pentru limb’a nostra, bătu câmpii aler­­gandu de aici pana in Indii si pana pe la Abi­­sini’a. Din Juliu Caesare au venitu abia după 4 ani trei traductiuni, care s’au si datu la una comisiune de cinci membri spre a se ecsamina si a-si da opi­­niunea asuprale. Capitalulu seu fondulu societatei academice ro­mane a crescutu pe anulu acesta la sum’a frumo­­sica de treisute de mii de franci in urm­’a unei conversiuni finantiale nemerite férte bine. Dara mai e inca multu pana la trei milioane. — Diser­tati­unea cetită la adunarea generala a asociatiunei transil­vane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu tienuta in Fagarasiu 1871, de Dr.Nicolau Popu, profes. gimnasiala. (Urmare.) In vreme ce la popoarele occidentale, la italiani, germani, francesi music’a loru naţionala este in conglasuire cu teori’a musicei besericesci; la orien­tali­sta lucrulu cu totulu altcum. In beseric’a orientala este, după cum se scie, music’a grecesca, suntu totu acele scări, după care s’au regulatu cân­tarea besericesca de Ambrosiu, Gregoriu — totu a­­cele s’au adoptatu si de St. Damascenu in secululu alu 8-lea. Dela inceputu s’au constatatu defectulu loru si s’au convinsu musicii occidentali, cumca, pana candu se voru tiena ele de base, unu progresu o desvoltare e imposibila, si intr'adeveru in privin­­ti’a musicei besericesci acolo amu remasu, unde ne a pusu St. Damaschinu; ba asia putu afirmă, ca stamu mai reu, daca vomu vedé cum se tractéza music’a besericesca in diferitele provincie romane. In Moldov’a music’a e intortochiata cu totulu, sco­­tinduse de catra cantareti tonurile prin alte organe, decatu cele menite de natura; asia audimu pe can­­taretii moldoveni gorgonendu-ne cantarea catu pe gusta, catu pe nasu, fara de a audi unu singuru tonu naturalu. Totu asia se pare a fi fostu si in Romani­a, după cum se poate vede din cărțile vechi besericesci, intielegu cărțile de musica seu psalti­­chiele. Dela A. Panu incoace s’au mai delaturatu in catuva ganganiturele. Elu a cautatu se aduca o reforma in music’a orientala, voindu se frcseze o teoria raționala, acest’a nu i­a succesu; — dara atata meritu trebuie sei recunóscemu, cumca elu a staruitu că invetiaceii sei se producă tonuri natu­rale pe gura, era nu pe nasu. Venindu apoi prin besericele din Transilvani’a abia se mai cunosce mu­sic’a grecesca. Aici cântările besericesci, care suntu de a se cântă iutisioru (alegretto) cum suntu tro­parele, podobiele etc. seamana mai multu a cântece de jocu, decatu a căntări besericesci; era acele, care au a se cântă mai incetu (andante) seamana cu cantecile orbitoru. Intrebu eu acum: suntu cân­tările nostre besericesci acomodate scopului, sau nu? —Nu, e celu pucinu respunsulu meu si credu, ca multi voru fi de acordu cu mine*). Cântările besericesci au de scopu se destepte in crestini simtieminte de pietate, se le inaltie ani­­mele catra ceru. Music’a insasi prin puterea ei fermecatoria trebuie se le nobileze caracterulu. A­­nim’a pecatosului trebuie se o inmuie, se o umi­­lesca se lu faca că se se lasa de pecate, era drep­­tulu se se intarasca in calile bune si se guste din acea fericire, ce o simte omulu deplinu multia­­m­itu cu faptele sale. Tóte astea prin music­a, care o avemu, credu, ca nu se potu ajunge: 1. pentru ca teori’a ei este primitiva; 2. ca nu e sistemisata; 3. pentru ca este musica străină, este de ori­gine grecesca, de unde urmaza, ca numai grecii potu se-si afle ore care multiamire in ea fiinduca cântecele loru nationale se potrivescu cu music’a besericesca, si asta diace in natur’a limbei loru, ca­ ce ei, si candu vorbescu, inca rostescu multe si­labe pe nasu. Cu natur’a unei limbe sonore, unei limbe dulci, cum este limb’a nóastra, ea nu se po­­trivesce. 4. Pentru ca in limb’a nóstra mai suntu si vocalele închise­­ si î, care, daca le mai cantamu si pe nasu, nu numai ca schimonosescu limb’a, ci produau nesce tonuri necalificabile, care nu mai pu­­temu dise, ca provinu din organulu unui omu. Era starea nóstra in privinti’a musicei besericesci. Trecundu acum la cântecele nationale marturi­­sescu cu destula satisfactiune, cumca aici aflamu caracterulu nostru nationalu. Simtiemintele de bu­curie, de întristare, de pietate, care s’au desvoltatu in poporu in decursulu sedliloru, suntu esprese in spiritulu nostru nationalu. Ele difereza după pro­vincie. Asia de ecsemplu difereza doinele din Ro­mani­a libera de cântecele de doru ale ardeleniloru. Diferinti’a acesta -si are caus’a in positi’a topo­grafica. Totudoun’a cântecele unui poporu asiediatu in siesu suntu, că si simtiemintele lui, mai blande, mai dulci, era ale altui poporu asiediatu printre munti suntu mai dure, mai iuti, mai variabile. Este tocmai acea diferintia, care o aflamu intre cânte­cele tirolesiloru, cari dedati cu ecourile Alpiloru au nisce cântece proprie numite Jodele, si intre cân­tecele germaniloru asiediati in siesu, si unele si altele au caracterulu loru nationalu germanu. Ase­mene diferintia aflamu si in cântecele de jocuri. Romanulu după siesulu celu intinsu alu României, espusu unei clime mai caldurose e mai aplecatu a întinde o hora si a se misca linu in drépt’a si in stang’a, linu dicu, că si zefirulu, ce­lu adeadîa, batendu numai din candu in candu cu pitiorulu in pamentu, pentru că totuşi se-si verse foculu, ce lu nabusesce. Romanulu dintre munţii Abrudului inse, fiindu mai iute, mai sprintenu din caus­a climei mai aspre, se arunca cu focu in stravechiulu focu alu calusariloru, fiinduca in venele lui e sange in­­focatu si fruntea lui o racoresce ventulu borealu din valile muntiloru. Si cum suntu jocurile, asia si cântecele loru — suntu cu caracteru curatu na­tionale. Una parte însemnata din cântecele acestea este îngropata inca si necunoscuta publicului, si a­­ceste se voru perde cu timpulu, — o dauna nere­­parabila pentru music’a nóastra naţionala. — Dara ce dicu musica naţionala? Avemu noi oare musica naţionala? Care­­ teori’a acestei musice? După care sistemu? — întrebări, care me aducu in per­­plesitate. întrebări DD., preste cari trecu toti aceia cu mare usturintia, cari componendu cateva *) Pe mine me ai in acordu, inca de candu eramu cantoru la clerici, candu incepusemu in an. 1835 a introduce pucina armonia spre plăcerea mul­tora. — Rod.

Next