Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)
1871-08-07 / nr. 61
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ariteriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe nnn anu seu 2*/$ galbini mon. sunatoria. Nr. 61. Anuiu miV, Brasiovu 197 Augustu Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. 1871. MONARCHI’A AUSTRO - UNGARICA. Transilvani’a. Despre academi’a scientific» romana. După scriile venite noue din capital’aRomâniei dela 15/3 Aug. sesiunea anuale de siese septemani a societatei academice romane s’a deschisu si membrii ei cati s’au adunatu se si apucara cu totu adensulu de lucru. Duminec’a in 1/13 Aug. numai catu au datu facla cu presiedintele aceli membrii, cari ajunseseră in Bucuresci pana pe la 2 ore d. am. In 2/14 pe la amedi dn. presiedinte A. Tr. Laurianu deschise sesiunea anului prin unu discursu, in care si pana la impartasirea reportului anuale alu delegatiunei academice fach unu resumatu scurtu alu lucrariloru si intemplariloru, care privescu imediatu pe societatea academica. Candu dn. Laurianu ajunse că se atinga ceva despre partea colegiului neuitatu alu lui Alecsandru Hurmuzache, lu innecata lacrimele intru atata, catu pe cateva momente nu mai potu dice nimicu, or’ ceilalţi membrii standu nemişcaţi cu nesce statue, cu doliulu pe faclele loru, dedera espresiune celei mai profunde doreri prin una tăcere solene, ca si cum ar’ stă impregiuru de mormentulu confratelui si colegiului. In acelea momente sal’a de siedintie se parea a fi prefăcută in unu templu si més’a presidiale in unu catafalcu. Pentru Dictionariulu etimologicu s’au adunatu multu manuscriptu dela cativa membrii, cari au lucratu la acelu opu atatu de greu cu multumelu si devotamentu, si chiaru cu delaturarea altoru ocupatiuni si a intereseloru particularie, asia comisiunea filologica avu ce se lucre barbatesce preste totu anuiu si va mai avé inca vreo trei sau patru ani, pentruca acelu Dictionariu va da după toata probabilitatea una suta céle, daca nu mai multu, era Glosariulu inca va fi destulu de mare. Dela tipografiele din Bucuresci lucra neregulatu, ceea ce inca este una pedeca forte neplăcută. Apoi corectorii! Se te fereasca Ddieu de corecturele din Bucuresci, Iași, Craiov’a. După ce va fi gafa Dictionariulu limbei romanesci, va urma traducerea lui in limbele latin’a, francesc’a german’a etc. Pentru partea a doua a Gramaticei, adica pentru Sintactica, se publicase înainte cu doi ani frumosulu premiu de 400 galbini, pana astadi inse nu se află nici unu concurente din toti profesorii romanesci de limba si de literatura, din toti filologii si criticii nostri. La loculu acesta se nu uitamu, ca premiulu Zappa pentru gramatica este infiintiatu tocma dela 1860, adica de 11 ani, ca acela se publicase si inainte de infiintiarea societatei academice, precum se publicase si celu destinatu pentru dictionariu. Precum la dictionariu, asia si la Sintactica nu s’a aflatu nici unu concurente. Acesta impregiurare fiindu relevata de catra dn. I. Maximu in siedinti’a din 2/14 Augustu, dede ocasiune la una desbatere din cele mai interesante, care ar’ fi meritatu a se stenografa si publica in interesulu literatiloru nostri. Celi mai multi membri din cati se afla de facta, luara parte la acea discusiune meduvosa. Cu acea ocasiune se constată, de nou, ca pentru limb’a romanésca inca nici pana in diu’a de astadi nu suntu publicate regulele sintactice ale ei. Totu atunci se aruncă întrebarea, ca are fi-va mai bine, că constructiunile si frasile limbei nóastre se fia frisate si are si cum ferecate că in limb’a francesa, sau se li se lase inca libertatea cea mai larga, buna era că in limb’a italiana. S’a recunoscutu, ca acestea suntu doue estreme pentru limb’a nóastra, prin urmare, ca noi trebuie se cautamu calea, de midiulocu, era acésta o vomu afla, daca vomu asculta bine, că ce constructiuni si ce feliu de frase se audu din gur’a acelei clase de poporu, care -si vorbesce numai limb’a sa in tienuturi curatu romanesci, cum si déca vomu ecsamina mai de aprópe scrierile originali ale aceloru prea pucini scriptori de ai nostri, cari au sciutu se respecte geniulu limbei nóstre. Mai in scurtu, se cautamu in limb’a daco-romanesca regulele limbei daco-romanesci, era nu in teoriele vage ale unora, cari, voindu a da regule pentru limb’a nostra, bătu câmpii alergandu de aici pana in Indii si pana pe la Abisini’a. Din Juliu Caesare au venitu abia după 4 ani trei traductiuni, care s’au si datu la una comisiune de cinci membri spre a se ecsamina si a-si da opiniunea asuprale. Capitalulu seu fondulu societatei academice romane a crescutu pe anulu acesta la sum’a frumosica de treisute de mii de franci in urm’a unei conversiuni finantiale nemerite férte bine. Dara mai e inca multu pana la trei milioane. — Disertatiunea cetită la adunarea generala a asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu tienuta in Fagarasiu 1871, de Dr.Nicolau Popu, profes. gimnasiala. (Urmare.) In vreme ce la popoarele occidentale, la italiani, germani, francesi music’a loru naţionala este in conglasuire cu teori’a musicei besericesci; la orientalista lucrulu cu totulu altcum. In beseric’a orientala este, după cum se scie, music’a grecesca, suntu totu acele scări, după care s’au regulatu cântarea besericesca de Ambrosiu, Gregoriu — totu acele s’au adoptatu si de St. Damascenu in secululu alu 8-lea. Dela inceputu s’au constatatu defectulu loru si s’au convinsu musicii occidentali, cumca, pana candu se voru tiena ele de base, unu progresu o desvoltare e imposibila, si intr'adeveru in privinti’a musicei besericesci acolo amu remasu, unde ne a pusu St. Damaschinu; ba asia putu afirmă, ca stamu mai reu, daca vomu vedé cum se tractéza music’a besericesca in diferitele provincie romane. In Moldov’a music’a e intortochiata cu totulu, scotinduse de catra cantareti tonurile prin alte organe, decatu cele menite de natura; asia audimu pe cantaretii moldoveni gorgonendu-ne cantarea catu pe gusta, catu pe nasu, fara de a audi unu singuru tonu naturalu. Totu asia se pare a fi fostu si in Romania, după cum se poate vede din cărțile vechi besericesci, intielegu cărțile de musica seu psaltichiele. Dela A. Panu incoace s’au mai delaturatu in catuva ganganiturele. Elu a cautatu se aduca o reforma in music’a orientala, voindu se frcseze o teoria raționala, acest’a nu ia succesu; — dara atata meritu trebuie sei recunóscemu, cumca elu a staruitu că invetiaceii sei se producă tonuri naturale pe gura, era nu pe nasu. Venindu apoi prin besericele din Transilvani’a abia se mai cunosce music’a grecesca. Aici cântările besericesci, care suntu de a se cântă iutisioru (alegretto) cum suntu troparele, podobiele etc. seamana mai multu a cântece de jocu, decatu a căntări besericesci; era acele, care au a se cântă mai incetu (andante) seamana cu cantecile orbitoru. Intrebu eu acum: suntu cântările nostre besericesci acomodate scopului, sau nu? —Nu, e celu pucinu respunsulu meu si credu, ca multi voru fi de acordu cu mine*). Cântările besericesci au de scopu se destepte in crestini simtieminte de pietate, se le inaltie animele catra ceru. Music’a insasi prin puterea ei fermecatoria trebuie se le nobileze caracterulu. Anim’a pecatosului trebuie se o inmuie, se o umilesca se lu faca că se se lasa de pecate, era dreptulu se se intarasca in calile bune si se guste din acea fericire, ce o simte omulu deplinu multiamitu cu faptele sale. Tóte astea prin musica, care o avemu, credu, ca nu se potu ajunge: 1. pentru ca teori’a ei este primitiva; 2. ca nu e sistemisata; 3. pentru ca este musica străină, este de origine grecesca, de unde urmaza, ca numai grecii potu se-si afle ore care multiamire in ea fiinduca cântecele loru nationale se potrivescu cu music’a besericesca, si asta diace in natur’a limbei loru, ca ce ei, si candu vorbescu, inca rostescu multe silabe pe nasu. Cu natur’a unei limbe sonore, unei limbe dulci, cum este limb’a nóastra, ea nu se potrivesce. 4. Pentru ca in limb’a nóstra mai suntu si vocalele închise si î, care, daca le mai cantamu si pe nasu, nu numai ca schimonosescu limb’a, ci produau nesce tonuri necalificabile, care nu mai putemu dise, ca provinu din organulu unui omu. Era starea nóstra in privinti’a musicei besericesci. Trecundu acum la cântecele nationale marturisescu cu destula satisfactiune, cumca aici aflamu caracterulu nostru nationalu. Simtiemintele de bucurie, de întristare, de pietate, care s’au desvoltatu in poporu in decursulu sedliloru, suntu esprese in spiritulu nostru nationalu. Ele difereza după provincie. Asia de ecsemplu difereza doinele din Romania libera de cântecele de doru ale ardeleniloru. Diferinti’a acesta -si are caus’a in positi’a topografica. Totudoun’a cântecele unui poporu asiediatu in siesu suntu, că si simtiemintele lui, mai blande, mai dulci, era ale altui poporu asiediatu printre munti suntu mai dure, mai iuti, mai variabile. Este tocmai acea diferintia, care o aflamu intre cântecele tirolesiloru, cari dedati cu ecourile Alpiloru au nisce cântece proprie numite Jodele, si intre cântecele germaniloru asiediati in siesu, si unele si altele au caracterulu loru nationalu germanu. Asemene diferintia aflamu si in cântecele de jocuri. Romanulu după siesulu celu intinsu alu României, espusu unei clime mai caldurose e mai aplecatu a întinde o hora si a se misca linu in drépt’a si in stang’a, linu dicu, că si zefirulu, celu adeadîa, batendu numai din candu in candu cu pitiorulu in pamentu, pentru că totuşi se-si verse foculu, ce lu nabusesce. Romanulu dintre munţii Abrudului inse, fiindu mai iute, mai sprintenu din causa climei mai aspre, se arunca cu focu in stravechiulu focu alu calusariloru, fiinduca in venele lui e sange infocatu si fruntea lui o racoresce ventulu borealu din valile muntiloru. Si cum suntu jocurile, asia si cântecele loru — suntu cu caracteru curatu nationale. Una parte însemnata din cântecele acestea este îngropata inca si necunoscuta publicului, si aceste se voru perde cu timpulu, — o dauna nereparabila pentru music’a nóastra naţionala. — Dara ce dicu musica naţionala? Avemu noi oare musica naţionala? Care teori’a acestei musice? După care sistemu? — întrebări, care me aducu in perplesitate. întrebări DD., preste cari trecu toti aceia cu mare usturintia, cari componendu cateva *) Pe mine me ai in acordu, inca de candu eramu cantoru la clerici, candu incepusemu in an. 1835 a introduce pucina armonia spre plăcerea multora. — Rod.