Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)

1872-08-02 / nr. 60

Capitalulu acestea de 7040 fl. a crescutu pana la adunarea generale din Brasiovu 1862 la 11.000 fl., pana la cea din Blasiu 1863 parte mare cu pensiunea si după adunarea dela Brasiovu la 20.500 fl., dela adunarea din Blasiu pana la cea din Alba Iulia 1866 abia s’a urcatu capitalulu la 24.3000 fl., pana la adunarea gen. din Crusiu* 1867 la 28.100 fl., pana la cea din Gherl’a 1868 la 30.000 fl., pana la cea din Siomcut’a mare 1869 la 40.300 fl. si pana la cea din Naseudu 1870 la 43.800 v. a., pana la adunarea gen. din Fagarasiu 1871, cea mai mare parte din marinimose oferte ale locuitoriloru din districtulu Naseudului (7000 fl.) s’a urcatu fondulu Asociatiunei la 52.300 fl., la cari adauganduse inca intratele pana in Octobre 1871, cu finea aloru 10 ani dela constituirea Asociatiunei, acest’a avea in proprietatea sa unu capitalu de 54.500 fl. v. a. Erogatiunile cari s’au facutu pentru înaintarea scopuriloru Asociatiunei precum si pentru suportarea speseloru cancelariei s’au urcatu la sum’a de 34.000 fl. v. a. 54.500 fl. capitalu si 34.000 erogate — făcu o suma respectabile de 88.500 fl. v. a., care, deca nu s’ar fi infiintiatu Asociatiunea, s’ar fi erogatu peto in partea cea mai mare pre lucruri desierte, pre lucruri a caroru dera nici urm’a nu li s’ar mai vedé astadi. Intru unu tempu devenise, doiloru, sprijinirea Asociatiunei cu midiulece materialitare debile si neinsemnata, intru atata, catu cassariulu Asoc. fericitulu I. Brotte in reportulu seu catra adunarea gen. dela Hatiegu in an. 1864 a fostu nevoitu se observeze urmatoriele: „Averea fondului (Asociat.) cresce pré incetu si corespunde scopului prépucinu, asia catu luandu de base venitulu actualu curente — abia la vr’o 30 de ani vomu ajunge la unu capitalu de 50 de mii.“ O aparitiune memorabile, dd. in vieti’a Asociatiunei nóstre! iu anulu d’antaiu după infiintiarea Asoc., candu gemeamu inca sub absolutismu — acést’a a fostu cu mai multu zelu si căldură sprijinita ca in cei trei ani următori, candu ajunsese si naţiunea romana a fi recunoscuta de membru alu legislatiunei si factoru intru asiediarea si dirigerea destineloru patriei! *—ara după ce s’a introdusu pentru naţiunea romana din nou absolutismulu, acuma nationalu constituţionale, si naţiunea nostra fii desconsiderata, respinsa de pre toate terenele publice politice, — romanii eara au acursu din toate partile inca si cu mai mare zelu spre a sprijini Asociatiunea. Se pare ca geniulu bunu alu natiunei ne conduce si ni arata calea pre care avemu se mergeam, ca se nu mai firmu totu jucaria in manile stapaniloru, se nu ne mai lasamu a fi considerati, tractati numai cu lutulu in man’a olariului! pre care la frementa si folosesce cum ei place, — ni arata calea care este calea culturei. La cultura doi. la cultura, ca astadi numai aceasta nu mai poate da potere! — (Va unna.) Reminiscentie si revelatiuni dintre anii§6?5. Motto: Nolite lacessere. III. Cam cu cinci dile înainte de luarea in desbatere a adresei dietale la cuventulu de tronu, fiindu cu totii din conferinti’a particularia nationale, ce se tienea după amiedi. Esc. Sa dn. presiedinte Andreiu, carele pe atunci se parea a fi deplinu molcomitu spre mene, me chiama se -mi arate imprimeria diecesana si actele asociatiunei pana unde esisera. De aici -mi facii onorea de a me invita la gradina. Acolo fiindu multu tempu numai noi si Dumnedieu, curendu veniramu asupra cestiunei, care Esc. Salo i se parea cea mai ardietena. Conversatiunea curgea in tonulu celu mai placabile din lume. Eu inseara si estiu cu temerile mele, ca nu cumva se fiimu instelati. Presiedintele. Eu tienu pe ministeriulu Schmerling multu mai corectu si mai onestu, decatu ca se fia capabile de a ne instela. Eu. Prea bine Escelentia, eu inca lu tienu de corectu si onestu, mie inca mi se pare ca acesta ar fi mai aplecatu a face romaniloru bine mai multu decatu tóte cate -si succesera dela 1849 incoce; dara se nu uitamu, ca rainisteriele astadi suntu, mane nu mai suntu, ele vinu si se ducu. Noi mergemu in dilele lui Schmerling si la intorcere ne potemu afla sub altulu. Mai antaiu se ne regulamu trebile acasa, după aceea se mergemu. La acestea observatiuni mi se paru ca presiedintele -si perde patienti’a pe unu momentu, dara se reculese si -mi replică:: Eu trebue se lucru intr’acolo, pentru ca se mergemu catu mai curendul la senatulu imperiale. Eu amu petitionatu la Mai. Sa pentru una subventiune noua si considerabile (amu uitata sum’a), cu care se -mi pociu reorganisa consistoriulu, facundu membriloru lui plaţi cum se cade si coperindu celelalte necesitaţi. Nu o mai pociu duce asia, lucru fóarte multu, me rumediu cu totulu*). Apoi Mai. Sami a respunsu limpede: Acuma suntu monarchii constituţionale, dela mine nu mai pociu face nimicu; petitiunea ti s’a transpusu prin ministeriulu meu la senatulu imperiale. Pentru acestea cuvente si celelalte cate mi a mai disu presiedintele in acea sara, me provocu la memori’a cea tenace a Esc. Sale. Acesta fu unu cuventu si respective unu argumentu sinceru si leale, la care eu nu mai aveamu de a dice nimicu, fara de a intra de nou in cele mai grele prepusuri. Din acea ora înainte -mi amu si propusu tare si vertosu, ca se me dau din cale la o parte, cu atatu mai vertosu, caci precum bine este sciutu, cestiunea metropoliei gr. resaritene, a episcopiei de Caransebesiu, cum si regularea definitiva a relatiuniloru dintre romani si serbi in Banatu, si preste totu reorganisarea definitiva a eclesiei romanesci gr. resaritene era pe atunci aduse in legamente cu cestiunile nóstre politice principali, era acea reorganisare trebuea se se intemple odata pe una sau alta cale, absolutistica sau constitutionale, pentruca ea era matora de multu, ora asteptarea trecuse in cea mai legitima impatientia. Hei, bine le sciu toate acestea, de ecs. si redatoriulu „Albinei“, si totusi cu cata perfidia sustiene elu astadi, ca Baritiu a impinsu pe ardeleni in senatulu imperiale, era nu mai vertosu interesele prea bine intielese ale besericei romanesci resaritene. Dara cu dn. Babesiu ne vomu trage computu separatu pe cativa ani trecuti, pentru ca se nu ne remanemu datori unulu la altulu, caci suntemu muritori. Ce mai bine le sciu si par. Ioane Popasu tote acestea, si totusi elu avu intru nimicu ca se viia in una de dile la mene a casa, unde in presenti’a senatorului Constantinu G. Ioanu me înfruntă si -mi disc tradatoriu, ca de ce nu făcu opositiunea baronului Reichenstein si respective regimului. Si cu cine erai se faci opositiune, in societatea cui? Aruncati ochii pe catalogulu membriloru dietei, apoi mai cascati gur’a daca o poteti. Dara ce scopu era se aiba una opositiune formale sistematica in diet’a dela 1863 et 4? V’ati intrebatu voi vreuna data despre acelu scopu? Eu nu credu, pentruca oricatu ati judeca lucrările cu superficialitate, totuşi in casulu de facta, daca ve puneaţi întrebarea neteda, ati fi vediutu voi insive, ca ve jucaţi chiaru cu positiunea si cu planurile vóstre, sau in casulu celu mai bunu, ca eraţi se duceţi lucrurile ad absurdum. Ce erai se faci cu opositiunea? Se combati diplom’a din 20 Oct. si patent’a din 26 Febr.? Dara ce a fostu congresulu din Aprile, si ce a fostu faimosulu cuventu alu presiedintelui Andreiu rostitu in 4 Maiu 1863 catra monarchu in numele congresului si alu deputatiunei ? Au si uitatu asia curendu? Perlegeti’lu de nou, pentru ca se vedeţi ca in acestu respectu v’ati fostu legatu voi pe voi din capulu locului de mani si de pitiere **). Cum eraţi voi acum se mai faceţi causa comuna cu episcopulu Haynald? Au nu eraţi se ajungeţi pe urm’a lui, se ve strige si voue „Paschel, carati-ve?“ Apoi dera ce opositiune ati fi mai volitu? Ati umblatu sucindu si invertindu proiectulu de lege alu inarticularei natiunei romanesci si celu pentru usulu limbeloru patriei. Aici voliati voi opositiune ? Apoi ca proiectele acelea fuseseră elaborate in guberniulu transilvanu laClusiu, harnise in susu împreuna cu opiniuni separate, cernute si prelucrate de nou la cancelaria transilvana a curtei, comunicate pe sub mana si cu voi si ce e mai multu, incuvientiate ? Si inca mai aveţi gura ca se scorniti, ca acelea era fabricatele mele? Le amu fostu veciiutu si eu in una de dile la dn. consiliariu Dim. Moldovanu, se ve spună dsa, care a fostu opiniunea mea despre acelea proiecte. De altmintrea voi in vecii veciloru n’ati fi fostu in stare ca se le faceti mai bune; voi ati mai stricatu din ce era bunu in ele. Asia dera pretensiunea voastra ca se face cu opositiune, n’a potutu se aiba altu scopu, decatu ca se se de unu reliefu, adica se se inaltie mai presusu „realitatea“ vostra. Prim’a siedintia a dietei din an. 1863 s’a trenutu in 15 Iuliu, adica siedinti’a solemna de deschidere. După verificări si alegeri in sectiuni si comisiuni, in 10 Augustu a venitu mai antaiu in desbatere publica proiectulu de adresa la cuventulu de tronu. Propusetiunea regesca despre senatulu imperiale era in ordinea celorulalte a patra. In aceea inse nu se cerea mergerea indata la senatulu imperiale, ci ea suna: „4. Regularea definitiva a modului tramiterei deputatiloru din marele nostru Principatu Transilvani’a la senatulu imperiale.“ Atata cerea si astepta deocamdată monarchiulu si mai multu nu. Preste acesta regimulu Mai. Sale scia fóarte bine, ca nu este permisa a sari preste propositiunile regesei si ale pertracta in alta ordine decatu era cea data dela cabinetu. Daca tocma unulu din defectele principali, a fostu si la articlulu uniunei din an. 1848, ca diet’a revolutionari de atunci a saritu preste celelalte propositiuni si a trecutu imediatu la uniune; de aceea romanii si altii au disu: V’ati pusu pe terenu revolutionari. Diet’a din an. 1863 la inceputu se tienu strinsu de acea regula. Vedeti ca in adres’a substernuta in 21 Augustu, accaparanduse de solemnea promisiune a monarchului de a reînnoi diplom’a leopoldina si a jura pe ea, in diece alinii lungi (al. 24—34) se ocupa numai de diplom’a leopoldina, ca de poterea vitale a tierei si a poporatoru vietiuitorie intr’ens’a, si anume in alini’a 31 dice destulu de curatu: Do, ut des*). Apoi dera cum s’a intemplatu totusi, ca indata după una luna monarchulu vene cu rescriptulu seu de date Ischl 27 Septembre 1863**) si provoaca pe dieta deadreptulu, ca se alega 26 de deputati si se’i tramita la senatulu imperiale ? ***) — G. Baritiu. *) Intru adeveru asia era, Esc. Sa lucru foarte multu si avea mai multe ocupatiuni din cele mai fatigioase, adesea si fastidioase, care in adeveru rumedia. **) Sammlung der wichtigeren Staatsacten. Hermannstadt. III. Heft, 1863. Seite 76, Deputatii alesi in Rupe (Ca dhialmn) si scaii nu. (Capetu.) Se venimu acuma la alegerea din 11 Iuliu pentru scaunu. Aici inca s’a templatu ceva estraordinariu, si anume, unu unguri^ Kossy Sándor (credu, inginerinlu din Fagarasiu celu cu scena din Gridu cu Benedek) inca se candidă incependu prin clientii sei a cumpera voturi cu 1 fl., 5 fl. si cu 10 fl. inse indesiertu, caci in poporulu sasescu corumptiunea unguresca nu se pote intends, asia resultatulu alegerei fă: Casper 184 voturi, Baussnern 4, Kossy 45, si inca unu Kossa János cateva voturi. Romanii din vr’o 15 alegatori veniră vr’o 10, inse nu potemu sei, ca primit’au si eli bani ori ba, caci nega dimpreună cu părintele Carlanea din Tecusiu la romanu, ba nega, ca au datu macaru si votu cuiva, de si cu ochii i amu vediutu pasindu la urna si chiaru manec’a dela reverenda intrandu in urn’a cu voturile; atat’a inse e securu, ca n’au votisatu nici unulu pentru romanu, ci sau au datu voturile pentru bani lui Kossy Sándor, ori la comand’a inspect. Steinburg lui Baussnern ori Casper, din confidinti’a catra acelu inspectoriu. Rusine se lefia, ca eli fara de aceea, ca cu 10—15 voturi intre vr’o 240 sasesci si cateva maghiare nu potu face nemica, si totusi vinu lasandu-si lucrulu, pentru ca se implinesca voli’a unui domnu desasu!— *) Vedi Colectiunea documenteloru dietali Nr. 24 pag. 57 pana la 66. **) Vedi Col. doc. Nr. 46 pag. 147. ***) Auctoriulu acestoru articlii avendu a caletori afara din patria, continuarea s’a sistatu. — Red.