Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)

1873-07-01 / nr. 51

alesu acea m’a indignatu, si prin urmare nu amu luatu in nume de bine, ca „X“ a venitu si a cautatu nodu in papura, or’ in ceea ce priviea meritulu lucrului „starea fundatiunei“ nu numai nu ni-a datu nece o deslucire, neci o lămurire, ci si întrebarea administratiunei mai tare o a incurcatu. Ast’a intr’adeveru nu o amu luatu in nume de bine, si nu o luamu neci acuma, ca neci după luni de dile nu s’a mai auatu nime dintre dnii Capitulări, cari se se umilésca la atat’a, se ne lase si pre noi cei lalti a privi in arcanele acelei administratiuni padîte de densii cu atat’a rigorositate! Neesactitatile cautate in corespondenti’a mea parte leamu recunoscutu insumi *) parte le-amu infrantu in replic’a mea, dovada, ca le-amu apretiuitu, dar’ nu eu le-amu luatu in nume de reu, după cumu crede acuma „X—Z.“ In a dou’a alinea a duplicei sale — precum mi se pare cu multa plăcere — argumenteza „X—Z“ astufeliu: „corespondentele cu cruce nu recunósce distinctiunea intre Capitulu si consistoriu, si asia cauta se recunósca si acea, ca e neesacta a face responsabile pre Capitulu pentru administratiunea delegatiloru consistoriului, fia chiaru si Capitulări acesti delegali. Marturisescu, ca neci logic’a, neci conceptele de oblegatiuni seu codicele dv. nu mie cunoscutu, după cari „X—Z“ din inpregiurarea aceea, ca eu amu recunoscutu dinstinctiunea intre Capitulu si consistoriu deduce, ca asia dar’ „eu daca nu vreau se fiu neesactu trebue se recunoscu, ca „Capitularii“ nu suntu responsabili!“ Ti-amu mai spus’o (in replica) si ti-o mai spunu de nou d. „X—Z!“, ca numai si numai metropolitulu cu Capitululu potu fi responsabili inspectiunei supreme prevediute in § alu fundatiuniloru, precum si clerului. Neci unulu, neci altulu din aceste doua autoritati nu are de a face nemica cu consistoriulu, pentru ca chiaru după invetiatur’a d-tale stabilita in cele trei siruri finali din alinea a dou’a a duplicei, daca ati deslegatu consistoriulu, acest’a va fi responsabile Capitulului cu metropolitulu, dér’ celoru doue autoritati va trebui se de sam’a metropolitulu cu Capitululu, daca ei au delegatu pre altii. Asia sta lucrulu, cu consistoriulu nu avemu de a face nemica! Dér’ multu me micu, de ce se ferescu asia tare de responsabilitate dini Capitulări, daca ei nu scapa neci intr’unu casu de responsabilitate, pentru ca pre bine scimu, ca toti Capitularii suntu totudeodata si consistorialisti.“ Trebue se credemu, ca acea responsabilitate va fi grea, ca altufeliu nu mi potu esplica fric’a cea mare a „X—Z“ de acea responsabilitate ce o declina dela Capitulări cu atat’a perseverantia. E adeveratu d. „X—Z,“ ca eu in corespondinti’a mea nu amu nu mitu si pre metropolitulu, ca pe unulu, care va avè se justifice pentru nerespectarea voiintiei fundatorelui. Din ce cause amu facutu acest’a amu c’amu spusu in replic’a mea — (vedi alinea 12 din replica) mai suntu inse si altele, cari eu nu suim datoriu nimenui ale descoperi;lu asigurezu inse pre „X—Z,“ ca neci decatu nu pentru aceea, ca dara asiu fi avutu înaintea ochiloru acelu proverbiu trivialu ce -lu citéza quantitatea incognita „X—Z“ in alinea a patr’a a duplicei sale; cu multu mai multu respectezu capulu besericei mele decatu se-mi umble asia ceva prin capu. Cu atatu mai pucinu o amu facutu din lips’a curagiului, la care me animéza „X—Z“ in duplic’a s’a, cu care animare fara de aceas’a c’amu intardiatu, pentru ca eta eu in urm’a protestului lui „X“ din observatiunile la corespondintia, ca numai „capitularii“ ar’ fi responsabili, — in replic’a mea (alinea mai susu citata) i-amu spusu curatu si respicatu, ca afara de canonici (Capitulări) cine mai este responsabile —, dara „X—Z“ totusi nu vrea se intieléga, ca acel’a e metropolitulu, care vine numitu in acea alinea, apoi trebue se credu ca . . . „X—Z“ nu vrea se intieléga, nu vrea se intieléga, ca se poata dice in duplic’a sea (alinea 4) ca „eu neci acumu (in replica) nu pre spunu pre cine amu intielesu „prin Capitulări,“ ci numai cca asia: unii domni.“ Hei D. „X—Z“, ca minunatu esti intre santi! amu repetit’o de mai multe ori, ca „Metropolitulu cu capitululu (nu amu disu nicaire ca numai capitululu) adhibitis semper labis etc. suntu chiamati se administre fundatiunea S.; si Dta totu nu vrei se pricepi, ca despre alte persoane din statulu eclesiasticu nu poate fi vorba, decatu despre Metropolis si capitulări, adeca canonici, ci totu mai cauti nodu in papura si se faci a presupune, ca mai potu fi si alti besericani. Astufeliu se faca bine se ierte „X—Z“, ca eu necairea nu amu disu „unii“ Domni, cumu fara neci o esactitate scrie densulu in suscitat’a alinea, ci amu disu: toti acei Domni“ — vedi numai mai bine alinea 12 a replicei si te vei convinge daca vei vrea se intielegi — apoi dara aceea inca mi vei concede, ca unii nu e totu una cu „toti“ neci nu potu insemna una, pentru ca după logica, după cum- mi spuni in alinea a treia a duplicei: „totu cuventulu -si are însemnarea lui si numai una nu daue. Mei dice! „X—Z“ me inbarbateza strigandu-mi „curagiu! spune ce ai la anima, ca totu se vedu unghiile pisicei“ Eu credeamu, ca destulu amu spusu, si dieu neci ca sciu, ce se mai dicu in cestiunea sulevata in corespondinti’a mea din nr 38 alu „Glazettei“, nu sciu pentru ca administratorii preoti ai fundatiunei S au sciutu bine păstră si padi misteriele administratiunei asia catu noi laicii nu scimu nemic’a despre starea ei! concedemu D. „X—Z“ se intorcu fai’a si se ve strigu eu: curagiu ! spunetine, aretatine, ce ati facutu pana acum’a de 5 ani incoce, — justificati-ve de ce nu ati chiamatu si laici in consiliu, — sau spuneti-ne, ca nu ati lucratu nemic’a —! pentru ca nu a fostu ce lucru! ? Altufeliu d. „X—Z!“ trebue sa-ti spunu, ca eu dieu nu amu ascunsu mati’a in sacu si nu sciu cumu nu ai vediutu si pisica, candu ai vediutu unghiile ei, de cari asia tare te temi, se nu te sgarie! Scrie „X—Z“ in alineat 7 a duplicei, ca „elu nu are de a face cu întrebările corespondintelui cruciatu *) Destulu de reu, ca nu ai de a face cu întrebările puse cu scopu de a chiarifica cestiunea. Acesta tienuta a capitulări* loru se póate consideră ca una desconsiderare a publicului interesatu. Seu esti capitulariu D. „X—Z* sau nu; daca esti capitulariu, erai datoriu, cu unulu ce te-ai mestecatu in lucru, se ne spuni ce scii. Daca nu esti, ce ti-ai bagatu lingur’a, unde nu-ti ferbe al’a“ ? — se fi lasatu pre altulu pete mai iubitoriu de lumina. Dice „X—Z“ in alinea 8 a duplicei, ca si-a ajunsu scopulu, care i-a fostu „a aretu unele neesactitati ale corespondentului “ Eu nu-lu invidiezu pentru resultatulu ce a cascigatu, trebue inse se-i spunu, ca eu inca mi voiu ajunge scopulu, daca e adeveratu ce ni spune in alineat a duplicei, ca adeca „se va conchiama catu mai curendu consiliulu“, la care me indrumaza cu întrebările mele, ca eu (pre legea mea ei spunu Dlui „X—Z“) Dieu, nu amu voitu alta prin sulevarea cestiunei fundatiunei S. decatu, că se se conchieme odata acelu consiliu si se scimu, cumu sta acea fundatiune nemica mai multu. Făcu inse atenti pre respectivii conchiamatori, că se nu uite neci de mireni, era quantitatei incognito „X—Z* cu tota sinceritatea ei spunu, ca de mine va avè pace in acelu consiliu **) nu o voiu molesta cu întrebări, sperezu inse, ca se voru afla alti laici, cari voiu pune si alte întrebări, nu numai cele ale corespondentele ! Si cu aceste incheiu si eu, ca mai multe nu amu de observatu, — pana după consiliu, despre care ni face „X—Z* prospecte. *J*. *) *) Precum a fostu aceea, ca in locu sedicu, laicii numai odata s’au chiamatu in consiliu, amu scrisu, ca neci odata. — *) Ingeniositate démna de unu teologu! **) Daca cumv’a va siede si ea acolo* Obiectu de interpelare. Bietulu tieranu nu e destulu de impovaratu cu atatea sarcini, dan si carnete după dare; daca nu poate plati la tempu, se intabuleza restanti’a de dare pre proprietatea lui, si alte o miie de secaturi si calamitati; daar’ ce este ne mai auditu si strigatoriu la ceriu e fapt’a aceea, ca pe^peptoratele reg., cari ceru prin judecătorii intabularea pretensiunei de dare,si licuideza spese de 3—4 fi. de fia care suplica. Restanti’a omului de multe ori nu e mai mare decatu spesele cate se ceru spre licuidare, si astufeliu platesce indoitu. Acesta va sedica a nimici sistematice pe bietulu tieranu. O tempera! Oare are ministrulu resp. cunoscientia despre acest’a impregiurare fatale? si daca are, unde intra banii aceia, pentruca perceptoratele reg. nu suntu advocati, ci amploiati, cari -si au salariele loru; au dera suptu orele cancellariei resp. de officiu făcu suplice de intabulare sau altu ceva, le compete loru plaţi deosebite?! In visteria statului inca nu potu merge astufeliu de spese quasi-advocatiale; amploiaţii, cari se se ocupe numai cu conciperea estoru feliu de suplice nu suntu de lipsa, caci suplicele suntu blanchete tipărite, numai numele si detori’a se înscrie, va se dica mai putinu lucru cu a face unu conspectu de restantieri, abia -si pote omulu închipui, si la totu casulu perceptoratulu exofto e detoriu la asia ceva. Are dor’ d. ministru resp. de cugetu a sista astufeliu de abusuri si a dispune, ca banii scosi dela contribuenti cu spese licuidate de intabulare se se reintorca respectiviloru trasi impinsi, e asia ?! Interpelare si rogare. Tomn’a anului 1867, junimea romana studiasa la gimnasiulu ev. ref. din Orastia, petrunsa si însufleţită de propasîrea in cultura naţionala a tinerimei romane dela diferitele institute romane si străine, aprinsa de sacrulu focu si doru de a se îndulci si dens’a de nectariulu scientieloru si alu culturei naţionali, forma si fonda o „Societate de lectura romana.“ Acesta societate, pe acelu timpu, in contra toturoru pedeciloru, cu cari avu a se lupta, incepu si continua vr’o cativa ani, o viatia laudabila si plina de sperantia. — Lasamu altor’a relatarea speciala despre activitatea, folosulu si bunele resultate ale acelei fragede societăţi, si ne vomu margini a trage atenţiunea onorab. publicu cetitoriu numai la impregiurarea, si anume: ca mentiunat’a societate indata la inceputu, fundu prin si cu contribuirea marinimosa a intelegintiei si poporului romanu de acolo si prin giuru, cna si din depărtare, fuinda dicu o pretiosa biblioteca romana, compusa din cele mai interesante opuri ale scrietoriloru romani si străini. — Numerulu cartiloru, de nume insielu, se urcase apróape la 300 volumine, — cele mai multe cârti romane, legate bine si improtocolate după numeri si title. — La anulu 1871 gimnasiulu ev. ref. din Orastia a perdutu doue clase, adeca clasa a 7 si a 8 si astufeliu multi dintre tinerii romani se imprastiara pe la alte institute — si, se intielege de sine ca si societatea de lectura a studentiloru romani de acolo, inca a trebuitu se se diselve, ne-avendu membri. — Statutele acelei societăți, ca acelora mai multe societăți de lectura romana, nu s’au intaritu nici odata, — dar’ membri societății nici ca aveau multa trebuintia de acea, ca acele statute erau întărite prin vointi’a si energi’a loru, erau scrise in animele loru. In acele statute ni se pare se face amintire si disposetiune si despre biblioteca, la casu candu societ, s’ar’ disolve. Ei bine, dar’ ce-i cu bibliotec’a, intreba multi, cari se interesedia de întreprinderea junimei romane de atunci? Chiaru ast’a ni-ar’ placa se scimu si noi, si chiaru pentru acest’a ni resolviramu a aduce caus’a la publicitate. *) Crucea, singura, un amu mai adausu una, Cum a adausu X unu.