Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-11-08 / nr. 85
éra acestea esceptiuni le voru esplica usioru, déca voru voi, din cativa articlii ai legei de recrutatiune, si din mărturisirea locuitoriloru betrani voru invetia, ca pana la anii 1859—60 concubinatulu in comunele romanesci era lucru apróape neauditu, precumu erá necunoscute si asia numitele morburi galante, sau mai bine disu, morburi scarnave si spurcate, de care pe alocurea se implu familiele dela cate unu singuru fetioru venitu acasa din tierile celer cultivate,s fera ca autoritatile publice se reflectedie la asemenea blastematii, pana nu trece contagiulu si in familiele unoru funcționari. De aci încolo doi. redactori ar’ potea se’si continue caletori’a loru pe la Dobretianu spre Oradea si Clusiu, pana in fundulu Secuimei locuita in massa compacta unguresca, unde fia siguri, ca voru face esperientia foarte bogata.............— Asia dera argumentului Reformei* ce’luia dela concubinatu spre a smulge din manile preotimei romanesci benecuventarea casatoriiloru, dispare in faci’a esperientiei. Nu’i lipsea alte argumente, cunoscute in tóté tierile, in care s’au introdusu casatorii civile. Pentru ce ea s’a folositu numai de concubinatu? Gurile rele voiescu apoi, ca redactorii si collaborator» dela »Ref.,* abusandu poate de absentii dlui Louvai, apucara ocasiune de a insulta pe poporulu romanescu, pe familiile romanesci si pe clerurile romanesci. — Ei dicu, ca cateva procente de romani pentru aceea ar’ petrece in concubinatu, caci sărăci fiendu, nu potu, sau nu voiescu se platesca taxele stolari. Ore catu se fia de mari acelea taxe stolari, ce se platescu pentru cununia? Noi cunoscemu unu cleru romanescu, la care pentru botezu si cununia era interdise orice taxe stolari, era pentru dispen- satiune, d. e. in a siesea spitia de sange (veri alu duoilea) se da cate 2 /■ de făclii si 1 / de temaia pe sanii besericei. Cumu va fi acuma, nu mai soimu. Ceea ce dorimu este, ca clerurile, respective ordinariatele, consistoriele, se faca bine, se dea publicitate taxeloru stolarie asia, cumu suntu normate preste totu, pentru ca se le afle si bărbaţii de statu de rangulu si greutatea comitetului Lonyai. Acea publications este necessaria pentru salvarea onoarei si reputatiunei cleruriloru romanesci, pentru ca se nu mai pota dice nimeni, ca acelea prin aviditatea si rapacitatea membriloru sei ar’ fi promotorie ale concubinatului in poporu. In catu pentru saraci’a poporului, căusele acesteia sunt la vederea lumei, era diariulu comitelui L. au aratatu cu degetulu, si au inferatu cateva de acestea chiaru in acei articlii ai sei, unde a descriau barbari’a executiuniloru de contributiune, miserabil’a administratiune si rapacitatea preste totu, cu colori atatu de crunte, in catu de amu fi cutediatu unii din noi »acesti passivisti cerbicosi,“ se le descriemu asia, de siguru ne arau fi aflatu loculu de multu in temnitica, in care petrece advocatulu Aronu Densusianu. Citesca oricine intre altele, numai articlulu de fundu din »Reform“ nr. 298 din 29 Oct. a. c., pentru ca se admire curagiulu comitetului Lonyai si alu redactoriloru sei, óra acestia se’si aduca amente de ceea ce au scrisu ei insii cu aceeasi ocasiune despre unu spoliatoriu : »Ily gazember még tán az urak közt sem található (pe romanesce: Unu porcu*de cane cu acesta nu vei afla dóra nici intre boieri). Cumu vreţi voi, ca poporului se’i fia mai re» masu ceva, candu chiaru statulu ungurescu nu mai are nimicu, si nimeni in Europ’a nu mai vrea se’lu împrumute? In »Valachi’a cea barbara“ este ingrijitu prin lege, ca d. e. dela sateni se nu se pota lua niciodată prin executiune duci boi si lvaca. Atata trebue se li se lase in proprietate, pentru ca se poata lucra mai departe si se numara de foame. La noi se iau boi, vaci, vitiei, purcei, se trage si perin’a de sub capulu bolnaviloru *), si statulu totu nu este ajutatu. — Scurta comentariu la epistol’a deschisa, adressata catra ^Kronstadt er Zeitung.“ Din acea epistola publicata in 81 nr. alu »Gazetei* s’a vediutu, ca diariulu din Clusiu »Kelet“ si altele accusa de intolerantia si barbaria pe moldoromani. Li s’a respunsu in sensulu proverbiului: Cumu e Bunadioa, asia’i si Multiamit’a. Intraceea citimu in diariulu ungurescu »Reform“ si in altele din Pestea, ca dilele acestea petrecu acolo episcopulu romano-catholicu Ignatiu Paoli, diecesaru de Nicopole si vicariu apostolicu in Romania. Cu ocasiunea visiteloru sale officiali si neofficiali, prea s. sa intrebatu fiendu despre afacerile eclesiastice si scolastice ale maghiariloru din Romania, dede intre altele si acesta informatiune. Amu cumparatu tocma in centrulu capitalei Bucuresci unu locu largu cu 33 mii fiorini (6000 de galbini imperat.), era pe unele edificiuri amu mai datu 11 mii de fiorini. Pe acelu locu avemu se inaltiamu una beserica noua, monumentale, si unu seminariu pentru clerici, de unde se se poata proveda toate parochiile rom. catholice cu preoti demni de vocatiunea loru. Collectele de baut imi curgu mereu. Maiestatea Sa imperatulu si regele a bine-voitu a subscrie in folosulu noului seminariu pe fiacare anu cate una mite fiorini (circa cate 200 galbini), era diversele societăți religiose din Austri’a, Bavari’a si Ungari’a imi dau si imi promitu sume considerabili. Unu locu de beserica si seminariu in valoare de 6000 de galbini in centrulu capitalei romanesci fara cea mai mica difficultate, caci acei barbari de »valachi* nu s’au oppusu la cumpărare. Este lucru forte curiosu cu asociatiunea ideiloru in capulu omului. Dómne, cate reminiscentie ni se imbuldiescu in acestea momente din viati’a nóstra de aici! Pe la 1821 Ioanu Robu, episcopulu dela Blasiu, cumperase locu de beserica, de parochia si scela in cetatea Medeasiu. Pre candu beserica se redicase din fundamente la inaltime ca de trei patru urme, magistratulu decide, ca se se derime, si multi se derimara. După unu processu cerbicosu, castigatu de numitulu episcopu, se facu abia acea modesta beserica romanesca gr. cath., ce se vede si astadi in Medeasiu. Pe romanii din cetatea Brasiovului ia costatu unu processu de cateva mii, pana ce li s’au concessu cu mare greutate, ca se’si deschidă in una casa privata din piatra, prea modest’a capella, in care după cativa ani abia incapea diumetate din poporeni. In comuna Vâlcele (Élőpatak) renumita de apele sale minerali, pana pe la 1846 era numai una besericutia mica de lemnu si saraca de totu, pusa susu pe unu dealu, unde i se mai vedu urmele. Pe atunci apele acelea era frequentate de familii romanesci fruntasie, mai multu de catu in dilele nóastre, caci vedeai acolo pe Banu Alecu si Georgie Filipescu, pe Mitica si Const. Filipescu, pe C. Ghica, Scarlatu Ghica, Scarlatu Rosetti, Cornescu senior, Bibescu, Obetelisianu, Slatineanu, s. a. s. a., cu acestea familii metropolitulu Neofitu, episcopulu Cesarie alu Buzeului, archimandrite egumeni, si după caderea sa, betranulu principe Milosiu Obrenoviciu. Toţi aceştia făcură collecta si se rogara de possessorii de acolo, ca se binevoiasca a le vende unu locustoru de beserica cu orice pretiu le va placea, inse mai in vale, mai aprope de locuintiele omenesci. Nici-decumu nu s’au invoitu. Ce era se mai faca acele Cumu suntu romanii representati in officials publice de statu? In orice statu, chiaru si acolo, unde in fapta esista numai o singura națiune, este o maxima de intieleptiune politica, ba chiar o necessitate, ca in officials de statu se se aplice individi din toate clasele societății, pentru ca numai asta poate fi possibila o administrare buna, correcta si fundamentale in toate direcțiunile. Cu atata mai taresi are raţiunea sa acestu principiu in unu statu poliglotu, unde, pre langa diferitele classe ale societăţii mai esistu si alte naţiuni cu alta limba, alte dateni, ba chiaru si cu idei diferite atatu sociali, catu si politice. Statulu nostru din nefericire sau din fericire, a fostu si este chiamatu se cuprindă in sinulu seu ca in barc’a lui Noe, mai multe natiuni asia de tare diferite un’a de alta prin limba, datine, si idei, ca si cumu nu se ar’ fi cunoscutu un’a pre alta nici odata, atati amaru de secuii in atingere continua un’a cu alta. Natiunalitatile la noi nu formeza numai o simpla clase de societate, ci ele prin numerulu, averea materiale, gradulu de cultura si territoriulu, ce-lu ocupa, constitue totu odata unu factoru politicu alu statului, si de aceea aplicarea in officiu a individialoru de diferite nationalitati nu este numai o simpla cerintia de administrare, ci este in lini’a prima o cestiune per eminentiam politica de celu mai gingasiu caracteru si de cea mai intensiva însemnătate. Natiunea romana astufeliu are unu dreptu politicu de a pretinde dela guvernu, ca precumu este supusa intru asemenea la greutati publice, de asemenea se fia representata si in officials de statu. Cu adenca si nespusu de mare întristare inse cauta se constatamu, ca romanii sub guvernulu maghiaru, dela 1865 incóce, nu numai ca au fostu — potemu dice — mai de totu desconsideraţi la împărţirea officialoru publice, dara chiaru si din acele, in cari erau pana aci, s’au datu cu pitiorulu afara. — Nu potemu de locu affirma, ca nu amu fi avutu individi apţi, pentru ca vedemu bine, ca o suma de amploiaţi cu prase îndelungata si cu capacitati lăudabile suntu astadi fara nici o occupatiune si pre langa toate încercările loru nu au potutu ajunge nici macaru la posturile cele mai inferiori, pre candu de alta parte vedemu pre la administratiune, justiția si in toate celelalte officiu înfundați cati toti ...... si inca unu numeru mare chiaru si de aceia, cari afara de darulu, ca se au nascutu unguri pre lume, nu au avutu nici atata cunoscientia, ca se scia celu pucinu impatura o scrisore officiasa. Nu voimu se dicemu, ca guvernulu maghiaru voiesce si aici se introducă epoca din nainte de 1848, candu romanului nu-i era ertatu se imbrace officia publice — dar’ privindu cursulu lucruriloru, cauta se cugetamu seriosu asupra acestei cestiuni misterioase, caci ea taia ca o sabia in drepturile si in viati’a noastra atatu civica, catu si nationale. Articlulu de lege XLIV—1868 despre egalea îndreptățire a nationalitatiloru in § 27 dispune espresu urmatoarele: »Dupa ce la occuparea officialoru si in veritoriu va fi datatoria de mesura numai capacitatea personale, asia nationalitatea nimenui nu se va pote privi de pedeca la ajungerea oricarui officiu sau demnitate ce esista in tiara. Din contra regimulu va ingriji, ca officiale judecatoresci si administrative ale tierei si in deosebi la posturile de comiti supremi se se aplice *) Amu vediutu asemenea casuri nu numai pe la sate, ci chiaru si aici in Brasiovu. In fine, oricumu se stea cu moralitatea poporului romanescu, noi invitamu pe redactorii »Reformei,“ ca se incete a sparge ferestrile romaniloru in asia numitulu puncte Sexti; caci de neamu apuca noi se spargemu ferestrile si usile de sticla ale altora, si a trage la o parte multimea perdeleloru si a decoratiuniloru luxuose, atunci si »Draculu-schiopu“ dela Madridu s’ar’ mira de ceea ce ar’ vedea in labirinthulu saleloru, saloneloru si alu cabineteloru si camereloru elegante si luxuose, familii si acei archierei? După multe încercări, aflara abia pe unu membru din famili’a Baldi, care calcandu preste interdictulu collegiloru sei, vendu cu ce pretiu voii, unu locusioru in capulu satului, pe care se vede astadi beseric’a, cas’a parochiala si scol’a. —