Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-11-22 / nr. 89
te mai mici de proselitismuri de atunci, de urma si de anathemele care se publicară. Abia după Solferino isi deschiseră ochii. Ba, Alessandru ’ia deschisu indata după concordatu (1856), a fostu inse prea tardiu; elu era prinsu bene, era noi toti eramu torturati moralicesce, pana candu doiloru Dunca si Vasiciu le successe a’i impaca in tóamn’a an. 1860 in modu provisoriu. A patr’a causa a proselitismului romanescu este cestiunea nationale reu intielésa. Multi adeca totu mai tienu la vechi’a opiniune cu totulu falsa, ca si cumu un’a seu alta din cele doue confessiuni ar’ mai fi singura in stare de a ne salva existenti’a si invidualitatea nóastra nationale. Insé despre acésta cu alta ocasiune, candu ne va mai remanea ceva tempu liberu. II. Cam suntu representati romanii in officiate publice de statu ? Amu relevatu in randulu trecutu, ca §-lu 27 din legea de natiunalitati (Art. XLIV—1868) dispune espresu, ca la impartirea officialeru publice de statu se se respecteze neconditionatu deosebitele natiunalitati din tiera. Ca se-lu avemu înaintea ochiloru -lu reproduceam de nou aici, elu suna asia: „După ce si in venitoriu la occuparea oficialaru va fi datatoria de mesura singura numai capacitatea personale, de aceea nationalitatea nemerii nu se va privi de pedeca la advingerea oricărui officiu sau demnitate ce esista in tiera. Din contra regimulu statului va avea se ingrijeasca, ca la officiale judiciare si administrative ale tierei si in deosebi la posturile de comiti supremi se a- A plice person© din diferitele natin" nalitati ce cunoscu perfectu limbele necessarie Nsi^ari de altumentrea possedu si cualificatiuhea receruta.“ tQ)e,aie# se vede asi^tera, ca legea pretinde, ca la tropârtirea officialdWrse se mai antaiu consideratiune la natiunalitate si numai după aceea la cualificatiunea personale, caci numai acestu intielesu lu pote avealini’a ultima a acestui §-fu. In scurtu legea statoresce facia cu officiale de statu principiulu paritatii. Asemenea dispune Art. IV —1869 (despre exercitarea potestatii judecatoresei) in § 4 unde se normeaza: „La occuparea posturiloru de judedecatori este de a se lua in deosebita considerare, ca denumirile la tribunalele de prima instantia si la judecatoriale de cercu pre langa observarea cualificatiunei normate in §§ii 6 si 7 se urmeza după potentia *) din cerculu .tribunalului de prima instantia si amesuratu § 27 a Art. XLIV— 1868 cu respectarea cuvientiosa individiloru din diferitele natiunalitati locuitore in cerculu tribunalului. «— Se vedemu acum’a, cum a respectatu gubernulu legea si deosebitele nationalitati si respective natiunea romana din Transilvani’a la occuparea posturiloru de statu urmate dela 1868 in céce. Se lasa mu la o parte posturile de comiti supremi si celelalte officia administrative, ca aici s’a comisu se nu dicemu bataia de jocu, ci ignorarea cea mai invederata facia cu natiunea romana si nu rusine noua, ca se mai amintimu catu de tare s’a calcatu legea a fara se trecemu preste toate aceste cu ochii inchisi la despartiementulu justitiei. La tribunalele de prim’a instantia ne potemu numera judii romani pre degete, atatu de multi avemu, asia de la Abrudu 1, Brasiovu 1, Dev’a 1, Fagarasiu 1, Alba-Iuli’a 1, Hatiegu 1, Clusiu 1, Mediasiu 1, Aiudu 1, Gherla 1, Turd’a 1,Dér’ la Csíkszereda, Kezdi Vásárhely, Sigisióra, Székely Udvarhely, St.Giorgiu, Muresiu-Ostorheiu, Desiu si in fine Giurgiu (Gyergyó Sz.-Miklos) unde suntu atati romani, nu avemu nici bataru unu jude romanu la tribunalu. Este oare acésta o respectare a natiunei romane sau déca nu, celu pucinu a legei? a principiului de paritate? Intru adeveru noi nu mai potemu precepe de ce maghiarii in diu’a de astadi mai făcu legi, deca densii nu voiescu se se mai tiena de ele, de ce chiaru densii striga in gur’a mare, ca nationalitatile nu le respectéza legile, si ei suntu aceia, cari nu le respectéza din calculu ca se pape ei toate beneficiate. Dara se trecemu si preste aceste, caci vedemu bine, ca la 21 de tribunale de prim’a instantia ce le avemu in Transilvani’a nu avemu nici celu pucinu 21 de judi romani. Se vedemu cum stamu cu tabui’a regaca din M. Ostorheiu? — Acolo intre 25 de judi avemu numai 5 romani. Oare nu este acésta o nedreptate ne mai audita, ca in Transilvania unde poporulu romanu forméza o majoritate absoluta a locuitoriloru, unde partea cea mai mare a territoriului se afla in posessiunea poporului romanu si unde naturalmente si proces- tele cele mai multe incurgu dela poporulu romanu, noi se fimu representati la tribunalulu de secunda instantia intre 25 de judi numai cu 5 judi romani ! Ore asta -si cugeta maghiarii principiulu proportiunei, séu déca densii in Transilvania séu ori si unde nu voru se scia de legea proportiunei, acesta este principiulu paritatii ce lu au sanctiunatu chiaru legile aduse de densii? Vedemu bine, unde stamu si totusi domnii maghiari mai au curagiulu se bucine, ca natiunalitatile in regatulu St. Stefanu suntu ca in sinulu lui Avramu si nu au nece o ansa de a fi nemultiumite. Spun’o densii curatu, nu s’au comisu facia cu naţiunea romana cea mai mare nedreptatire facia cu denumirile ce au urmatu pana astadi! Afara de posturile de judi mai avemu la tabul’a regasca inca trei officia de mare însemnătate si acestea suntu posturile de vice-presiedenti sau presiedenti de senate. In privinti’a acestora inca mai de multu tempu s’au statoritu principiulu paritatii, ca adeca din fiacare nationalitate se fia cate unu vice-presiedente. Asia amu avutu mai înainte cu vice-presiedente pre reposatulu Ionu Alduleanu si după densulu pre Demetriu Moga, care intru asemenea trecu la cete eterne in decursulu acestui anu, si de presente inca loculu densului nu este ocupatu. Se intielege de sene, ca in locui nu pote se urmeze altulu de catu erasi numai ODD romuilU, ca ce astufeliu pretinde nu numai usulu de pana acuma, ci cere insasi legea cea intemeiatu in § 27 principiulu paritatii, cere in fine principiulu dreptului eternu care nu se poate oblega nici prin o lege. In fine nici nu ne potemu închipui, cumu ministrulu de astadi alu justiției ar’ mai poté se comită pecatele fostului ministru Bittó, care prin denumirile sale au iritatu intr’o mesura atatu de mare spiritele tutorora si au discreditatu pre guvernulu maghiaru atatu de tare înaintea nationalitatiloru. Chiaru pre candu scrieamu aceste audimu, ca intre alti competenti pentru acestu postu ar’ fi si judele dela tabul’a regasca dlu Anton Tribusz. Noi sutemu departe de ai dispută d-lui dreptulu de a cerca se se inaltia si densulu la astre, dér’ in interesul dreptății si alu adeverului, cauta se dechiaramu, ca aici si a gresitu socotal’a, pentru ca nici nu este romanu si după cumu ni se impartasiesce nici nu este nascutu in Trnsilvani ’a si astufeliu nu potemu precepe, cumu ar’ poté densulu unu neromanu se aspireze la unu postu, ce eo ipso numai lu unu romanu se pote conferi. Naţiunea romana are destui judi calificaţi si apţi pentru acestu postu, si guvernulu -si pote alege din densii după plăcu, fara ca se fia necessitatu se alerge la dlu Tribusz, spre densulu atunci candu i va veni rondulu si loculu, dera aici pretindemu cu totu dreptulu ca se se denumesca in loculu reposatului Demetriu Moga unu romanu si speramu dela semitulu de dreptate alu dlui ministru actuate de justiţia, ca va respecta aceasta dorintia justa a noastra si nu va mai deschide si aici o noua rana nationale, ca ce destule avemu de vindecatu. Dev’a finea lui Noembre 1873. (Capetu.) Ar’ urma se mai insemnamu ceva si despre decurgerea adunarei gen. de toamna, a cortului Uniadorei. Adunarea gen. de toamna, seu a dou’a de estutimpu, se tienu la 20 si 21 Noembre a. t. Membrii congregatiunei, afara de amploiatii politici, abia au fostu 25 — 30 — cu totii abia vro 60—70. — Ce satira! din 368 de votisanti, 60 — 70 făcu ce si cum vreau. Siedintia prima, deschisa prin o scurta vorbire a comitetului supremu L. Barcsay, incepu cu cetirea catalogului membriloru congregatiunei, si continuă cu referand’a vice-comitetului, despre toate evenemintele si pasii făcuţi in interesul cortului, incependu dela ultim’a adunare generala. Din acea referada estragemu urmatoriele: focuri mai memorabile si daunose au fostu, in Dev’a, corn. Vittek, Josani — cr’ coler’a a grassatu mai tare in corn. Jelmariu, s’au facutu mai multe drumuri bune, aste pe valea Caianului, si ca scólele — aici începe lauda asupra d-lui Kóthy — inca progresează. — Urma apoi scurta referada a dlui GeorgiuCiaclanu, cu presiedintele scaunului orfanalu in limb’a maghiara. — La referad’a dlui G. Ciaclanu, avemu se observamu, cu cea mai mare părere de reu, ca nu o amu potutu audi romanesce. Este tristu, candu barbatii nostri nu se folosescu nici de pucintelulu dreptu ce ni dedara stapanii dilei; si chiaru, romanii nu respecteza sanctitatea limbei natiunale. — Notariulu citi apormai multe ordinatiuni ministeriali, si siedintia prima se fini in cea mai mare linisce. A dou’a siedintia, la 21 Noembre, fu si mai pucinu cercetata. — In acéstea siedintia momentulu din urma fu de celu mai mare interesu, si anume: Dlu Dr. Lazaru !Petco luandu cuventuri dise urmatoriele : „Onorab. Adunare! După sciri cascigate pre calea diurnalisticei, amu venitu la cunoscintia, ca unu barbatu si bunu patriotu, nascutu in acestu nobilu comitatu: Arone Densusianu din comuna Densusiu, asiediatu de mai multi ani in urbea Fagarasiu — ar’ fi trasu in incuisitiune, si e de tienutu in arestu preventivu, la tribunalulu regesen din M. Osiorbeiu; din motivu, ca cu ocasiunea congregatiunei municipali a districtului Fagarasiu, trenute la 8 si 9 Aprilie a. c., ca membru municipale, in poterea legiloru esistenti, a aperatu dreptulu publica si autonomia municipale, facia cu ordinatiunea in ministeriu reg. UDg. de interne, abatutoria de la lege, si desconsideratoria de drepturi garantatu si sustienutu in legea municipala, si alte legi mai vechi; or’ ca in acel sensu, facundu propuneri, s’au admisu ca obiectu de discusiune, si acceptanduse s’a redicatu la valoarea de condusu, de catra consiliulu municipale. — Considerandu, ca prin tragerea in incuisitiune, precum si mai vertosa prin detienerea in aresta preventiva, a vreunui membru din consiliulu municipale, este vatemata si desconsiderata aspru, autonomia municipala, libertatea de vorbire si discusiune, concesa in lege, si prin aceea dreptul fiecărui membru din consiliele municipali, fara deosebire de comitatu, ori districtu, spre daunarea municipiului insusi, si a binelui publicu, considerandu, ca in statele constitutionali, consiliate municipali au drepturi, relativu la legi, si cu atatu mai tare la ordinatiunile ministeriali, de a -si da liberu părerile, ba chiaru de a cere modificarea, ori schimbarea loru totala, vediendule de nefolositorie, ce se invederaza destulu de lamurita si din § alu legei municipale, — asia in interesul patriei, pentru sustienerea autonomiei municipale, si asecurarea dreptului fiacarui membru alu consiliului municipale, de a discute si a -si poté da libera parerea, facta cu orce lege, si ordinatiune ministeriala adusa, si aducânda, făcu urmatenta.