Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)

1873-11-22 / nr. 89

te mai mici de proselitismuri de atunci, de urma si de anathemele care se publicară. Abia după Sol­­ferino isi deschiseră ochii. Ba, Alessandru ’ia de­­schisu indata după concordatu (1856), a fostu inse prea tardiu; elu era prinsu bene, era noi toti eramu torturati moralicesce, pana candu doiloru Dunca si Vasiciu le successe a’i impaca in tóamn’a an. 1860 in modu provisoriu. A patr’a causa a proselitismului romanescu este cestiunea nationale reu intielésa. Multi adeca totu mai tienu la vechi’a opiniune cu totulu falsa, ca si cumu un’a seu alta din cele doue con­­fessiuni ar’ mai fi singura in stare de a ne salva existenti’a si invidualitatea nóastra nationale. Insé despre acésta cu alta ocasiune, candu ne va mai remanea ceva tempu liberu. II. Cam suntu representati ro­manii in officiate publice de statu ? Amu relevatu in randulu trecutu, ca §-lu 27 din legea de natiunalitati (Art. XLIV—1868) dis­pune espresu, ca la impartirea officialeru publice de statu se se respecteze neconditionatu deosebitele na­tiunalitati din tiera. Ca se-lu avemu înaintea ochiloru -lu reprodu­ceam de nou aici, elu suna asia: „După ce si in venitoriu la occuparea oficialaru va fi datatoria de mesura singura numai capacitatea personale, de aceea nationalitatea neme­rii nu se va privi de pedeca la advingerea ori­că­rui officiu sau demnitate ce esista in tiera. Din contra regimulu statului va avea se ingrijeasca, ca la officiale judiciare si administrative ale tierei si in deosebi la posturile de comiti supremi se a- A plice person© din diferitele natin­­" nalitati ce cunoscu perfectu limbele necessarie Nsi^ari de altumentrea possedu si cualifica­­tiuhea receruta.“ tQ)e,aie# se vede asi^tera, ca legea pretinde, ca la tropârtirea officialdWrse se mai antaiu consideratiune la natiunalitate si numai după aceea la cualificatiunea personale, ca­ci numai acestu intielesu lu pote ave­alini’a ultima a acestui §-fu. In scurtu legea statoresce facia cu officiale de statu principiulu paritatii. Asemenea dis­pune Art. IV —1869 (despre exercitarea potestatii judeca­toresei) in § 4 unde se normeaza: „La occuparea posturiloru de jude­­decatori este de a se lua in deosebita conside­rare, ca denumirile la tribunalele de prim­a instan­tia si la judecatoriale de cercu pre langa observa­rea cualificatiunei normate in §§­ii 6 si 7 se ur­­meza după potentia *) din cerculu .tribunalului de prima instantia si amesuratu § 27 a Art. XLIV— 1868 cu respectarea cuvientiosa individiloru din di­feritele natiunalitati locuitore in cerculu tribu­nalului. «— Se vedemu acum’a, cum a respectatu gubernulu legea si deosebitele nationalitati si respective na­tiunea romana din Transilvani’a la occuparea postu­riloru de statu urmate dela 1868 in céce. Se lasa mu la o parte posturile de comiti su­premi si celelalte officia administrative, ca aici s’a comisu se nu dicemu bataia de jocu, ci ignorarea cea mai invederata facia cu natiunea romana si nu rusine noua, ca se mai amintimu catu de tare s’a calcatu legea a fara se trecemu preste toate aceste cu ochii inchisi la despartiem­entulu justitiei. La tribunalele de prim’a instantia ne potemu numera judii romani pre degete, atatu de multi avemu, asia d­­e­ la Abrudu 1, Brasiovu 1, Dev’a 1, Fagarasiu 1, Alba-Iuli’a 1, Hatiegu 1, Clusiu 1, Mediasiu 1, Aiudu 1, Gherl­a 1, Turd’a 1,D­ér’ la Csíkszereda, Kezdi Vásárhely, Sigisióra, Székely Udvarhely, St.­Giorgiu, Muresiu-Ostorheiu, Desiu si in fine Giurgiu (Gyergyó Sz.-Miklos) unde suntu atati romani, nu avemu nici bataru unu jude romanu la tribunalu. Este oare acésta o respectare a natiunei romane sau déca nu, celu pucinu a legei? a principiului de paritate? Intru adeveru noi nu mai potemu precepe de ce maghiarii in diu’a de astadi mai făcu legi, deca densii nu voiescu se se mai tiena de ele, de ce chiaru densii striga in gur’a mare, ca nationalita­­tile nu le respectéza legile, si ei suntu aceia, cari nu le respectéza din calculu ca se pape ei toate be­neficiate. Dara se trecemu si preste aceste, ca­ci vedemu bine, ca la 21 de tribunale de prim’a instantia ce le avemu in Transilvani’a nu avemu nici celu pu­cinu 21 de judi romani. Se vedemu cum stamu cu tabui’a re­­gaca din M. Ostorheiu? — Acolo intre 25 de judi avemu numai 5 romani. Oare nu este acésta o nedreptate ne mai audita, ca in Transilvani­a unde poporulu romanu forméza o majoritate absoluta a locuitoriloru, unde partea cea mai mare a territoriului se afla in posessiunea poporului romanu si unde naturalmente si proces- tele cele mai multe incurgu dela poporulu romanu, noi se fimu representati la tribunalulu de secunda instantia intre 25 de judi numai cu 5 judi ro­mani ! Ore asta -si cugeta maghiarii principiulu pro­­portiunei, séu déca densii in Transilvani­a séu ori si unde nu voru se scia de legea proportiunei, a­­cest­a este principiulu paritatii ce lu au sanctiunatu chiaru legile aduse de densii? Vedemu bine, unde stamu si totusi domnii ma­ghiari mai au curagiulu se bucine, ca natiunalita­­tile in regatulu St. Stefanu suntu ca in sinulu lui Avramu si nu au nece o ansa de a fi nemultiu­­mite. Spun’o densii curatu, nu s’au comisu facia cu naţiunea romana cea mai mare nedreptatire facia cu denumirile ce au urmatu pana astadi! Afara de posturile de judi mai avemu la ta­­bul’a regasca inca trei officia de mare însemnătate si acestea suntu posturile de vice-presie­­denti sau presiedenti de senate. In privinti’a acestor­a inca mai de multu tempu s’au statoritu principiulu paritatii, ca adeca din fia­­care nationalitate se fia cate unu vice-presiedente. Asia amu avutu mai înainte cu vice-presiedente pre reposatulu Ionu Alduleanu si după densulu pre Demetriu Moga, care intru asemenea trecu la cete eterne in decursulu acestui anu, si de presente inca loculu densului nu este ocupatu. Se intielege de sene, ca in locui nu pote se urmeze altulu de catu erasi numai ODD ro­­muilU, ca­ ce astufeliu pretinde nu numai usulu de pana acum­a, ci cere insasi legea ce­a inteme­­iatu in § 27 principiulu paritatii, cere in fine prin­cipiulu dreptului eternu care nu se poate oblega nici prin o lege. In fine nici nu ne potemu închipui, cumu mi­­nistrulu de astadi alu justiției ar’ mai poté se co­mită pecatele fostului ministru Bittó, care prin de­numirile sale au iritatu intr’o mesura atatu de mare spiritele tutorora si au discreditatu pre guvernulu maghiaru atatu de tare înaintea nationalitatiloru. Chiaru pre candu scrieamu aceste audimu, ca intre alti competenti pentru acestu postu ar’ fi si judele dela tabul’a regasca dlu Anton Tribusz. Noi sutemu departe de ai dispută d-lui dreptulu de a cerca se se inaltia si densulu la astre, dér’ in in­teresul dreptății si alu adeverului, cauta se dechia­­ramu, ca aici si a gresitu socotal’a, pentru ca nici nu este romanu si după cumu ni se imparta­­siesce nici nu este nascutu in Trnsilva­­n­i ’a si astufeliu nu potemu precepe, cumu ar’ poté densulu unu neromanu se aspireze la unu postu, ce eo ipso nu­mai lu unu romanu se pote conferi. Naţiunea romana are destui judi calificaţi si apţi pentru acestu postu, si guvernulu -si pote a­­lege din densii după plăcu, fara ca se fia necessi­tatu se alerge la dlu Tribusz, s­pre densulu a­­tunci candu i va veni rondulu si loculu, dera aici pretindemu cu totu dreptulu ca se se denumesca in loculu reposatului Demetriu Moga unu romanu si speramu dela semitulu de dreptate alu dlui mi­nistru actuate d­e justiţia, ca va respecta aceasta dorin­­tia justa a noastra si nu va mai deschide si aici o noua rana nationale, ca­ ce destule avemu de vin­dec­atu. Dev’a finea lui Noembre 1873. (Capetu.) Ar’ urma se mai insemnamu ceva si despre decurgerea adunarei gen. de toamna, a cortului U­­niadorei. Adunarea gen. de toamna, seu a dou’a de estu­­timpu, se tienu la 20 si 21 Noembre a. t. Membrii congregatiunei, afara de amploiatii politici, abia au fostu 25 — 30 — cu totii abia vro 60—70. — Ce satira! din 368 de votisanti, 60 — 70 făcu ce si cum vreau. Siedintia prima, deschisa prin o scurta vor­bire a comitetului supremu L. Barcsay, incepu cu cetirea catalogului membriloru congregatiunei, si continuă cu referand’a vice-comitetului, despre toate evenemintele si pasii făcuţi in interesul cortului, incependu dela ultim’a adunare generala. Din acea referada estragemu urmatoriele: fo­curi mai memorabile si daunose au fostu, in Dev’a, corn. Vittek, Josani — cr’ coler’a a grassatu mai tare in corn. Jelmariu, s’au facutu mai multe dru­muri bune, aste pe valea Caianului, si ca scólele — aici începe lauda asupra d-lui Kóthy — inca pro­gresează. — Urma apoi scurt­a referada a dlui Ge­­orgiuCiaclanu, cu presiedintele scaunului orfanalu in limb’a maghiara. — La referad’a dlui G. Ciaclanu, avemu se observamu, cu cea mai mare părere de reu, ca nu o amu potutu audi romanesce. Este tristu, candu barbatii nostri nu se folosescu nici de pucintelulu dreptu ce ni dedara stapanii dilei; si chiaru, romanii nu respecteza sanctitatea limbei na­tiunale. — Notariulu citi aporm­ai multe ordina­­tiuni ministeriali, si siedintia prima se fini in cea mai mare linisce. A dou’a siedintia, la 21 Noembre, fu si mai pucinu cercetata. — In acéstea siedintia momentulu din urma fu de celu mai mare interesu, si a­nume: Dlu Dr. Lazaru !Petco luandu cuventuri dise ur­matoriele : „Onorab. Adunare! După sciri cascigate pre calea diurnalisticei, amu venitu la cunoscintia, ca unu barbatu si bunu patriotu, nascutu in acestu nobilu comitatu: Arone Densusianu din comun­a Densusiu, asiediatu de mai multi ani in urbea Fa­­garasiu — ar’ fi trasu in incuisitiune, si e de tie­­nutu in arestu preventivu, la tribunalulu regesen din M. Osiorbeiu; din motivu, ca cu ocasiunea con­gregatiunei municipali a districtului Fagarasiu, tre­­nute la 8 si 9 Aprilie a. c., ca membru munici­pale, in poterea legiloru esistenti, a aperatu drep­­tulu publica si autonomi­a municipale, facia cu or­­dinatiunea in­ ministeriu reg. UDg. de interne, aba­­tutoria de la lege, si desconsideratoria de drepturi garantatu si sustienutu in legea municipala, si alte legi mai vechi; or’ ca in acel sensu, facundu pro­puneri, s’au admisu ca obiectu de discusiune, si ac­­ceptanduse s’a redicatu la valoarea de­ cond­usu, de catra consiliulu municipale. — Considerandu, ca prin tragerea in incuisitiune, precum si mai vertosa prin detienerea in aresta preventiva, a vre­unui membru din consiliulu mu­nicipale, este vatemata si desconsiderata aspru, au­tonomi­a municipala, libertatea de vorbire si discu­­siune, concesa in lege, si prin aceea dreptul fie­cărui membru din consiliele municipali, fara de­o­­sebire de comitatu, ori districtu, spre daunarea mu­nicipiului insusi, si a binelui publicu, considerandu, ca in statele constitutionali, consiliate municipali au drepturi, relativu la legi, si cu atatu mai tare la ordinatiunile ministeriali, de a -si da liberu păre­rile, ba chiaru de a cere modificarea, ori schimba­rea loru totala, vediendule de nefolositorie, ce se invederaza destulu de lamurita si din §­­ alu le­gei municipale, — asia in interesul patriei, pen­tru sustienerea autonomiei municipale, si asecurarea dreptului fia­carui membru alu consiliului munici­pale, de a discute si a -si poté da libera parerea, facta cu orce lege, si ordinatiune ministeriala adusa, si aducânda, făcu urmatenta.

Next