Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-02-14 / nr. 13
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai'a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 ami 10 fl., pe V* 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. T. a. pe unu anu sen 2*/s g&lbini mon. sunatoria. Amilii m¥L Brasiovu 2614 Februárra Nr. 13. 8e prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondent — Pentru serie G er, Taes’a timbrata a 30 or. de fiacare publicare. 1873. » Brasiovu 26 Fauru 1873. Facla cu probele suprematistiloru din monarchia Austro-ungarica, de a -si asiedia unu culcusiu comodu numai pentru asecurarea predomnitei loru asupra celorulalte nationalitati, aleșii acestora incercara si puseră la proba toate mesujele, care se aflara cu cale pentru una apropiare si cointielegere fratiasca pe basca drepturiloru si a pretensiuniloru neprescriptibile ale tiereloru loru. Tóate indesiertu. Inca si polonii se desamagira si se intielesera intre sine se faca o positiune passiva, cu parasirea senatului imperiale, după ce se convinseră, ca cu planele centralistice ale suprematistiloru nu mai incape nece o invoiala favorabile si secura, decatu numai supunere la grati’a loru. Deci polonii începură acum a terrorisa pe toti clubistii loru, ca si pe gubernorulu loru Goluchowski, ca se parasésca senatulu imperiale cu totii, ca ce activismulu loru de pana acum numai catu au incuragiatu pe neexorabilii decembristi si la ultima acesta proba de aservire, cu impunerea reformei de alegere direpta la senatu, prin care eo ipso se sugruma cu totulu tota antonomia provincieloru, si nationalitatile se teree cu sila in bursunariulu germanismului, care imputeritu nu va remane fara a extinda si asupra campieloru nóstre. Asemeneau probatu si cu Peste a toti tóté; n’au reesitu nime cu dreptele pretensiuni, ma neci ca fura bagate in sama pretensunile nationalitatiloru. Croatii inca voru acum a intra intr’o pusetiune de lupta passiva, fienduca deputatiunea regnicolaria maghiara le a respinsu memorandulu si pretensiunile autonomice. Acum in sied, dietei pestane din 21 Fauru se mai suscita incaodata si cestiunea passivitatii romane transilvane, prin interpelatiunea dep. d. Lazaru, daca alu doilea represintante alu districtului Naseudu, Ioachimu Muresianusi a presentatu pana acuma protocolulu de alegere sau inca nu? Presiedintele casei respinse, ca inca nu are cunoscintia officiala despre acest’a si promise, ca va procede si aci totu ca in caus’a alegerei din comitatulu Hatiegului. Naturalminte se invoi cas’a cu aceste, si împlini formalitatea, insarcinandu pe presiedinte a face întrebare la ministeriulu de interne, ca cine s’a alesu deputatu in alu doilea cercu alu districtului Naseudu. Cine s’a alesu, bine s’a alesu, pentruca se arata demnu de încrederea naţionala, cu care sa onoratu alegatorii sei romani din unu districtu romanu alu marelui principatu alu Transilvaniei! — Cricau 19/2 1873. Onorate Domnule Redactoru! La provocare amicale din dilele trecute, ca se ve mai aretu si eu ceea ce se petrece pre la noi, vinu ati aretu, ca vineri in diu’a crucii 14/26 Sept. a. tr. amu tienutu unu parastasu pentru espiarea pecateloru fratelui Avramu Iancu, la care amu rostitu cu urmatoriulu cuventu, care numai pentru aceea nu l’amu comunicatu pana acum on publicu, care nu preocupu zelulu si entusiasmulu celu de palia alu tenerimei de astadi. Ianculu si tenorii cu betranii de atuncisi au espusu nu numai libertatea, ci chiaru si vieti’a pentru unu venitoriu mai bunu alu natiunei. — Betranii si tenerii de astadi nu se încumeta a face nece nesce pre parastase, (!) ca se nu cada in disgrati’a amagitoriloru. Proh dolor! la cata micsiorare amu ajunsu pre acesta cale! Cu asemine langedire nu e de speratu »Venitoriu de auru* ce „romanimea are.* Parastasululu a benecuventatu par. Petru Trutia in beseric’a gr. resariténa, der’ a asistatu si parochulu gr. cat. Nechita Crisianu. Alu die stimatoriu. Axente „Suntu 24 ani, de candu munţii si valile acestei tiere resunu de strigatulu entusiasticu alu 3.000.000 de romani, se traiasca libertatea, si innaluatulu imperatu.“ Entusiasmulu, cu care se facea acésta, era mare, speranti’a inse ce era legata de acelu entusiasmu era si mai mare! Spera adeca romanimea, ca va fi scapata de împilare, ca va fi asemene socotita si tractata cu natiunile celelalte din patria, — ca ur’a, poft’a de resbunare si asuprire de multu apesatoria asupr’a ei voru inceta, cu unu cuventu, ca a venitu tempulu, candu cele trei elemente ce locuescu aceste parti orientali ale monarchiei, se traiasca in fratietate adeverata! Dér’ acesta sperantia ilusoria a duratu pucinu, ca trecu mai curendu de catu prima ver’a, in care s’a nascutu si s’a ivitu. Ea nu numai trecu, ci se si prefăcu in mare ingrijire si téma pentru venitoriu. Libertatea, egalitatea si dereptatea ce se bucina, nu era se fia universali; ele erá se fia numai ale natiunei unguresci. Cei ce au cutesatu a contradice acestei pretensiuni au fostu cautati, prinsi, inchisi, judecati, impuscati si spendiurati. In aceste impregiurari triste si de dureróasa aducere amente, erá si a fostu lucru pre firescu, ca la naţiunile cele desconsiderate* a caroru móarte si îngropare politica era plănuită se se afle si apărători ! Intre aceşti aperatori ai drepturilorui libertatiei, ce competu natiunei romanesci, ca si altoru naţiuni, a fostu Avramu Iancu, intru a cărui aducere amente se tienu parastasulu de astadi! Ar’ fi loculu seu, se aducu aici innainte, deca nu tóte, celu pucinu unele fapte din viati’a acestui barbatu alu natiunei romane, si prin aceste se aretu, catu cultu si cata veneratiune merita memori’a lui! După ce inse aceste fapte unii din noi le amu vediutu cu ochii, alţii le amu auditu din gurele celoru ce le au vediutu, si le voru mai audi si ceti catu tempu va trai naţiunea romana, amu crediutu ca pociu trece preste enarrarea si comemorarea loru si ca ajunge a me ocupa ceva, catu se pote mai scurtu, despre căuşele, care au influintiatu asupra sanetatiei si scurtarei de viatia a acestui barbatu. Aceste suntu: Neintielegerea intre noi, persecutiunile neamiciloru si decadenti’a morale a poporului nostru, voiu vorbi mai antaiu de aceste, apoi de acele. Curagiulu si resolutiunea ce au aretatu poporulu romanescu in anii 1848/9 a implutu pre adversarii nostri de ingrijire, si ii a facutu ca se lie de timpuriu mesure spre a sugruma inca in loganu acelu curagiu si acea resolutiune. — Cum era se faca ei acésta? asia: se prindă, se lege, se inchida pre capi, pre conducători . . . Pre mens me trantira si trenura cinci septemani la profesu in Sibiiu, pre Iancu cercara a’lu prinde in Bai’a-de-Crisiu, inse fara resultatu, pentru ca se sculâ poporulu si lu scapâ din manile gendarmiloru. Acésta se intempla in tómn’a anului 1849. Ce mai scui? catu tempu era se siedemu amendoi, daca succedea si prinderea lui? De aici innainte persecutiuni in tote partile, închideri si arestări pre totu loculu, toti acei individi, cari au comisu in entusiasmulu loru vre-o erore, adica, carii au credintu, ca făcu bene, ca nimicescu si rarescu pre inimicii casei domnitorie, au fostu trasi la respundere, inchisi, robiti, despoliati nu numai de libertate, ci si de avere, care si-au mancatu-o in închisori cu recurse si plansari pre la acele locuri, ce le causasera închiderea si persecutarea lor. Aceste rele venite de la neamicii seculari ai natiunei romane nu era de ajunsu, ci ca se se implea cup’a amaritiunei, ca se se completeze si se intreca realu, combinatu cu planu asupr’a nóstra, si ca se ne derapene si aduca la stare’a de mai nainte, se mai insoci cu ei si neintielegerea dintre noi. Vediendu capii misicarii dela 1848 cele ce se petrecu si intenta comandantiloru si comandatiloru loru, si crediendu, ca colo susu nu se scie, ce se face icidiosu, unii cu Barnutiu in frunte alergara la Vienna si cei care se abata aceste rele, altii speriaţi de persecutiuni, se retraseră de pre campulu luptei. Asia remasera eopii de buna aducere aminte: Alexandru Sterca Siulutiu si metropolitulu de acumu Andreiu br. de Siagun’a, ca se conducă, alaturea cu crucea si credenti’a^ inca si caus’a nationale. — Dorere inse, de trei ori dorere! Ei au pierdutu curendu din vedere cele ce insii subscrisera cu cateva luni mai înainte in campulu libertăţii la Blasiu, si in petitiunile ce le detera alaturea cu cei alti capi nationali in 1849 1850, la inaltulu imperaru înaltului ministeriu. Unulu din presantiile sale scrise in Enciclica ce o dete catra clerulu si poporulu gr. catholicu »mai bene ne impreunamu cu cei de o credentia, de catu cu cei de unu sânge cu noi*. Celu altu cu respunsu la aceste dise in altu cerculariu: „Nu voiu tovarasia cu unitii*! Facutu-au ei acésta din porunc’a mai înalta? facutu-au din prea mare zelu religiosu, seu din neprecepere, nu sciu, destulu, ca ei au facutu si prin acésta lupt’a intre fiii unui poporu, carii cu unu anu doi mai innainte s’au luptatu in unire si au sangeratu împreuna pre câmpii lupteloru, a inceputu, romanii s’au raliatu in doue tabere, ei au uitatu curundu cele ce le decretaseră si întăriseră cu juramentu pre campulu libertății, s’au desbinatu, au disputatu, s’au certatu si au devenitu unde sta cu 150 de ani innainte de 1848. — Certanduse si luptanduse capii intre sene cu cei dependenți prin daru, lege si disciplina de ei, poporulu a remasu fara conducători — si ce s’a facutu? ce este urmarea? cea mai cumplita ruina, demoralisare, cădere totale! Poporulu e ca unu copilu, pre care daca nu’lu ocupa părinţii cu lucruri bune, cu scoala, cu instrucţiune, cu măiestrii, elu se ocupa cu jucării, cu lucruri desierte, cu jocuri, cu beaturi, betii, desfrenari. — Acesta s’au intemplatu in cea mai mare realitate la noi. Caus’a nationale s’a delaturatu, s’a datu uitarei, si loculu ei la cleru l’a ocupatu proselitismulu, la poporu l’a luatu joculu, beti’a desfrenarea, si spurcatulu materialismu. Toate aceste nu potura remane fora influintia, fora resultatu asupr’a unui sufletu nobilu, cumu a fostu alu lui Iancu. Sfarimatu de durerile aceste, de care celu pucinu mie mi s’a plânsu de împreuna cu altii, a trebuitu se sucumbe si a cadiutu dreptu sacrificiu alu zelului si alu bunei credentie a lui! Asia si numai asia e de esplicatu si de credintu decadenti’a lui! Dela 1852 încoce, pre care lumea cea rea, care nu a vorbitu cu Iancu de aprope, nu a cunoscutu aspiratiunile si dorintieie si nu si a pututu esplica urmările, a botezat’o de nebunia, m’amu intalnitu cu elu de multe ori după credint’a lui nebunia, lu amu avutu siese septemani de oaspe in cas’a mea. Nu mi a vorbitu in neci o întâlnire si petrecere o singura vorba smentita. — nu amu oserbatu in toata portarea lui celu mai micu semnu de smintela. — Si deca*i reprobamu cate odata aplecarea spre