Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-02-21 / nr. 15
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminea’a, Fais, candu concedui ajateriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fi, v. a. Tieri externe 12 £L v. a. pe unu anu seu 27s galbini mon. sunatoria. Amnin XXXII. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. Nr. 15. Brasiovn 5 Harte 21 Febrnarin 1873. Brasiova 3 Martiu 1873. Ia septeman’a postului, care la pregătirea Mantuitoriului la opulu rescumpararii, se cuvine inainte de tóte se damu contu la pasii intreprinsi pentru caus’a rescumperarii drepturiloru naţionali. Romanii de anima si de principiu de pe tote locurile simtu, lucra si se lupta pentru a storce odata convicţiune dela antagonii noştri politici, ca nemic’a alta decatu numai deplin’a respectare a drepturiloru naţionali politice, are fermeculu de a multiumi pre romani, ce nu se pote decatu in autonomia Transilvana. Iudesiertu s’au facutu pana acum tote probele pe de laturi de caus’a principiaria, ca antagonii nostri le au luatu de slabitiune, de nematuritate politica sau, vorbindu in postulu mare, de metanie la planele loru centralistico-maghiarisatorie, prindiendu curagiu din debilitatea aderitoriloru loru, tocma pentruca vediura apostatandu dela terenulu principiariu alu luptei îndreptăţite, tocma pentruca vediura ca pornirile acele apostatorie suntu derepanarea seu celu pucnu divisarea solidarității, de care singura avea tema, ca va resbate prin toate probele machiavelismului la urgenta necessitate de a ne recunoasce drepturile avute in 1863, si cari prin legislatiunea transilvana nu suntu desfiintiate, ci numai prin rescripti guvernamentali, ceea ce sub nece unu constitutionalismu nu se pote privi altufeliu, decatu de unu abusu de potere alu regimului, se ’ntielege, ca sub responsabilitate propria. Ne amu convinsu, credu, ca neamu si desamagitu, vediendune taiate tote firele si ale celei mai mice speranti, ca prin metanie ni se va recunósce dreptulu avutu, din contra vederiu, ca toate mesujele suprematice suntu îndreptate spre distrugerea dreptului nostru nationale politicu, care in asemenare cu starea de paria politicu de astadi era elementulu unei vieti infloritorie. Soimu, ca coroan’a de atatea ori a repetitu, ca vré fericirea si prosperarea tuturoru popoareloru sale, coroan’a, care ne investise dreptulu cu sanctiunea sacratei sale drepte, nu a infirmatu prin neci unu actu valoarea sanctiunei sale, din contra atatu mai nainte catu si la convocarea dietei din Clusiu, valoarea legiloru sustatorie o a sustienutu, or’ uniunea a facut’o absolutu condiționată de multiumirile pretensiuniloru noastre de dreptu. Suntu ele împlinite? Déca nu, ele trebue se vina la jefuiela constituționale, déca nu vomu da noi din mana cu metaniele, ceea ce apoi nu se va pote mai multu neci marcaru pretende. Aceste preliminare, acca fratii dela Sibiiu convoca pe 1/13 Martiu pe intelligenta romaniloru din fondulu regiu la consultare in Sibiiu, cu scopu de a pregăti una representatiune la regimul si la corpulu legislativu? Nu la coroana? Dér’ se publicamu appellulu 1ttApolu catra inteligintia romana din fundulu regiu. După ce in urm’a passivitatiei proclamate de catra unii (?) romani, au remasu si poporulu nostru din fundulu regiu fara aperatori in corpulu legislativu, si fiinduca preste scurtu tempu voru ajunge la pertractare in diet’a Ungariei, căuşele municipieloru fundului regiu, cari taie adencu in interesele roman, din acestu pamentu; ne-amu simtitu îndemnaţi, a initia o consultare despre acele cause, ce se va tiene in 1/13 Martiu a. c. la Sibiiu, la carea invitatu fratiesce pre inteligintii romani din municipiele fundului regiu. Scopulu vafi pregătirea unei reprientatiuni spre informarea înaltului regimu reg. ung. si a corpului legislativu alu Ungariei despre interesele nóstre comune. Sibiiu, 16/28 Fauru 1873. Comitetulu nationalu, prin Dr. Ioanu Burciza*. Am dis’o de una miia de ori, ca deca națiunea romana din aceasta patria in intregu corpulu ei va dovedi in contra tuturoru incercariloru dusmane de a o imparechia, va dovedi si manifesta, ca e solidaria in causa comuna nationale politica, va dovedi, ca aceasta solidaritate e nefrangibile: atunci caus’a noastra nu mai poate fi expusa capritiatoru unei partite suprematice, ci ca vointi’a unanima ea trebue se fia recunoscuta ca atare in toate pretensiunile ei de dreptulu avutu; disamu, ca vointi’a generale a unei natiuni nu se poate ignora si neci ca se va mai ignora indelungatu, deca prin metechne subreptitie nu le va succede antagoniloru a-si rumpe vreo fracţiune din corpulu nostru nationale, pe care se o arete de duha, ca a trecutu in lagerulu cocolosiriloru loru, făcute in prejudeciulu existintii nóstre naţionali, pentruca Corón’a nu e numai maghiara ci e corón’a comuna tuturoru poporatoru din Ungari’a, Croati’a, Slavoni’a si M. principal alu Transilvaniei ca atare, si corón’a si are dreptulu seu, si cuventulu ultimu alu ei va decide dreptatea. Candu principele Lobkovitz duse petitiunea cea monstruósa a cehiloru cu 250 mii subscriptiuni in contra legii de reform’s alegerii la imperatulu mai ori, Maiest. Salu întrebă: déca e convinsu, ca toti subscriitorii su intrelesi cu cuprinsulu petitiunei, si la respunsulu, ca toti, binevoia dechiara, ca va cumpăni bine lucrulu, deca reform’a de alegere aspre binele popoareloru sale. Avemu lipsa der’ si noi de documentatii prin orce midiulece licite ca dorintiele nóastre suntu nedivisate si nealterate si in fine Mai. Sa va reîntregi respectarea sancțiunii sale prea inalte. Vedemu inse ca apelulude susu presupune părăsirea terenului dreptului nostru politicii nationale si devisarea solidarităţii naţionali, care trebuie se lupte pentru dieta transilvana si egalitate perfecta intru toate in Ardealu. Representatiunea la Maiestate si regimu o aflamu, ca e necessaria. Mai. Sa apoi va pune la cale prin regimu cele de pusu, deca va fi convinsa, ca natiunea romana nu e divisata in pretensiunile sale indreptatite, ci e solidaria pe terenulu dreptului avutu in 1863. Deci inainte de tóte »solidaritate in principiu,“ apoi cu totii la tote. Umb’a si literatnr’a maghiara germanisata. în unulu din unii »Transilvaniei* redactoriulu aceleiasi făcuse in a. tr., aresi-care observatiuni filologice asupr’a limbei si literaturei maghiare. Simburele aceloru observatiuni era, ca dupace din material, adeca din cuvintele usitate la poporulu maghiaru mai multu de la suntu împrumutate dela poporele slave, apoi legatur’a cuventeloru, sintacsea, constructiunea maghiara s’au germanisatu intru atat’a, catu astadi s’ar’ poté dice cu totu dreptulu, ca cei mai multi literati maghiari scriu nemtiesce cu cuvente maghiare, sau mai bene, slavo-maghiare asia, precumu de multi romani inca scriu totu nemtiesce, seu unguresce, s£u latinesce, cu cuvente romanesci. Caus’a este ca unii ca si altii s’au desvetiatu a cugeta in limb’a loru, ci in limb’a altor’a, de unde apoi stilulu loru inca vene silitu si nesuferitu. Scopulu redactoriului »Transilvaniei nu a fostu nici-decumu, ca se defaime limb’a si literatur’a maghiara, pentruca elu cunosce ca oricare altu compatriotu, estraordinariele incordatiuni, ce au facutu maghiarii pentru cultur’a limbei loru, dupace s’au desteptatu si ei din lethargi’a in care cadiasera pana la 1772 si chiaru pana pe la 1820. Scopulu seu a fostu, a reflecta pe romani, ca se nu mai cadia si ei in errarea, in care au cadiutu maghiarii, se nu -si mai corcésca limb’a, se nu o vorbésca nici se o scria atatu de reu, atatu de nemtiesce, unguresce, seu latinesce, in catu mai pe urma se nu o pricépa nici chiaru ei insii, dera dicu nici se o lase in trentiele vechi, in care o aruncase tirani’a seculiloru. De altumentrea ceea ce s’a scrisu in »Transilvani’a* despre limb’a si literatura maghiara, a fostu numai repetitiunea altoru observatiuni de ale literatiloru maghiari in acelasiu intielesu. Nici unu maghiaru de anima nu s’a maniatu pe redactoriulu »Transilvaniei* pentru acelea observatiuni ale sale făcute, de buna credentia. Unu singura »romanu* dela Clusiu se află, care in „M. Polgar* înfrunta aspru pe susu atensulu redactoru, pentruca a cutediatu a se ocupa si elu de limb’a si literatur’a maghiara in cateva linii. Acelasiu romanu neromanu avi mai deunadi fruntea ca se atace in »Hon* din Pest’a nu numai pe Baritiu, ci si pe Macellariu, Batiu etc. in terminii cei mai brutali, carii mergea pana la vetemnarea caraterului morale privata, *). Ecca pana unde, poate degrada servilismulu miserabile pe unii oameni născuți si crescuți in servitute si avilire. Intre acestea ce se intempla? In acelasiu Clusiu, sub auspiciele aceleiasi redactiuni si partite pe care o representa »M. Polgár* ese dela 1 Ianuariu incoace unu altu dinariu »Jónás Lapja* (Foi’a lui Jona), carele indata in nr. 1 pag. 6—7 arata intre altele, ca maghiarii nici ca mai potu trai fara nemti, ca ei se tienu cu ambele mani de fraculu acestor’a. Dér’ »Jónás Lapja* merge in nr. 7 multu mai departe. In acelu nr. adeca György Madár, acelasiu publicistu care scrie si in »Hon“, zugravindu cu colorile cele mai vii infricosiat’a dependentia a elementului maghiaru de germanism» si marturisindu cumplitulu periculu de germanisare, recunoscandu si elu ca »celu mai mare inimicu alu maghiarului este nemtiulu*, — anume despre literatur’a maghiara dice intre altele. »Mai multu decatu acésta: Sistem’a nóstra, modulu nostru de a cugeta este asemenea strainu, si chiaru scrierile aceloru individi pucini carii cunoscu acestu periculu, suntu pline de germanisari, caci ei cugeta nemtiesce. Cu esceptiune de istori’a patriei si literatura eclesiastica a protestantiloru, noi (maghiarii) nu avemu literatura propria. Intreprenderile popularie, precumu este Corvina, cadu din acea causa, ca scriptorii nostrii inbuibati de acestu elementu strainu, nu cugeta si nu scriu asia, pre *) »Undok erkölcstelenség-immoralitate scarnava“ si alte espressiuni ca acestea suntu ale acelui renegatu modernu, carele cauta cumu se placa domniloru sei si dómneloru sale.