Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)

1873-03-28 / nr. 25

Gazet­a eae de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, csndu concedui ajutoriale. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl., pe Vt 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu sau 2 Va galbini mon. sunatoria. TMSSILVMl Antim­ XXXII, se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er, Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­blicare. Nr. 25. Brasiovu 9 Aprile 28 Harte 1873. lungi­­tre politice, si mai multu vi s ’a­r’ apro­­piă opiniunile in 48 de ora, decatu cum a-ti fi in stare a midiuloci acest’a prin nu sciu cati articli de fondu catu de Brasiovu 9 Aprile n. 1873. Ddieu­ ca prea banalu si nemarginitu induratulu Ddieu pre atatea sute si sute de millioane de oameni, cari nu au avutu fericire a se pote face cunoscuti cu invetiaturile Mantuitoriului, si inca si cele multe millioane, cari de­si suntu crestini, dér’ nu suntu gr. cat., seu gr. or., dera pre tote le va con­damnă la iadu, trait’ar’ fi altucumu catu de omenesce si moralicesce si respective fire­ ar’ fi urmatu in tota viéti’a loru principieloru celoru atatu de frumóse si umane ale religiunei crestinesci staverita prin Isusu Christosu santulu redemptoru alu omenirei?! Se isvoresce oare acéste a silintia de a face proseliti totu-déun’a din scopu de a poté mântui sufletele convertendiloru de vecinicile suferintie a­­­e gheenei? Ba, de multe ori nici din indemnulu nescatoru-va simtiuri religiose, nu din fanatismu religiosu, ci din nesce motive demne de osendire si nici catu de pucinu escusabile. — Nu potu gasi oare acei domni — fia ei preoți seu mireni — destule alte ocupatiuni folositoarie, deca simtu in sine chiamare de a conlucră pentru promoverea binelui comunu, conlucrandu spre esem­­plu in sfer­a inaintarei intelectuale, morale si ma­teriale a poporului ? Sau déca chiaru numai in sfe­r’a religionaria voiescu a-si desfasiură activitatea loru binevoitoria, nu potu află are nici un’a-alta afacere? Ba potu destule numai se voiasca. — Se ne lase dar’ domnii acei’a in pace pre ve­nitoriu cu atari secaturi de proselitismuri nele­gale si (de oare­ce nu potemu negă, ca o parte forte însemnata a crestiniloru ambeloru confessiuni prea pucinu pricepe inca principiele de căpetenia ale religiunei creștine, si dieu nici in privinti’a moralitatei nu e de feliu inca la acea trepta, că o mai mare avantare se nu mai fia de doritu) se se ocupe d-loru mai bine cu aceea, că se invetie mai înainte pre coreligionarii loru proprii, ca a face cruce si a tiené cu scumpetate si serbatori si di­­lele de postu, inca n­u suntu destule, că se se poata numi cine­va unu crestinu adeveratu, si se faca că poporulu se pricépa si se urmeze mai bine invetiaturile fundamentali ale religiunei si moralului. Prin a 81 u f e­­­i­u de activitate folositoria apoi, pre langa ce n­u voru mai conturbă pacea fratiésca, voru face servitie bune atatu religiunei loru, catu si natiunei nóstre, si'si voru cascigă nescari merite prea lăudabile pentru amendaue. De Ddieu, că inaltiloru nostri demnitari bese­­ricesci, prin prea intreleptele loru supraveghiari si inviatiuni paterne, se le succeda a infrenă in fine pre respectivii conturbatori, si că in presalutarea nestiintia de intrenare se fia ajutati cu tota ener­­gi’a si prin diurnalistic­a romana cu unu tac­tu cuvenintiosu. —* Mi se pare, ca amu cetitu candu-va, ca odini­­ora doi. redactori romani s’au fostu invoitu laolalta, ca candu se voru intemplă asemenea casuri de con­­turbare a liniscei prin proselitismuri, castigandu-si informatiuni sicure despre adeverat’a stare a lucrului, respectivulu semenatoriu de neghina se fia totudeun’a in acele foi romane espusu judecatiei meritate a opiniunei publice, a caroru redactori suntu de un’a si aceeasi religiune cu cul­pabil­u­lu. Ar’ fi prea bine deca cu tota stric­­teti’a ar’ observă acest’a foile nóstre in veritoriu, pentru ca prin o asemenea modalitate effectulu ar’ m­i na ar’ re versi asupr’a pesti anilor« nos­ Epistola deschisa. Clusiu, 14 Februariu 1873. (Urmare.) Spera mai departe, ca o desbatere si con­­sultatiune personale binevoitoria intre patru barbati — cari de ani numerosi ve ocupati cu politic­a, si cari poteti cunoasce trebile si impre­­giurarile noastre deamenunturu — mai multa lu­mumca se ve succeda a ve impreuna părerile chiaru in toate obiectele, asia departe nu catediu a merge cu speranti’a­’mi, dar’ credu ca vi le ve­ti impreuna in mai multe, si atatu inca va fi unu castigu nu neinsemnatu. Afara de cestiunile cele mari poli­tice, pr­­on. dd-vóstra a-ti schimbă in acea consultatiune idei si despre modulu pro­­cederei si in privinti’a tactului de obser­­vatii. — A-ti statori unele puncte strictu observande. Buna oara a-ti luă de princi­piu cum ca de regula toate cestiunile cu o­­biectivitate fara amestecu de personali­tăți se fia desbatute in dinamiele noastre. — A-ti statori ca nu recunoasceti drep­­tulu nimenui (fia acel’a macaru­ cine) de a -si versă din passiune privata, veni­­nulu urei sele asupr’a cui­va in foile nós­tre publice, spre a indignă apoi după obiceiu inca si io parte a publicului cetitoriu; ci déca suntu inimici neimpacabili, se le placa a -si isprăvi tre­­b’a loru singulare pre calea privata, nici decum inse pre cea diurnalistica; amestecuri de persona­lități numai atunci potendu are locu, candu res­­pectulu binelui comunu seu natur’a lucrului, ar’ recere neincungiurabilu facerea unei escep­­tiuni dela regul’a generale, séu candu cine­va ata­­catu fiindu prin altulu in publicu, ar’ fi silitu se se defendeze in contra unui’a sau altui’a. — Pr­­on. d-vostra intru acea consultatiune fara indoiala a-ti mai statori si aceea, ca ve-ti grigi cu cea mai mare scrupulositate, cumca, incatu e cu putintia, in venitoriu se nu se mai stracure in foile nóstre nici odata atari articuli si espressiuni, cari ar* pro­duce nesce urmări rele, aretate dejă mai in­susu, cari ar’ dă iutrementu desbinarei, dis­cordiei si urei confessionale; sau ar’ poté servi de pedeca in calea ce duce catra solidaritate, si ca mai alesu spre evi­tarea de totu ce ar’ potu nutii ur’a confes­sionale prin foile publice, cu atat’a rigoare ve­ti grigi, incatu nici baremu pre acea minutialitate nu o veti trece cu vederea, cumca se nu ve mai folo­siti de asemenea cuvinte că: „neunitu*, „una­­ti”, „disunitu* etc. etc. de oare­ce — precum vedemu — inca si aceste suntu in stare de a face sange reu la multi. Ceea ce conturba in modulu celu mai dure­­rosu adese­ ori liniscea si pacea fratiasca intre con­­nationalii nostri, este nestiinti’a unor­a din sinulu natiunei, de a spori buna-era pre gr. orientali, sau pre gr. catolici cu­­iroteliti romani convertiti dela o religiune la alta in nisce moduri oprite chiaru de legile civile. Dómne­­ dómne!­are este cu potentia, că se fia luatu astufeliu de oameni in serioasa considerare, ca cata neghina se samena prin asemenea manopere si din acestea apoi cata discordia cresce si cum se sla­­besce intregulu corpu alu natiunei romane?! Sau purcedu atari omeni din unu punctu de vedere inca mai santu si mai inaltu decatu celu alu simtiului na-' tionalu? Mai presupunu ei dera­­v a te man du prin acéstea insusi pre prea santulu nume alu lui # Lucruri neamanabili, ce ne augusta coloanele cu scopu eminamente nationale, amana si publicarea intetita a mai multoru articuli. E semnu de bunu auguru, candu intelligenti’a solidaria se aduna in saloanele publicității, spre a dovedi neaperat’a inte­­ressare de totu, ce da expressiune de vietia natio­nale politica perfectu egale si de încordările cerute de aperarea pretensiuniloru ei. Dovediedi si cinci de ani suntu in 3 Miiu a. c., decandu na­ţiunea romana din Transilvani­a, portata de geni­­ulu vieţii ei naţionali politice, se proclamă, ea pe sine naţiune nedependenta de alte naţiuni conlocui­­torie, adeverata serbatoria nationale, demna de a fi serbata cu tuta pietatea. In acestu patrariu de se­­culu, in care suprematismulu intrelenitu de secuii ne a frementatu aspiratiunile cele mai patriotice si mai leali pentru statu si naţiune, pana candu amu fostu solidari cu totii la lupta politica nationale, amu reesitu a ne vede naţiunea inarticulata pre ca­lea legislativei, cu sancţiunea monarcului in auto­­noma Transilvania. De atunci naţiunea romana in Transilvani­a este factoru, si fara ea că atare nu se poate face nemica in prejudeciulu factoratului ei. Deschituirea adoratei solidarități ne a aruncatu la usile gratiei neexorabile, doar’ stamu si vomu sta neclatiti­t pe terenulu dreptului politicui nationale. Avemu lipsa numai a ne rechitui solidaritatea si la acesta se ne damu man’a ,cu totii înainte de tóte, de ceea ce ne si ocupamu. — In 3 Aprile Mai. sa primi solemnelu delegati­­unile, pe cea maghiara cu presied. Ant. Maylath, pe cea germana cu presied. Schmerling. Mai. sa le dise, ca constata cu mare satisfactiune, ca rela­­tiunile cu monarchii străini suntu favorabili si ami­cali. Intelnirea cu vecinii suverani (in Berlinu) a fostu considerata ca garanția de pace. Visit’a su­­veraniloru ce voru veni la expusetiune poate renasce asemeni opiniuni. — Pe langa toate asigurările de pace delegatiunile au in bugetulu comunu pe an. 1874 pusu pentru armare cu 7 milioane mai multu decatu pana acumu, cu totulu 106,990,403 fl.; 90, 973,239 fl. cu or­­din.si 11,017,164 cu extraordinariu. — Centralistă vienesi saru de bucuria, pentruca li s’a sanctionatu nou’a lege electorale. Dar’ si opositiunea se pregatesce la noue demustratiuni, resolidarisanduse. In afara imper. Wil­helm cu Bismark merge in 26/4 la Petruburg, unde si voru reasiedia pla­nele facendeloru viitorie înainte de ce voru merge la Vien’a, pe candu cu pacea si amiciti’a in gura voru se adorma pe Austro-Ungari’a, atraganduo la conservatismu in contra libertății occidentale. Bis­­mark fach de pr. C a r o­­­u se amane a tramite agenți la Washington si Rom’a si facil pe Serbi’a se cedese turcului, platindu tributulu, pe cineva voiesce se adorma si cu acesta, ca­ ce planele si ur­mările le continua. — In Franci’a presied. adunară Grevy numai vru a reprimi alegerea si asia se alese Buffet presied., care apromise imparțialitate facla cu toate partitele, a caroru încredere o cere. Alte evenimente mai de insemnetate nu aveau de inregistratu. —

Next