Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-09-12 / nr. 67
inse nu trebue se uitamu, ca amu data mana libera redactoriloru, cari au si trebue se aiba convitiunile loru. Er’ deca D-loru nu ne-au potutu presinta o lucrare perfecta, caus’a mai suntemu si noi, ca leamu pré pusu sul’a in costa; apoi acestu lucru, D-loru, nu este aratura. Inteliginti’a natiunii n’a venitu a-i ajuta cu luminele; se fimu der’ indulging: Illiacos intra muros peccatum est et extra. Se lasamu recriminatiunile si se intramu, cum a disu si D. Ionescu, in medias res, se purcedemu la revisiune. D. Hodosiu citesce din anale cum s’a urmatu la inceputu cu revisiunea, si dice ca se incepemu de acolo unde amu lasatu. D. Odobescu, respundiendu mai antaiu D-lui Baritiu, dice ca este acum fara de nici unu folosu practicu de a totu face procesulu societăţii academice pentru ca, in cursu de patru ani, a permisu si chiar s a indreptatitu continuarea proiectului de dictionariu, astu-feliu cum le-au inceputu, si cum le au esecutatu membrii comisiunii lecsicografice, adeca D-nii Laurianu si Masimu. Asia a voitu majoritatea pe care D. Odobescu are consciinti’a a o fi combatutu după tote poterile sale, si astu-feliu s’a urmatu pana acum. Ceea ce s’a facutu, remane dar’ de sine si facutu, dar’ acest’a negresitu nu insemneza nici ca ceea ce s’a facutu este bine facutu, nici mai alesu ca nu se pote de acum inainte a se face mai bine. De aceea D. Odobescu, unindu-se intru tote cu parile rostite de D. N. Ionescu, propune ca societatea se proceda fara intardiare la revisiunea proiectului de dictionariu, cu scopu de a pregăti editiunea care se va pote cu dreptu numi Dictionariulu academiei romane, pentru acestea D-lui socotesce ca societatea trebue mai antaiu de tote se statueze basele după cari are a se face acea revisiune, si aceste base D-lui le gasesce in spusele D-lui N. Ionescu, pe cari le resuma sub urmatorele optu rubrice: 1. Ca pe viitoriu, lucrarea se nu mai fia impartita in Dictionariu si Glosăriu, ci tote cuvintele limbei romane se figureze la loculu loru alfabeticu, fara osebire de origine si de provenintia. 2. Ca din articulii lecsicografici, in cari se esplica cuvintele limbei, se lipsesca pe viitoriu discusiunile si polemicele asupra etimologiei, orginii si intielesului diceribru. Intielesulu se se dee in cuvinte pucine, dar’ bine cumpănite si coprindie*torie. Etimologi’a se se arete numai candu e neindouiosa sau celu pucinu forte probabile. 3. Neologismii neusitati, adeca cuvintele pe cari nici unu scriitoriu pana adî (afara de autorii proiectului de dictionariu) nu le-a intrebuintiatu, se se scotia din rândulu vorbeloru limbei romane, remanendu astu-feliu ca adeveratulu dictionariu academicu se coprindia numai materialulu limbei nostre esistinte, si nu elementu ale unui sistemu de limba închipuita. 4. Cuvintele din dictionariu se fia întemeiate, nu pe frase banali si adeseori pucini alese, ci, pe catu se va pote, pe citatiuni din autori romani vechi si moderni, precum si pe locutiuni populari, dintre cari se se inlatureze cele triviali si obscene. 5. Aceptiunile cuvintelor se fia mai bine specificate, mai lamuritu esplicate prin definitiuni precise si, in varietatea loru, se nu se uite unele din cele mai usuali, or’ cele cu totulu neusitate se se lapede. 6. Definitiunile termîniloru de sciintia se fia tote rectificate după starea actuale a cunoscintieloru omenesci. 7. Forma cuvinteloru se fia aceea pe care au consacratu-o usulu si natur’a limbei, astu-feliu in catu se nu se producă intre scriere si graiu anomalii nerationate; buna ora, de vreme ce romanii toti prenuntia mine, tine, bine, pucinu, rugăciune, se nu se scrie mene, tene, bene, pocinu, rogatione. 8. Ortografi’a va trebui asemene redusa la regule mai practice, spre a inlesni si nu a complică fara folosit conoscinti’a limbei romane. Luandu-se de basa aceste optu puncturi, pe cari Dn. Ionescu le-a semnalate, societatea, prin revisuire proiectului actuala, pote face chiar’ in pucinu tempu prim’a editiune a dictionariului definitivu alu societății academice romane. Se proceda dor’ la revisiune, apucandu lucrarea chiar’ dela inceputulu proiectului, fara da tiene in sema observatiunile cari s’au facutu la 1870 asupr’a catoru va pagine din liter’a A. Pe atunci membrii societăţii nu poteau ave esperiinti’a dobândita adi prin citirea si studiarea acelei mai mari parti din proiectulu D-loru Laurianu si Masimu. Dn. Odobescu adauge terminandu, ca, desi s’a adoptate idei’a de a se începe acesta revisuire in siedintiele sesiunii actuale, D-lui inse totu crede ca aceste siedintie se voru petrece numai in discusiuni preliminarie, cari negresitu potu se fia folositorie; dar’ si mai importante este de a se îndeplini a dou’a parte a condusului societăţii, adeca de a se numi comissiunea permanente de revisuire care va avea se lucreze in cursulu anului si se aduca la sesiunea 1875, pe catu se va pote, mai multu materialu pregatita din editiunea definitiva a dictionariului academicu. Pentru o asemenea lucrare comissiunea va trebui se aiba pururea in vedere, ca opera ei trebue se fia, nu espunerea si desvoltarea unei sisteme particulari de limbistica romana, ci o oglinda veridica a limbei romanesci din trecutu si de astadi, din care apoi numai scriitorii si nu gramaticii suntu singuri in dreptu de a-si croi dreptariulu pentru inovatiunile de introdusu in limba. Dn. Massimu. Mi pare bine ca suntemu d’o părere si cursulu discusiunii este de bunu auguru. Se intramu in lucrări si inca, totu cum dice Dn. Odobescu, incependu dela A, pentru ca atunci candu se făcuse revisiunea numai cateva esemplarie se tipăriseră si acelea s’au retipărite. Se observamu cestiunile generali si se incepemu a revedé, deca este unu articlu pre pucinu desvoltatu, defectuosu etc. si astu-feliu vomu potu ajunge la intielegere. Dn. presiedinte. Fiindu tempulu inaintatu, discusiunea se curma, remane inse a se urma in siedinti’a viitoriu. Siedinti’a se redica la 6 óre. Presiedinte, Dr. A. Fétu. Secretariu ad-hoc. Ales. Romanu. („Romanulu“). Publicatiune de concursu. Societatea academica romana, luandu in cunoscintia, ca in primavér’a anului viitoriu, (lun’a Apriliu) se deschide la Parisu unu congresu internationalu aiu sciintieloru geografice, in acarui programa s’au inscrisu cate-va cestiuni relative la tierile romane, a credintu de a sea datoria se anuntie publicului nostru, ca spre a se trecta acele cestiuni, in disertatiuni scientifice, se propune unu premiu de un’a mie doue sute lei, cu specificarea si conditiunile mai diosu enunciate. Cestiunile puse la concursu suntu cele 3 urmatorie: 1. Care este punctulu de plecare alu emigratiuniloru gallice in Itali’a, are centrulu Galliei sau Valea Dunărei? (§fu 72 din program’s congressului). 2. Cărei grupe din popoare aparţinu Dacii ? Nu este oare cu putintia de a esplica numirile geografice ale territoriului loru, care ne-au fostu transmise de catra Ptolemeu, de tabel’a lui Peutinger si de catra alti autori si monumentele clasice, prin midiulocirea unor’a din idiomele cunoscute? (§ 73 din program’a congressului). 3. Cari suntu situatiunea si caracterile etnografice ale Romaniloru din Macedoni’a, Thessali’a, Epiru si alte parti ale imperiului orientate? (Adausu la programulu tiparitu alu congressului). La fiacare din aceste cestiuni se făcu oare-cari observatiuni, spre a precisa mai bine natur’a disertatiuniloru ce voru fi admise la concursu. La prim’a cestiune se arata, ca punctulu care presinta pentru noi Romanii unu interesu locate este acel’a de a se proba, pe catu va fi cu putintia, prin dovedi archiologice, limbistice si antropologice, (in lipsa de dovedi istorice), cumu ca cele mai antice emigratiuni ale Galliloru in Itali’a s’au efectuate, porninduse ei din valea Dunărei d’a dreptulu, fara de a trece mai antaiu prin centrulu Franciei actuale. La a dou’a cestiune se cere, ca concurentii se studieze numirile geografice, (mai cu sama pe cele, cari nu suntu invederatu latine si elene, si prin urmare date de catra Romani si Greci), cari se gasescu atribuite Daciei vechi de Ptolomeu, Strabone, Ammian, Marcelin, Iomandes, Anonimul Ravenat si alti geografi, istorici si poligrafi vechi, precum si cele, cari se afla in tabel fatei Peutinger, in itinerarile antice, in Notitia Dignitatum in inscriptiuni si in orce alte monumente antice, se le puna in comparatiune cu numirile geografice actuale din tierile Romane, si se cerce a esplica pe cele de antaiu, sau prin acestea sau prin orce alte elemente lexicografice, luate in ver-un’a sau mai multe din limbile si din idiomele poporeloru cari au traitu in Daci’a, sau cari au pututu avea înrudire cu ver-un’a din populatiunile locuitore ale Daciei. Acestu studiu ar’ pute fi complectatu prin o cercetare a acelor’a din numirile geografice actuale ale tieriloru Romane, cari presintâ rădăcini si terminatiuni insolite, ce nu se potu atribui in modu neinduiosu, nici uneia din limbele cunoscute, antici si moderne. La a trei’a cestiune se cere a se presenta unu tabelu catu se va pute mai complectu si mai fidelu alu populatiuniloru Romane, asiediate in imperiulu orientate, cari porta numirile Tintiari sau Kutloviachi. In acestu tabelu, facunduse asa de toate publicatiunile (atatu cârti catu si diare străine si indigene), cari au tractatu despre acele populatiuni, se voru areta si se voru specifică localitățile unde ele suntu stabilite, si pe cari ei le frecventeza; se va face statistica loru pe catu se va pute mai amenuntitu; se voru da noțiuni despre originea si despre petrecerea loru pana in timpii de facta; se voru schitia in trasuri generale, caracterele idiomei loru; se voru descrie pe scurte usurile si felulu loru de traiu, sub reportulu locuintieloru, vestminteloru, nutrimentului, cultura loru intelectuale, sub reportulu religiunii, sciintieloru si literiloru, arteloru si industrieloru, in fine starea loru sociale si politica in timpulu presentu. Oricare disertatiune nu va fi mai redusa de catu 50 pagine de tipariu, (formate 8° ordinariu, cu litere g armond). Ele voru fi redactate in limba romana sau francesa, intr’unu stilu daru, corecte si curgatorui, pentru ca ideele se fia lesne de apreciata dintr’o simpla citire. Manuscriptele se voru tramite la concursu, voru trebui depuse sau la delegatiunea Societăţii academice romane, (in localulu academiei din Bucuresci), sau la unulu din membrii comissiunii examinatore, (d. Alexandru Odobescu, Bucuresci, strata Verde, No. 18), pana in diua de 28 Februariu 1875. Ele voru purta unu motto, care va fi reprodusa pe unu plicu sigilate, ce va convene numele autorului. Comissiunea examinatoria va deschide plicurile corespundietóre la manuscriptele cari se voru premia si se va pune directe in relatiune cu autorulu carui’a va acorda premiulu. Manuscriptele nepremiate se voru pute lua inapoi dela delegatiune, după diua de 10 Martiu 1875. Premiulu de 1200 lei va pute fi impartita intre doue sau chiaru si trei disertatiuni, pe catu inse acestea nu voru trata aceeasi cestiune. M. Kogalniceanu, A. Odobescu, V. A. Urechia.