Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-10-19 / nr. 77
Manu, — cari ambi areta si desfasiura folosulu Sinódeloru in baseric’a nóstra si viu’a sperantia, ca sinodalitatea la noi reactivata va vendecă ranele, ce s’au casinnatu basericei in tempurile mai din urma prin netienerea sinódeloru si va areta crescinismului si umanitatii baseric’a nóstra mana in mana cu scoala, pe ambele infloritorie, ambele nationale. La ordinea zilei se pune apoi alegerea a trei notari ai Sinodului si se alege prin acclamatiune Dr. Ioanu Mihali, Dr. Vas. Popu si Ioanu Papiu. Se alege apoi comissiunea verificatoria din : Canoniculu Stef. Biltiu, Vicariulu Gregoriu Moisilu, Ioana Tîtie, Georgiu Popu si Simeone Manu, la cari se aviseza toti membrii sinodului a se infaclosia la 4 ore d. a. pentru verificare: — după care acesta adunare de deschidere si constituire se dechiara de închisa. — La amedia diprandiu mare la Illustritatea S’a domnulu episcopu partecipandu la 120 persoane dintre toate notabilitățile basericesci si civile si toti deputații sinodali. — Prandiulu decurge in mare joviatitate. Illustritatea S’a redicatoastulu seu pentru capulu basericei, Patriarchulu, pentru Imperatulu, pentru Metropolitulu archiepiscopu din Blasiu si pentru Guvernu, urméza apoi toastele pentru presidele Sinodului, Gapitululu, Comissiunea prelucratoria a pertractandeloru in Sinodu, pentru deput. din diecesea Oradii mare, pentru dd. Jurcsa, Manu, Florianu, Vicarii, Clerulu si poporulu s. a. Conviviulu eră atatu de veselu, incatu dură, pana catra sora in petrecere joviale, — candu ne despartiramu pentru de a conveni in o conferintia, care urmă indata după aceea. — Conferinti’a decurse in cea mai buna armonia. După consvatuire fratiasca se desfăcu, si eu nu amentescu aici cele pertractate si consvatuite, fiendu ca acelea voru urmă pre rondu in insesi siedintiele urmatorie ale Sinodului, ci insemnu aici după protocollulu de verificare numai elenculu deputatiloru sinodali presenti: Prepositulu Ioanu Anderco, Canonicii: Ioanu Gulovich, Stef. Biltiu, Mich. Serbanu, Demetriu Coroianu, Vasiliu Popu. Vicarii foranei: Gregoriu Moisilu, Alimpiu Barbuloviciu, Ioanu Popu, — Egumenulu Vas. Tordai, profes. Leoan Pavelea, Cosm’a Anc’a, Artemiu Alexi, Ioanu Martianu, — mai departe: Tom’a Hontilla jude cerc., Dr. Constantinu Moisilu, Alesandru Silasî, Iacobu Popu, Ioanu Florianu, Vasiliu Rant’a, Vasiliu Popu jude, adv. Lice a, Ioanu P. Papiriu, Ioanu Papiu, Ioanu Tîtie, Alessiu Bogdanu, Petru Muresianu, Ioanu Herzocu, Niculae Fekete Negrutiu, Gavriilu Manu, Michailu Bohatielu, Vasiliu Mustea, Vasiliu Jug’a, Alessiu Hossu, Ioanu Sim’a, Stef. Pocoliu, Petru Campanu, Alesandru Ghelue, Iosifu Olianu, Simeone Bocsi’a, Andreiu Antonu, Dr. Vasiliu Popu, Augustu Munteanu, Ioanu Lemeni, Elia Bercianu, Ioanu Silasi, Petru Rusu, Petru Auca, T. Brehariu, Iosifu Hossu, Ales. Onaciu, Georgiu Batiu, Alessiu Varn’a, Vasiliu Buteanu, Vas. Hossu, Ales. Popu, Dr. Ioanu Colceriu, Georgiu Maniu, Stef. Biltiu protop, Iosifu Popu, Fl. Cocianu, Vas. Magureanu, Paulu Horgia, Ales. Erdosiu, Vas. Andercu, Simeonu Stanu, Elia Stetiu, Mich. Banc’a, Vas. Ovaria, Mich. Kökönyesdi, Vas. Jody, Vas. Mihalca (vám.), Petru Mihali, Dr. Ioanu Mihali, Ioanu Ciple, Vas. Mihalc’a (ppu), Ales. Anderco, Iuliu Vintiu, Vas. Jurc’a, Vas. Mihalc’a (jude cerc.), Stef. Zisco, Teodoru Popu, Ioanu Simona, Georgiu Popu, Ioanu Popu, Vas. Micu, Emericu Popu, Ioanu Gallu, Ioanu Contiu, Georgiu Filepu, Ioanu Branu, Georgiu Sartos, Georgiu Popu, Ioanu Vecasiu, Ioanu Cisma, Vas. Popu, Demetriu Barnutiu, Sim. Orosu, Iuliu Coroianu, Eusebiu Cartice. — (Cu totii = 100). Gherl’a in 25 Octobre 1874 (sor’a). Nicolae Close’a. Affacerea Arnim. Evenementulu celu mare, care nu inceta a da nntrementu celoru mai varie combinatiuni asupr’a causeloru nascerei sale, e inca totu arestarea contelui de Arnim. Contele acest’a prussianu, alu caruia nume figuraza astadi pe toate paginele diurnaleloru europene, a devenitu deodata celebru, prin singur’a impregiurare, ca i se atribuie insusirea rara de a fi unu rivalu periculosu alu principelui de B i s m a r k. C. de Arnim a jucatu unu rolu forte insemnatu in politic’a mai noua a Prusso-Germaniei, a fostu mai antaiu ambarsadore germanu in Rom’a, după aceea i s’a incredintiatu postulu insemnatu de internunciu in Parisu, tóte aceste vnse după insusi vointi’a si dorinti’a principelui de Bismark, care mai inainte fusese unu bunu amicu si protectoru alu c.diplomatu. De unde doar’ acuma deodata ur’a si ranearea acest’a intre Bismark si Arnim? Lumea intielese, ca armoni’a intre acesti doi diplomati a incetatu din momentulu, din care Arnim a inceputu se mai aiba si ideele sale proprie politice, si se mai remonstreze din candu in candu contra ordonariloru puternicului cancellariu. Bismark vise, că omu imperiosu si impetuosu ce este, nu a potutu se sufere, că, precum se esprimu argații sei diumalistici, contele Arnim se poarte o politica propria. Prelanga acest’a Arnim fiindu p’atunci inca persoana bine vediuta la imperatulu Wilhelm si cunoscându Bismark mai multu că oricine capacitatea lui, nu e greu a conchide, ca pricipele cancellariu a inceputu a se teme de subordinatulu seu si a bănui, ca tinde prin opositiunea cei face pete chiaru la resturnarea s’a. Asia s’a afirmatu, ca Arnim ar’ fi consiliatu de multu pe Bismark de-a o rumpe odata cu ultra montanii si cumca Bismark a resistatu timpu indelungatu, pana ce fiindu silitu de impregiurari, a acceptata politic’a recomandata de Arnim. Intardiarea ast’a a causatu multureu Germaniei, scriseră partisanii contelui-diplomatu, si Arnim se grăbi ale adeveri disele intr’o serisóre catra Döllinger, data publicității: asia este, bine a-ti disu, nu Bismark, ci eu (Arnim) am fostu acelea, carele a prevediutu toate cum avea se vina, cu infailibilitatea, cu Papa si vlădicii sei! — Spună acuma careva, daca o asemenea procedere nu a fostu superatiasa pentru alter-infallibilulu de Bismark? Despre conduit’a contelui de Arnim că ambassadors in Parisu se nareza, ca elu ar’ fi contribuitu forte multa la caderea lui Thiers, fostului presiedinte alu republicei, ceea ce nu a placutu nici-decumu dlui de Bismark. Acest’a adeca e de părere, ca Franci’a că republica, pote fi Germaniei mai pucinu periculosa decatu cu monarchia. Pentru antaiu s’ar’ pote intari Franci’a inlauntrulu seu multu mai cu greu fiindu sub unu guvernu republicanu, apoi, ce e inca si mai insemnata, nu ar’ fi in stare că republica a-si castiga aliantie in Europ’a monarchica, ca monarchia iuse nu numai ca lesne le ar’ pote câstigă, dar’ ar’ mai fi inca in deosebi periculosa Germaniei prin alianti’a cu ultramontanismulu. Asia socotesce d-lu de Bismark, d-lu de Arnim vnse din contra vede mai mare periculu in Franci’a republicana si pentru aceea a si cochetatu cu monarchistii, le-a ajutatu a resturnă pe Thiers si ’si-a declaratu simpathi’a pentru restauratiunea burboniloru. Destulu, ca diplomaţii noştri prusso-germani de unu timpu incace nu s’au mai potutu suferi unulu pe altulu. Betranulu imperatu Wilhelm reesise odata ai impacă, inse deabea se intorse Arnim la Parisu si armisitiulu se si violă din ambele parti. Principele de Bismark isbuti in fine a storce dela imperatulu rechiamarea lui Arnim din postulu seu dela Parisu, numindu pe principele de Hohenlohe in locu-i. Din momentulu acest’a peri si ultimulu restu alu amiciţiei ce predominea inainte relatiunile celoru doi diplomați si facil locu unei ure, care deveni cu atatu mai intensiva, cu catu ea nu eră un’a de tóte dilele. Principelui de Bismark in deosebi i se atribuie, pe basea insasi a marturisirei sale, insusirea de a pote uri, cum dice romanulu, din totu sufletulu. Relatiunea intre Arnim si elu deveni dar’ totu mai nesuferibila. Celu antaiu eră designatu inca de ambassadoru germanu in Constan tinopole, candu deodata se vediü pusu in disponibilitate. Intru aceea a observatu nou denumitulu represintante germanu in Parisu, princip, de Hohenlohe, ca in diuariulu ambassadei de acolo, in care se inregistraza actele diplomatice sosite, erau însemnate de insusi mania contelui de Arnim o multime de scrisori, cari nu se aflau in archiva si despre a caror’a contienutu intregu personalulu ambassadei nu avea nici cea mai mica idea. Despre acest’a impregiurare a insciintiatu Hohenlohe indata pe secretariulu de statu din Berlinu Bülow, cerendu dela elu comunicarea copieloru corespondintiei respective. Nu eră greu de a gaci in a cui mana potea se fia originalele. Dlu de Bilow, dupace a conferita cu Bismark, s’a si adressatu indata intr’o serisóre catra c. de Arnim la Karlsbad, rogandulu cu tóta politic a, a predă secretariului de stata originalele scrisoriloru acelor’a. In consiliulu bismerkcianu adeca se stabilise, ca c. de Arnim nu are nici unu dreptu asupr’a corespondintieloru retienute si ca trebuie se le da cu orce pretiu inderetu. Arnim respunse la provocarea ast’a tramitiendu 17 bucăți inderetu si asigurandu pe dlu de Biilow, ca scrisorile restante le considera de proprietatea s’a si nu le va edă nicidecumu. Dlu de Biilow persistendu in pretensiunea s’a si facia cu restulu corespondintiei. Arnim ceru că se decidă imperatulu, daca este elu sau nu in dreptu, la dincontrasi va apară dreptulu de proprietate pe calea justitiei. Ce s’au desbatutu in urm’a acestei firme declaratiuni in inaltulu consiliu alu ministeriului de esterne, ce a vorbitu Bismark cu imperatulu in privinti’a portărei lui Arnim nu se scie, intr’o buna demaneatia afla numai intreg’a lume diplomatica si politica cu cea mai mare surprindere, că contele de Arnim, ambassadors, consiliariu intimu, omu cu nume, merite si influiutia, fu arestata prin judele de instrucţiune Pescatore pe mosi’a sa Nassenheide. De aici încolo nu se mai scie nimicu positivu despre decurgerea investigatiunei, care se porta forte secretu, atatea inse se scie, ca c. de Arnim e tractata si paditu in inchisóre cu cea mai mare rigoare, ca nici chiaru sociei sale nu i se mai concede se -lu visiteze, ca s’au ordonata cercetările cele mai stricte chiaru si prin remisele (siopronele) contelui, ca tóata lumea diplomatica e esacerbata asupr’a unei procederi ca acesta, ca opiniunea publica europeana vede in toata affacerea numai unu actu arbitrariu de cruda violintia a principelui de Bismark, care se teme că nu cumva contele de Arnim se faca intrebuintiare de scrisorile retienute, pentruca, după insusi mărturisirea officiosiloru berlinesi, acele scrisori ar’ fi in stare, că publicanduse, se pota compromite amaru pe principele de Bismark si politic’a s’a din anii ultimi înaintea Europei întregi. Affacerea Arnim se ridică prin urmare la o importantia politica de interessu generata europeano si principiale, cari joca in processulu acest’a, suntu mari. Cu alta occasiune vomu intră in meritata loru. — Inchiarea manevreloru armatei romane si distribuirea drapeleloru. Luni in 14 Octobre st. v. a avuta locu langa Bucuresci o parada dintre cele mai strălucite, o serbatoria nationale, menita a inspiră entusiasmu si a desvoltă zelu si energia, devotamentu si amoru de patria si de naţiune chiaru si in pepturile cele mai pucinu accessibile de aceste virtuti, ce trebue se caracteriseze pre fia-care patriotu bunu, pre fia-care fiiu demnu de natiune si de numele gloriosu alu strabuniloru virtuosi si victoriosi atatu pre terrenulu vasta alu scliutieloru si arteloru, catu si pre campulu onorificu alu armeloru. In acesta di eserci-