Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)

1877-10-20 / nr. 82

„Gazet’a“ ese de 2 ori. Joi’a si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe 1/­ 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 21/2 galbini mon. sunatoria. Am­in MJL. Se prenumera la postele c. si i­, si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 cf. val. austr. de fia­care publicare. Mr. 82* BRASIOVU, 1 Novembre 20 Octobre 180­0 R e s b c I u 1 u, Brasiovu, in 31 Octobre n. Luptele dintre Gromni-Dubnicu si Telisiu au avutu o strălucită inchiriere in 28 i. c. prin lua­rea Telisiului împreuna cu alte 3 tunuri si cu alte cateva mii de prisonieri, intre cari si unu pasia. Cu tóate mesurile de precautiune ce le luase Osman-pasi’a intarindu mai multe puncte din par­tea despre vestu a Plevnei spre a ’si asigura comunicatiunea cu Sofia, turcii au fostu respinsi din tóate positiunile loru si Osman cu astea s’a este inchisu si pe deplinu incungiuratu in Plevn’a, fara de a mai poté spe­ la vreunu altu ajutoriu afara de acel’a ce ei oferă propriele sale fortie. Chefket-pasi’a e batutu si Suleiman-pasi’a abia va poté resiste cu cei 65.000 oameni ai sei ostei lui Tiarevici dela Lomu, care numera deja 130,000 omeni. Acuma se va vedé, déca oastea lui Osman este seu nu aprovisionata pentru unu timpu mai indelungatu. Déca e adeve­­ratu ce se scrie despre seraci’a, ce ar’ domni in Plevn’a, atunci Osman in curundu trebuie seu se capituleze seu se faca o încercare desperata de a sparge anelulu de fortificatiuni, ce’lu incungiura, spre a scapa cu armat’a s’a in vreo parte. Corespondintiele nóstre de mai la vale aducu detaliuri forte interessante despre evenimentele din giurulu Plevnei dela 19 pana la 25 Octobre a. c. Din prim’a scrisore, in care unu alu doilea cor­­respondinte ne descrie decursulu luptei dela 7/19 Oct., vedemu ca reluarea catu mai grabnica a ata­cului asupra redutei turcesci devenise o necessitate, ca­ ei bravele trupe din divisiunea a IV, cari dela inceputulu resbelului au statu totu in prim­a linea a focului, suportandu toate ostenelele campaniei cu o rara abnegatiune de sine, cereu se fia duse contra turciloru, ca­ci prefereu mai bine a se bate cu ei, decatu a m­ai sta in siantiurile umede sub foculu continuu alu inimicului. Ori catu de mare se fi fostu încrederea co­­mandei supreme in divisiunea a IV, care a repor­­tatu victori’a dela 30 Augustu, ar’ fi trebuitu ca indata după acést’a lupta se i se fi acordatu pu­ținii repausu trecandu-o in line’a dou’a. Dér’ cu toate strapatiele suferite, trupele romane s’au lup­­tatu si la 19 Oct. totu cu acelasiu eroismu pe carelu admira toata Europ­a, dér’ nu au potutu reusi pentru ca turciloru le soseu necontenitu noue aju­torie. De ce nu au sositu aceste si romaniloru ? Deca corpulu alu IX-lea russescu a statu paratu de ce nu a intratu in acţiune ? La aceste întrebări nici corespondenţii noştri nici noi nu potemu res­­punde. Fia de ajunsu a sei ca trupele romane din divisiunea Il-a care inlocuesce pe a IV-a in siantiurile redutei romane ardu de impatientia de a se mesura din nou cu inimiculu. Bravii dorobanti, pe cari ii onoreaza reu turcii numindui basibozuci „romani“, nu se voru lasa pana nu vomu lua redut­a împreuna cu armele camaradiloru ca­­diuti la 19 Octobre, cii au arboratu de doue ori drapelulu parlamentariu, si apoi au trasu asupr­a trupeloru nóstre. P a r o d i m , 26 Oct. Marele duce comandantu-siefu a visitatu theatrulu luptei dela Gorni-Dubnik si positiunile cucerite. Purtarea trupeloru dela generalu pana la celu din urma soldatu a fostu admirabila. Perderile russiloru nu sunt inca cunoscute esactu, ele trebuie se fia de apróape 2500 omeni, ale turciloru, celu pusinu egale. Nici unulu nu a scapatu. Toti, cari n’au fostu uciși, au fostu făcuți priso­nieri. S’au luatu 80 oficieri, 4 tunuri si unu drapelu. Poradim, 29 Octobre. — Eri Telisiulu a fostu atacatu si luatu de russi. Siepte táboré (batalióne) unu pasia, trei tunuri si mai multi oficieri au cadiatu in­ manile invingatoriloru. Sciri telegrafice. — (Agenti’a gen. russa.) Gorni-Studen, 12/24 Oct. O telegrama anuntia trist’a noutate, ca principele Sergiu de Leuchtenberg a fostu omoritu de uuu glontiu in frunte in un’a din cele din urma recunosceri făcută de armat’a marelui duce moste­­nitoriu. Acesta morte, mortea soldatului, a incheiatu cu dem­nitate scurta cariera a acestui principe. Gorni-Studen, 13 25 Oct. Generalulu Gurko a luatu cu o parte din garda după o lupta inversionata de 10 ore o positiune intarita turcesca intre Gorni-Dubnik si Telesiu. Densulu s’a stabilitu pe drumulu Sofiei, unde inta­­resce positiunea prin noui siantiuri. Au fostu făcuţi priso­nieri : Achmed-Eizi-pasi’a, siefulu seu de statu-majoru, multi oficieri, 3000 soldaţi si unu intregu regimentu de cavaleria; s’au luatu asemenea 4 tunuri, multe pusei si munitiuni. Perderile nóstre sunt necunoscute, dér’ sunt simtietorie. Tur­­ le pe campulu de resbeiu. (Correspondintie particulare ale „Gaz. Transilvaniei“.) Verbiti’a, 22 Octobre c. n. Ve este cunoscutu, cu ce mari dificultăţi au avutu a se lupta trupele romane din fasi’a Plevnei si ce încordări uriasie au trebuita se faca spre a’si asigura posessiunea pri­mei redute dela Grivitz’a luata la 11 Sept. (30 Aug.) si spre a se apropia prin construirea de siantturi, transieuri si paralele, de a 2-a reduta (supranumita „Plevniti’a“). Este admirabila perseverantia, cu care a esecutatu divisiunea IlI-a si a lV-a romana lucrările aceste de apropiere sub foculu inimicului, care nu inceta de a trage asupra lucratoriloru. Cu tóte ca a plouatu doue septemani si a si ninsu, trupele romane au continuatu cu lucrările loru si au finitu si a patra si ultim­a paralella, care dela flanculu dreptu este 50 metre departe de redut’a turceasca, or’ dela flanculu stengu numai 20 metre. Mai este a se adauge, ca nu trece mai nici o zi, in care turcii se nu fi atacatu positiunile romani­loru. Toate aceste dese încăierări s’au finitu cu respingerea turciloru, cari nu au potutu se ie nici unu palmacu din terenulu ocupatu de trupele romane. Meritulu celu mai mare in stapanirea si aperarea positiuniloru romane dela Grivitz­a ’lu are fara indoiéla divisiunea IV-a, care dela inceputulu resbelului a statu totu in prim’a linea, care a reportatu victori’a dela 11 Sept. si de atunci incace a res­­pinsu cu o rara bravura tote atacurile turcesci îndreptate asupr’a redutei si a sfantiuriloru romane. Ce nu a trebuitu se sufere pana acuma acést’a brava divisiune ? Va fi destulu a aminti numai ser­viciulu estraordinariu greu si ostenitoriu ce l’au avutu trupele din divisiunea IV in siantiurile, cari in urma ploiloru necontenite erau pline cu apa. Ostenelele aceste mari au facutu se pera de multu rosieatia de pe festele braviloru soldati, multele strapatie si lupte sangeroase le incretira fruntile. Sub asemeni impregiurari era forte na­turala, ca trupele voiau mai bine a se bate cu turcii, fa­­candu o încercare serióasa de a le lua redut’a, decatu a mai sta la panda in siantiuri sub o plaia continua de proiectile din redut’a turcesca. Romanii apropianduse atatu de multu de acést’a era si greu de a nu se nasce din desele încăierări mai mici o lupta mai seriosa. *Defigerea timpului, candu se se faca ataculu contra „Plevnitiei“ s’a lasatu de catra comand’a suprema cu totulu in voi’a si judecat’a comandantelui divisiunei romane. In urm’a acést’a a destinatu colonelulu Anghelescu diu’a de 19 Oct. pentru ataculu redutei turcesci. De ambele parti ale acestei redute construira turcii, intrebuintiandu bine paus’a dileloru din urma, mai multe traverse si marira astfelin frontulu de aperare. Afara de acést’a construira mai multe intarituri de pamentu inaintea fortului Bucov’a. — In dilele ultime romanii au simulatu mai multe atacuri spre a detrage atenţiunea inimicului dela ataculu seriosu intentionatu. Dispositiunea atacului a fostu urmatoarea: Unu bata­­lionu din reg. V de dorobanti sub comand’a unui capitanu si batalionulu­i de venatori sub comand’a majorului Coma­­neanu formara prim’a linea. In fruntea colonei mergea o trupa de voluntari compusa din dorobanti si din soldati de geniu, cari duceau cu sine fasine, gabiene si alta materialu necessariu pentru assaltu. In a dou’a linea era alu 5-lea reg. de linea sub majorulu Leonu. Artileria divisiunei IlI-a cu 30 tunuri avea se bombardeze împreuna cu artileri’a divisiunei IV (cu 20 tunuri) redut’a inimica si fortulu Bu­cov’a. Ataculu avea se se faca asupr’a frontului osticu si sud-esticu alu redutei turcesci. Partea nordu-ostica a frontu­lui era observata de catra batalionele 2 si 3 de venatori in­­dereptulu carora sta divisiunea de reserva, gafa fiindu de a respinge ori­ce ofensiva eventuala a turciloru. Colonia de atacu s’a pusu in miscare la 2’/2 ore parasindu paralella a 4-a. Trupele nóstre in cateva minute si ajunseră la siantiulu turcescu, pe care’lu trecură. Aci se încinse o lupta crâncena. Turcii se retraseră in parte din siantiu in interiorulu redutei; ei aperau cu mare resistintia unghiurile fortificatiunei. Boculu artileriei de ambele parti era nemai­pomenita si detunarile erau atatu de dese, incatu nu mai sclai din care parte veneau bombele. Turcii postaseră pe dealulu dinaintea Plevnei o bateria calareau­a, care era sprijinita de artileri’a forturiloru de acolo. Dorobanții si ve­­natorii se luptau cu mare inversiunare, dér’ nu le-a fostu cu potintia a se urca, pe escarpe din siantiurile, cari erau 3 metre afunde. De patru ori s’au aruncatu trupele romane c’unu formidabilu hurta asupra redutei, dér’ nu au potutu se-o ié, ca­ci foculu omoritoriu alu turciloru din deretulu parapeteloru ii intimpina pe glassiulu redutei. Turcii prii­­mira preste acést­a ajutoare insemnate pe la 3 ore p. ip. Situatiunea atacatoriloru deveni totu mai grava si asia se decise retragerea trupeloru spre a le inlocui cu altele, avendu ambitiunea de a lua redut’a cu ori­ce pretiu. Pana la sér’a s’a formatu o noua coloana de atacu din regim, alu 7-lea de linea sub comand’a locot.-colonelu Grigore Ioanu si in line’a a dou’a din regimentele 13 si 14 de dorobanți sub comand’a majorului Macri si a locot.-colonelu F o t­e a. Russii au sprijinitu ataculu din toate bateriele loru si corpulu IX-lea russescu sta gata de a in­­tra in actiune, in casu candu lupt’a ar’ lua dimensiuni mai mari. — Artileri’a a datu semnalulu la atacu, deschidiendu sub conducerea comandantului ei a bravului colonelu H e­r h t­u unu bombardamentu terribilu asupra fortificatiuniloru turcesci. In timpu de 1/2 óra ardea deja satulu Bucova si parapetela reduteloru turcesci erau numai nesce ruine. Trupele romane plecara la 6 ore din paralelie. Regimentulu alu 7-lea ocupa siantturile turcesci si se lupta cu mare esacerbare, cu tóte ca’si per­duse comandantulu, care a fostu vulneratu. Se face nópte si lupt’a inca totu continuă fara resultatu. Soldatiloru le lipsescu mai cu sema mediulucele de a se sui pe escarpe si se vede, ca s’au sfiitu a intrebuintia cadavrele cadiutiloru pentru scopulu acést’a. Acuma veniră la rondu trupele din line’a 2-a de atacu. La 7’/2 ser’a se rapedira bravii do­robanți de mai multe ori asupra fortului cu-o furia nespusa. Unu hurra­­ indelungatu facil se resune campulu. In urm’a acest’a se lățise scirea in cuartirulu generalu, ca romanii ar’ fi luatu redut’a ceea ce din nenorocire nu s’a adeveritu. Artileri’a turcesca amuțise deja dér’ cu atatu mai terribilu era foculu turciloru din reduta, cari puscau din patru șiruri. Capitanulu G­r­o­z ’a din statulu majoru si sublocotenentul« Papazolu dela geniu, oficieru de ordonantia alu col. Anghelescu au fostu răniți, der’ au remasu, după ce li s’au legatu ranele, in acțiune. Doue încercări eroice au mai fa­cutu trupele romane, cari părăsiră si reocupară de repetite­­ori siantiurile de a intra in posessiunea redutei, avendu după atatea perderi macaru acésta satisfacere, dér’ n’au reusitu. De cate ori se apropiau de parapete, erau respinse de foculu aspru alu infanteriei turcesci, care nu inceta nici­ pe unu momentu, ca­ci turciloru le soseau necontenitu ajutorie. Cu toate aceste trebuie se fi perdutu si turcii celu puijinu vreo 700 oameni. Puscaturile au incetatu la 91/2 ore, trupele obosite se retraseră si in nóaptea cea rece străbateau vaietele vulneratiloru remasi in siantiuri, pe cari nu iau potutu aduce de acolo din caus­a focului inimicu. Perderile nóastre au fostu mari: 2 oficieri si 250 soldaţi morţi, er’ 22 ofi­cieri si 780 soldaţi răniţi. Multe perderi au causatu trupe­loru nóastre bombele, cari cadeau in paralelle si cari spar­­ganduse resturnau cate 8—10 omeni. — Acţiunea se fini asia dar’ fara de altu resultatu, decatu acela, ca au cadiutu pe ambele parti o suma mare de omeni. Trupele romane se bătură si acuma ca intotdeaun’a cu cunoscut’a loru bravura, si déca nu au reusitu de astadata a lua redut’a, caus’a a fostu ca turcii, cari se aflau scutiti inderetulu fortificatiuniloru, primiră in continuu noue ajutorie, pre candu reservele roma­niloru erau pusine. Verbiti’a, 12/10 Oct. 1877. Alaltaeri 10 Oct. la orele 12% se făcu în­cetare de arme pentru doue ore, spre a in­­gropa morții rămasi pe campula de lupta. La or­a

Next