Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-10-20 / nr. 82
„Gazet’a“ ese de 2 ori. Joi’a si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe 1/ 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 21/2 galbini mon. sunatoria. Amin MJL. Se prenumera la postele c. si i, si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 cf. val. austr. de fiacare publicare. Mr. 82* BRASIOVU, 1 Novembre 20 Octobre 1800 R e s b c I u 1 u, Brasiovu, in 31 Octobre n. Luptele dintre Gromni-Dubnicu si Telisiu au avutu o strălucită inchiriere in 28 i. c. prin luarea Telisiului împreuna cu alte 3 tunuri si cu alte cateva mii de prisonieri, intre cari si unu pasia. Cu tóate mesurile de precautiune ce le luase Osman-pasi’a intarindu mai multe puncte din partea despre vestu a Plevnei spre a ’si asigura comunicatiunea cu Sofia, turcii au fostu respinsi din tóate positiunile loru si Osman cu astea s’a este inchisu si pe deplinu incungiuratu in Plevn’a, fara de a mai poté spe la vreunu altu ajutoriu afara de acel’a ce ei oferă propriele sale fortie. Chefket-pasi’a e batutu si Suleiman-pasi’a abia va poté resiste cu cei 65.000 oameni ai sei ostei lui Tiarevici dela Lomu, care numera deja 130,000 omeni. Acuma se va vedé, déca oastea lui Osman este seu nu aprovisionata pentru unu timpu mai indelungatu. Déca e adeveratu ce se scrie despre seraci’a, ce ar’ domni in Plevn’a, atunci Osman in curundu trebuie seu se capituleze seu se faca o încercare desperata de a sparge anelulu de fortificatiuni, ce’lu incungiura, spre a scapa cu armat’a s’a in vreo parte. Corespondintiele nóstre de mai la vale aducu detaliuri forte interessante despre evenimentele din giurulu Plevnei dela 19 pana la 25 Octobre a. c. Din prim’a scrisore, in care unu alu doilea correspondinte ne descrie decursulu luptei dela 7/19 Oct., vedemu ca reluarea catu mai grabnica a atacului asupra redutei turcesci devenise o necessitate, ca ei bravele trupe din divisiunea a IV, cari dela inceputulu resbelului au statu totu in prima linea a focului, suportandu toate ostenelele campaniei cu o rara abnegatiune de sine, cereu se fia duse contra turciloru, caci prefereu mai bine a se bate cu ei, decatu a mai sta in siantiurile umede sub foculu continuu alu inimicului. Ori catu de mare se fi fostu încrederea comandei supreme in divisiunea a IV, care a reportatu victori’a dela 30 Augustu, ar’ fi trebuitu ca indata după acést’a lupta se i se fi acordatu puținii repausu trecandu-o in line’a dou’a. Dér’ cu toate strapatiele suferite, trupele romane s’au luptatu si la 19 Oct. totu cu acelasiu eroismu pe carelu admira toata Europa, dér’ nu au potutu reusi pentru ca turciloru le soseu necontenitu noue ajutorie. De ce nu au sositu aceste si romaniloru ? Deca corpulu alu IX-lea russescu a statu paratu de ce nu a intratu in acţiune ? La aceste întrebări nici corespondenţii noştri nici noi nu potemu respunde. Fia de ajunsu a sei ca trupele romane din divisiunea Il-a care inlocuesce pe a IV-a in siantiurile redutei romane ardu de impatientia de a se mesura din nou cu inimiculu. Bravii dorobanti, pe cari ii onoreaza reu turcii numindui basibozuci „romani“, nu se voru lasa pana nu vomu lua reduta împreuna cu armele camaradiloru cadiuti la 19 Octobre, cii au arboratu de doue ori drapelulu parlamentariu, si apoi au trasu asupra trupeloru nóstre. P a r o d i m , 26 Oct. Marele duce comandantu-siefu a visitatu theatrulu luptei dela Gorni-Dubnik si positiunile cucerite. Purtarea trupeloru dela generalu pana la celu din urma soldatu a fostu admirabila. Perderile russiloru nu sunt inca cunoscute esactu, ele trebuie se fia de apróape 2500 omeni, ale turciloru, celu pusinu egale. Nici unulu nu a scapatu. Toti, cari n’au fostu uciși, au fostu făcuți prisonieri. S’au luatu 80 oficieri, 4 tunuri si unu drapelu. Poradim, 29 Octobre. — Eri Telisiulu a fostu atacatu si luatu de russi. Siepte táboré (batalióne) unu pasia, trei tunuri si mai multi oficieri au cadiatu in manile invingatoriloru. Sciri telegrafice. — (Agenti’a gen. russa.) Gorni-Studen, 12/24 Oct. O telegrama anuntia trist’a noutate, ca principele Sergiu de Leuchtenberg a fostu omoritu de uuu glontiu in frunte in un’a din cele din urma recunosceri făcută de armat’a marelui duce mostenitoriu. Acesta morte, mortea soldatului, a incheiatu cu demnitate scurta cariera a acestui principe. Gorni-Studen, 13 25 Oct. Generalulu Gurko a luatu cu o parte din garda după o lupta inversionata de 10 ore o positiune intarita turcesca intre Gorni-Dubnik si Telesiu. Densulu s’a stabilitu pe drumulu Sofiei, unde intaresce positiunea prin noui siantiuri. Au fostu făcuţi prisonieri : Achmed-Eizi-pasi’a, siefulu seu de statu-majoru, multi oficieri, 3000 soldaţi si unu intregu regimentu de cavaleria; s’au luatu asemenea 4 tunuri, multe pusei si munitiuni. Perderile nóstre sunt necunoscute, dér’ sunt simtietorie. Tur le pe campulu de resbeiu. (Correspondintie particulare ale „Gaz. Transilvaniei“.) Verbiti’a, 22 Octobre c. n. Ve este cunoscutu, cu ce mari dificultăţi au avutu a se lupta trupele romane din fasi’a Plevnei si ce încordări uriasie au trebuita se faca spre a’si asigura posessiunea primei redute dela Grivitz’a luata la 11 Sept. (30 Aug.) si spre a se apropia prin construirea de siantturi, transieuri si paralele, de a 2-a reduta (supranumita „Plevniti’a“). Este admirabila perseverantia, cu care a esecutatu divisiunea IlI-a si a lV-a romana lucrările aceste de apropiere sub foculu inimicului, care nu inceta de a trage asupra lucratoriloru. Cu tóte ca a plouatu doue septemani si a si ninsu, trupele romane au continuatu cu lucrările loru si au finitu si a patra si ultima paralella, care dela flanculu dreptu este 50 metre departe de redut’a turceasca, or’ dela flanculu stengu numai 20 metre. Mai este a se adauge, ca nu trece mai nici o zi, in care turcii se nu fi atacatu positiunile romaniloru. Toate aceste dese încăierări s’au finitu cu respingerea turciloru, cari nu au potutu se ie nici unu palmacu din terenulu ocupatu de trupele romane. Meritulu celu mai mare in stapanirea si aperarea positiuniloru romane dela Grivitza ’lu are fara indoiéla divisiunea IV-a, care dela inceputulu resbelului a statu totu in prim’a linea, care a reportatu victori’a dela 11 Sept. si de atunci incace a respinsu cu o rara bravura tote atacurile turcesci îndreptate asupr’a redutei si a sfantiuriloru romane. Ce nu a trebuitu se sufere pana acuma acést’a brava divisiune ? Va fi destulu a aminti numai serviciulu estraordinariu greu si ostenitoriu ce l’au avutu trupele din divisiunea IV in siantiurile, cari in urma ploiloru necontenite erau pline cu apa. Ostenelele aceste mari au facutu se pera de multu rosieatia de pe festele braviloru soldati, multele strapatie si lupte sangeroase le incretira fruntile. Sub asemeni impregiurari era forte naturala, ca trupele voiau mai bine a se bate cu turcii, facandu o încercare serióasa de a le lua redut’a, decatu a mai sta la panda in siantiuri sub o plaia continua de proiectile din redut’a turcesca. Romanii apropianduse atatu de multu de acést’a era si greu de a nu se nasce din desele încăierări mai mici o lupta mai seriosa. *Defigerea timpului, candu se se faca ataculu contra „Plevnitiei“ s’a lasatu de catra comand’a suprema cu totulu in voi’a si judecat’a comandantelui divisiunei romane. In urm’a acést’a a destinatu colonelulu Anghelescu diu’a de 19 Oct. pentru ataculu redutei turcesci. De ambele parti ale acestei redute construira turcii, intrebuintiandu bine paus’a dileloru din urma, mai multe traverse si marira astfelin frontulu de aperare. Afara de acést’a construira mai multe intarituri de pamentu inaintea fortului Bucov’a. — In dilele ultime romanii au simulatu mai multe atacuri spre a detrage atenţiunea inimicului dela ataculu seriosu intentionatu. Dispositiunea atacului a fostu urmatoarea: Unu batalionu din reg. V de dorobanti sub comand’a unui capitanu si batalionului de venatori sub comand’a majorului Comaneanu formara prim’a linea. In fruntea colonei mergea o trupa de voluntari compusa din dorobanti si din soldati de geniu, cari duceau cu sine fasine, gabiene si alta materialu necessariu pentru assaltu. In a dou’a linea era alu 5-lea reg. de linea sub majorulu Leonu. Artileria divisiunei IlI-a cu 30 tunuri avea se bombardeze împreuna cu artileri’a divisiunei IV (cu 20 tunuri) redut’a inimica si fortulu Bucov’a. Ataculu avea se se faca asupr’a frontului osticu si sud-esticu alu redutei turcesci. Partea nordu-ostica a frontului era observata de catra batalionele 2 si 3 de venatori indereptulu carora sta divisiunea de reserva, gafa fiindu de a respinge orice ofensiva eventuala a turciloru. Colonia de atacu s’a pusu in miscare la 2’/2 ore parasindu paralella a 4-a. Trupele nóstre in cateva minute si ajunseră la siantiulu turcescu, pe care’lu trecură. Aci se încinse o lupta crâncena. Turcii se retraseră in parte din siantiu in interiorulu redutei; ei aperau cu mare resistintia unghiurile fortificatiunei. Boculu artileriei de ambele parti era nemaipomenita si detunarile erau atatu de dese, incatu nu mai sclai din care parte veneau bombele. Turcii postaseră pe dealulu dinaintea Plevnei o bateria calareaua, care era sprijinita de artileri’a forturiloru de acolo. Dorobanții si venatorii se luptau cu mare inversiunare, dér’ nu le-a fostu cu potintia a se urca, pe escarpe din siantiurile, cari erau 3 metre afunde. De patru ori s’au aruncatu trupele romane c’unu formidabilu hurta asupra redutei, dér’ nu au potutu se-o ié, caci foculu omoritoriu alu turciloru din deretulu parapeteloru ii intimpina pe glassiulu redutei. Turcii priimira preste acésta ajutoare insemnate pe la 3 ore p. ip. Situatiunea atacatoriloru deveni totu mai grava si asia se decise retragerea trupeloru spre a le inlocui cu altele, avendu ambitiunea de a lua redut’a cu orice pretiu. Pana la sér’a s’a formatu o noua coloana de atacu din regim, alu 7-lea de linea sub comand’a locot.-colonelu Grigore Ioanu si in line’a a dou’a din regimentele 13 si 14 de dorobanți sub comand’a majorului Macri si a locot.-colonelu F o te a. Russii au sprijinitu ataculu din toate bateriele loru si corpulu IX-lea russescu sta gata de a intra in actiune, in casu candu lupt’a ar’ lua dimensiuni mai mari. — Artileri’a a datu semnalulu la atacu, deschidiendu sub conducerea comandantului ei a bravului colonelu H er h tu unu bombardamentu terribilu asupra fortificatiuniloru turcesci. In timpu de 1/2 óra ardea deja satulu Bucova si parapetela reduteloru turcesci erau numai nesce ruine. Trupele romane plecara la 6 ore din paralelie. Regimentulu alu 7-lea ocupa siantturile turcesci si se lupta cu mare esacerbare, cu tóte ca’si perduse comandantulu, care a fostu vulneratu. Se face nópte si lupt’a inca totu continuă fara resultatu. Soldatiloru le lipsescu mai cu sema mediulucele de a se sui pe escarpe si se vede, ca s’au sfiitu a intrebuintia cadavrele cadiutiloru pentru scopulu acést’a. Acuma veniră la rondu trupele din line’a 2-a de atacu. La 7’/2 ser’a se rapedira bravii dorobanți de mai multe ori asupra fortului cu-o furia nespusa. Unu hurra indelungatu facil se resune campulu. In urm’a acest’a se lățise scirea in cuartirulu generalu, ca romanii ar’ fi luatu redut’a ceea ce din nenorocire nu s’a adeveritu. Artileri’a turcesca amuțise deja dér’ cu atatu mai terribilu era foculu turciloru din reduta, cari puscau din patru șiruri. Capitanulu Groz ’a din statulu majoru si sublocotenentul« Papazolu dela geniu, oficieru de ordonantia alu col. Anghelescu au fostu răniți, der’ au remasu, după ce li s’au legatu ranele, in acțiune. Doue încercări eroice au mai facutu trupele romane, cari părăsiră si reocupară de repetiteori siantiurile de a intra in posessiunea redutei, avendu după atatea perderi macaru acésta satisfacere, dér’ n’au reusitu. De cate ori se apropiau de parapete, erau respinse de foculu aspru alu infanteriei turcesci, care nu inceta nici pe unu momentu, caci turciloru le soseau necontenitu ajutorie. Cu toate aceste trebuie se fi perdutu si turcii celu puijinu vreo 700 oameni. Puscaturile au incetatu la 91/2 ore, trupele obosite se retraseră si in nóaptea cea rece străbateau vaietele vulneratiloru remasi in siantiuri, pe cari nu iau potutu aduce de acolo din causa focului inimicu. Perderile nóastre au fostu mari: 2 oficieri si 250 soldaţi morţi, er’ 22 oficieri si 780 soldaţi răniţi. Multe perderi au causatu trupeloru nóastre bombele, cari cadeau in paralelle si cari sparganduse resturnau cate 8—10 omeni. — Acţiunea se fini asia dar’ fara de altu resultatu, decatu acela, ca au cadiutu pe ambele parti o suma mare de omeni. Trupele romane se bătură si acuma ca intotdeaun’a cu cunoscut’a loru bravura, si déca nu au reusitu de astadata a lua redut’a, caus’a a fostu ca turcii, cari se aflau scutiti inderetulu fortificatiuniloru, primiră in continuu noue ajutorie, pre candu reservele romaniloru erau pusine. Verbiti’a, 12/10 Oct. 1877. Alaltaeri 10 Oct. la orele 12% se făcu încetare de arme pentru doue ore, spre a ingropa morții rămasi pe campula de lupta. La ora