Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)

1878-04-20 / nr. 31

Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet­a“ ese: Joi’a si Duminec’a. IPreti-u­l-vo. alDonament-dl-ai : pe unu anu 10 fi., pe siese luni 5 fi., pe trei luni 3 fi. v. a. — Tieri esterne 12 fi. pe unu anu sau 28 franci. Se prenumera­u la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. -A.3a.­u.aaci-u.rile c­u n-al­l un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 31. Joi, 20 Aprile 2 Maiu 1878. La situatiune. Brasiovu, 1 Maiu 1878. Soirile sosite in serbatorile pasciloru ne arata situatiunea generala neschimbata vnse intr’o lumina mai favorabila pentru caus’a României. Cea mai imbucuratoria aparintia este încrederea ce o are regimulu romana in bun’a reesire a acestei cause sânte. „Armat’a romana se afla concentrata la Oltu, transporturile principale sunt efectuate, apro­­visionarea e asigurata si intretienerea e garantata prin tramiterea sumeloru necessarie; resbelulu nu ne va afla dér’ nepregătiţi“, scrie „Romanulu“ intr’unu articulu, ce’lu reproducemu mai la vale. In aceste cuvinte se esprime destul­u de pre­­cisu actual’a situatiune a tierii. Guvernulu romanu nu s’a marginitu numai a tracta cu Russi’a si cu celelalte poteri pentru recunoscerea dreptului Ro­mâniei, ci s a pregatitu de cu vreme si pentru eventualitatea unui resbelu intre marile poteri. Astfeliu după ce si-a concentratu forti’a s’a mi­litară, asigurandu-o contra ori­carei încercări de paralisare, Romani’a astepta cu arm’a la picioru votulu areopagului europeanu. Cu cine va merge Romani’a in casulu unui resbelu ? Respunsulu la acést’a întrebare destulu de grava credemu a’lu afla in circularea minis­trului de interne catra prefecti. D. Ionu Bratianu provoca pe subalternii sei in acea circulara, ca se observe strictu conven­tiunea cu Russi­a, care este inca in vigore si se veghieze asupra implinirei acu­rate a conditiuniloru stipulate din partea russiloru, dér’ se linisteasca totodată poporatiunea spre a evita ori­ce conflictu, care in impregiurarile actu­ali ar’ fi sdrobitoriu pentru Romani’a si ar’ com­promite națiunea înaintea Europei. Din cuvintele ce le adreseaza ministrulu pre­­fectiloru, resulta der’ daru, ca Romani’a nu se gandesce la nici unu actu de inimiciția contra Russiei, ca numai in observarea unei stricte neu­tralități vede garanti’a unei bune reesiri a dreptei sale cause. Circularia dlui Bratianu stabilesce asia dicendu unu modus vivendi cu ostirea russesca, contra careia domnesce o nespusa irritatiune iu tiara, incatu unu conflictu parea mai neevitabilu. Acuma este numai de doritu ca se’si ajunga sco­­pulu, se se evite o ciocnire cu Russi­a. Intru aceea se anuntia, ca Germaniei nu i-a succesu a imblandî pe John Bull si alu face ac­­cessibilu pentru propunerile nou formulate ale Russiei in privinti’a congressului. „Ce’mi folosesce mie, ca Russi’a schimba formul’a, ca intrebuintieza alte cuvinte, candu ideile remanu totu acele; tre­buie se sciu numai, ca voiesce Russi’a se supună intregu tractatulu de pace esaminarei congressului seu nu, da scu ba, — dice anglesulu infuriatu. Intielegerea intre Angli’a si Russi’a relativa la retragerea fortieloru armate dela Constantinopolu nu se pote realisa sub asemeni impregiurari. In­­surrectiunea mohamedaniloru in Bulgaria, care după spirile mai noue a luatu dimensiuni mari, negresitu a contribuitu la incuragiarea opositiunei Angliei. Situatiunea militară a Russiei in Turci­a este in adeveru destulu de critica nu numai in urma resculei mohamedane, dar’ cu deosebire si in urm’a boliloru, a tipicosului, care a devenitu epi­­demica si secera cumplita intre ostasi. La toate aceste este a se mai adauge inca si atitudinea inca nedecisa a Austro-Ungariei. Bine ca se asigura ca negociatiunile intre cabinetulu de Vienna si St. Petersburg decurgu in cea mai buna armonia, dar’ cu toate aceste sunt multe semne, cari dovedescu, ca Russi­a totu nu se pote basa in ori­ce casu pe neutralitatea monarchiei nóstre. Vechiulu proiectu alu ocupatiunei Bosniei si Herzegovinei s’a pusu acuma din nou la ordinea dilei. Intrarea trupeloru austriace in aceste pro­vincii se dice, ca este iminenta. Nu e destulu iuse cu atata, ci unii chiaru dintre oficiosi sustienti, ca deodata cu ocuparea Bosniei, armat’a austriaca va intra si in Romani’a si Serbi’a. Astfeliu s’a croitu celu putinu planulu in biurourile redacţio­nale ale lui „Pester Lloyd“ si „Neue freie Presse“ si spuindu adeverulu aceste foi s’au portatu întot­deauna numai cu idei mari si planuri grandioase. Loru le da man’a a se crapa acuma cu asemeni proiecte uriasie, cu tóate ca diferintiele interiore dualistice crescu pe di ce merge. Probabilu, ca proiectele aceste de ocupatiune combinata s’a pusu in cursu ear’ numai spre a face pressiune pentru impacarea dualistica. In 28 Aprile n. s’a adunatu in Vien’a marele consiliu de ministri cu scopu de a duce la capetu negocia­tiunile privitore ca pactulu dualisticu. La acestu consiliu a luatu partea cea mai activa ministrulu de esterne Andrásy, care aretandu situatiunea pre­­senta a monarchiei a accentuatu necessitatea unei realisari catu mai grabnice a impacarei, cu atatu mai vertosu, ca starea nedecisa din intru influintieza fóarte stricatiosu asupra politicei este­­riore. Rogarea contelui Andrásy de a face impa­carea perfecta pare, ca nu a avutu efectulu doritu, ca­ci, după cumu se anuntia, nici acestu consiliu nu a potutu aplana diferintiele esistente. Asiader’ contele Andrásy are cu ce se scusa, ca nu porta o politica destulu de „energica“, si poate continuă cu consciintia curata politic’a de neutralitate. Unu nou programu pentru Orientu. Intre multele programe pentru solutiunea ces­­tiunei orientale, cari mai cu sépna de unu anu in­­cece vedu lumin’a dilei in colonele dinaristicei europene, este de interessu acel’a, pe care l’a pu­­blicatu dilele trecute „Journal des Debats“ din Paris, dreptu respunsu la programulu diuariului berlinesu „Die Post“. Numit’a fata francesa re­­presenta partitulu mare francesu, care se intrepune pentru recunoscerea dreptului Europei la regularea definitiva a cestiunei orientale, si care combatendu ori­ce transactiune, ce ar’ prejudeca acestui dreptu, prefera cu privire la politic’a orientala alianti’a cu Angli’a. „Journal des Debats“ sta in relatiuni si cu oficiulu de esterne dela Vien’a, de aceea pro­gramulu seu are o dupla însemnătate, ca­ci esprima iicatura si vederile cabinetului austriacu. Pentru aceea este interessantu, ca „Journal de St. Peters­burg“, care combate aspru programulu dinariului francesu pentru ca e puţinu radicalu, dice, ca not’a contelui Andrásy contiene mai puţine restrictiuni, ca acelu proiectu din „Debats“. Deca este asia de greu a se intielege asupra unei formule, care se faca possibila întrunirea congressului, cu catu mai greu nu va fi a afla adeverat’a formula pentru solutiunea cestiunei orientale. Dér’ se vedemu ce proiecteaza „Journal des Débats“. Eata punctele principale ale programului seu : „Solutiunea radicala trebuie amanata si trebuie se se creeze o stare de lucruri, prin care se se apere interessele Europei si poporeloru peninsulei balcanice se li se deschidă cu incetulu calea spre civilisatiune. Interessele Europei ceru, ca strim­­torile marei se remana in manele Portei, pentru ca se nu poata intra in stapanirea nici unei puteri. Turciei trebuie se i se lase sub a ei administra­­tiune directa unu teritoriu, care se se trena de olalta si se se estinda dela Balcani pana la mun­tele Rhodope si pana la marea Egea. Si fara de acést’a partea ast’a a imperiului otomanu este locuita de multe si diverse rasse, incatu nici un’a din ele nu posede majoritatea. Bosni’a, Herzegovin’a, Bul­gari’a, Epirulu, Thessali’a si Macedonia se capete inse administratiuni autonome si Portei sei remana in aceste provincii numai puterea militară, spre aperarea teritoriului si suveranitatea politica. Gu­vernatorii acestoru provincii se fia numiti de catra Porta cu consimtiementulu Europei, provinciele in­­susi se se administreze autonomu după esemplulu provinciei Libanon si cu concursulu unei comissiuni europene. Partea a doveditu, ca are necessitate de a fi pusa sub tutel’a Europei, prin urmare Sul­­tanulu, in locu se devină in sensulu tractatului dela San-Stefano vasallulu Russiei, ar’ trebui se fia pusu mai bine sub protectoratulu poteriloru europene.“ „Journal des Debats“ observa, ca reporturi de feliula acesta esista deja, precum e comissiunea dunareana internationala si in Egipetu, unde func­­tioneaza tribunalele internationale si unde financiele statului sunt supuse unei controle exterioare. Partea ar’ posede asia dicendu unu dominium utile si ar’ fi supraveghiata in folosirea acestui dreptu de catra Europ’a, care de alta parte ar’ posede unu dominium eminens in Orientu. Mai departe pre­tinde programulu din „Journal des Debats“, ca fortaretiele dela Dunăre si din Balcani se remana in posessiunea Turciei, ca­ci la din contra russii ar’ poté se intre si se iesa din Turci’a, ca dintr’o cârciuma, asiediandu-se acolo unde le place mai bine. In fine R o m a n­i ’a trebuie se remana cu teritoriulu intregu nestirbatu cumu este acuma, or’ Russi’a se nu se apropie de Dunăre. Deca Russi’a cu toate ca ’si-a datu cuventulu, ca nu va face cuceriri, totusiu voiesce se ie teritoriu dela Turci’a, atunci Asi’a e unu campu destulu de mare pen­tru compensatiuni. „împărțirea peninsulei balcanice intre Russi’a si Austro-Ungari’a — scrie „Debats“ — ar’ fi o solutiune â la Schleswig-Holstein si ar’ fi de sigura combătută de catra toti oamenii inteligenti din Austro-Ungari’a. Dealtmintrea o asemenea solutiune ar’ fi possibila numai cu pretiulu unui resbelu contra Portei si verisimilu, ca si contra Angliei. După „Journal des Debats“ numai Austro- Ungari’a si Greci’a sunt chiamate a resolvi ces­­tiunea orientala, dér’ ambele state inca nu sunt destulu de preparate la acést’a si trebuie se li se lase prin urmare timpulu necessariu, spre a poté prepara o solutiune in sensulu loru.“ Encyclic’a Papei Leo XIII. In diu’a de pasci a publicatu „Voce della Verità“ prim’a encyclica a Papei Leo XIII, in care acest’a ’si desvolta programulu. Multe s’au fostu scrisu despre atitudinea viitoria a noului Papa, multi asteptau dela intieleptiunea si mode­­ratiunea lui, care a devenitu proverbiala in Rom’a, ca va inaugura o noua era a papatului, renun­­tiandu la domni’a lum­esca si impacandu astfel in biseric’a cu statulu. Acuma pontificele a vorbitu — Roma locuta est. Eucyclic’a s’a nu justifica nici un’a din așteptările cele estravagante. In principiu Pap’a Leo XIII nu se abate intru nimicu dela atitudinea, ce a observat’o antecessorele seu, dér’ ceea­ ce deosebesce enunciatiunea s’a de acele ale lui Piu IX, este tonulu moderatu si concilia­­toriu, in care este scrisa. Leo XIII nu s’a pusu in encyclic’a s’a pe terenulu acelu isolatu de „Non possumus“, elu nu este petrunsu de teori’a acest’a respingetoria iesuitica, de aceea se lega de enun­ciatiunea s’a noue sperantie in realisarea apropiata a pacei intre biserica si statu. Straduinttele bi­sericii, după vointi’a capului ei Leo XIII, trebuie se tinda intr’acolo, ca se se implineasca, ca popoarele pe calea dreptății si a păcii se ajunga unu timpu de prosperitate si de gloria. Encyclic­a constata înainte de toate relele ma­teriale si morale in societate si in biserica, cumu le-a aflatu Leo XIII in momentulu alegerei sale, apoi enumera binefacerile, cari le-a facutu biseric’a si pontificatulu romanu societății si civilisatiunei in toata lumea si cu deosebire in Itali’a. Mai de­parte dice, ca biseric’a nu combate civilisatiunea si progressulu prin aceea, ca face distinctiune intre civilisatiunea chrestina si cultur’a esterioara civila. Areta, catu de nedreptu are societatea moderna, a combate biseric’a si pontificatulu romanu mai cu seama cu privire la demnitatea s’a princiaria

Next