Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-02-23 / nr. 15
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr'a mare Nr. 22. — „Gazet'a“ ese: Joi’a si Dumincc’a. ^xetivLlvL a.’boaa.a.xrxexa.tvi.lvi.I: pe unu anu 10 fi., pe siese luni 5 fi., pe trei luni 3 fi. v. a. — Tieri esterne 12 fi. pe unu anu Ben 28 franci. Nr. 15. Se premi.-u.33Q. er a . la poBtele c. si r. si pe la doi. corespondenti. -A.aa.-u.3a.ci-u.3^.1e . A aulu SILL un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Joi, 23 Februariu 7 Martiu 1878. La processed politice. Brasiovu, 6 Martiu 1878. Vediendu multele processe politice intentate de unu timpu incoace in tierile coroanei ungare si rigoroas’a censura, carei’a sunt supuse mai cu seama cărțile de scóala nemaghiare, amu crede, ca traimu inca in epoc’a lui Seldnitzky si Bach, deca nu amu ceti mai pe fiacare di cate o cuventare lunga parlamentara de ale lui Simonyi si Tisza. Celu mai nemultiamitoriu lucru este de a voi se capacitezi pe unu ministru maghiaru. Déca nu amu vedé inainte zadarnicii a unoru asemeni silintie, amu dice catra onorabilulu Tisza Kálmán : „Nu este bine a unna fagia de nationalitatile nemaghiare unumetodu atatu de absolutistica, este stricatiosu pentru desvoltarea paciuita a patriei, deca guvernulu cauta cu luminarea ocasiunea de a face pe lume se créda, ca in sinulu popóareloru nemaghiare se afla o multime de conspiratori, de inimici ai statului maghiaru.“ Oricate dovedi amu aduce dér’ pentru aceste asertiuni n’ar’ ajuta nimicu. Dlu Tisza ’si-a alesu odata acést’a cale si nu potemu astepta, ca se se mai abata dela ea. Departe de noi de a nu recunósce, ca interessele de vieatia ale unui statu trebuiescu aperate de orice guvernu cu energia si conscientiositate contra inimiciloru esterni si interni. Dér’ ne va concede oricine, ca dela unu punctu orecare póte se fia mare deosebire in modulu cumu se intielegu aceste interessé. Domnulu Tisza le intielege intr’unu feliu si noi ear’ in altu feliu si cutezamu a sustiene, ca dlu Tisza pentru aceea nu este mai bunu patriotu cu noi. Din punctul de vedere maghiaru pote se fia considerata de folositóare activitatea febrila ce-o desvolta procurorii statului, spre esemplu in descoperirea de „comploturi dacoromanesci“, cari in creerii dloru au luatu deja o estindere periculosa, după noi inse fenomenulu acestea e cu atatu mai intnstatoriu, cu catu elu este de natura a documentă numai o slabitiune a guvernului. Tocmai din asta causa ar’ trebui se se evite orice pasu precipitatu in intentarea processeloru de turburarea liniscei publice si de lesa-Majestate. Cu catu acusatiunea ce se redica contra unui cetatianu este mai grava si poate ave urmări mai triste pentru elu, cu atatu mai rigorosu si mai conscientiosu trebuie se fia esaminatu faptulu pe care se baseza. Candu unu omu vine a fi inferatu de turburatoriu, de conspiratoriu contra interesseloru statului, candu i se imputa o asemenea crima teribila, caus’a trebuie se fia foarte ponderosa. Cu mare părere de reu trebuie se marturisimu inse, ca in specialu fagia de noi romanii nu s’a observatu cu destula acuratetia ecsigenti’a acest’a neinlaturabila intr’unu statu constitutionalu. Unii romani au fostu trasi in judecata si invinuiti, ca au conspiratu contra patriei, cu toate ca, după cumu s’a doveditu mai tardiu, ei la toate numai la acést’a nu s’au ganditu. Cu satisfactiune deosebita patriotica potemu se constatamu, ca cu toate silintiele ce ’si-au datu pana acuma unii procurori, cari, nu scimu deca in urm’a vreunei instructiuni sau din prea mare zelu pentru serviciu, pare ca ’si-au propusu de a da cu orice pretin de urm’a oare-carei conspiratiuni romanesci, nu a obvenitu pana acuma nici unu casu, cu unu romanu din Transilvani’a sau Ungari’a se fi fostu condamnatu pentru vreo crima comisa contra statului. Dér’ cu catu se probéza mai multu lealitatea romanului, cu atatu trebuie se se simtia mai tare rigoarea urmarirei judecatoresci. Avemu unu casu înaintea nóstra. Este processulu intentatu librariului romanu din Oraviti’a, care s’a terminatu dilele trecute cu achitarea inculpatului. Noue luni de dile a fostu tienutu acestu comerciantu urmaritu de sarte in arestu preventivu, pentru că după a nou’a luna tribunalulu se’lu declare de nevinovatu din causa, ca lipsescu toate presupunerile crimei, de care era acusatu. Si pentru ce a trebuitu elu se ste inchisu atat’a timpu ? Tieranu avu nefericirea de a capeta printr'unu librariu din Bucuresci cateva esemplare ale unei charte intitulate „Tierile romane seu Daci’a moderna.“ Elu neavendu nici unu cugetu reu le-a espusu iu galantariulu seu. Aci a datu politi’a peste ele si librariulu a fostu arestatu indata si transportatu in inchisorea din Budapest’a. N’am vediutu acea charta, nu potemu sei prin urmare de este adeveratu, ca marginile tieriloru locuite de romani sunt însemnate intr’ens’a cu colore venetu-galbenu-rosia, dér’ chiaru asia se fia, chiaru déca acést’a charta ar’ contiene idei inemice statului ungaru, nu potea fi justificata nicidecumu aspra procedere observata fagia de librariulu romanu din Oraviti’a. Singuru impregiurarea ca Tieranu a espusu chart’a, după ce a primit’o in tota ordinea prin posta si vama si a provediut’o cu stampigli’a s’a, in galantariulu seu, era de ajunsu spre alu liberă de orice prepusu, ca ar’ fi voitu se conspire in secretu. Intielegemu, ca procurorulu a trebuitu se se indigneze asupr’a numirei „Daci’a Moderna“, intielegemu mai cu seama indignarea ce a trebuitu se o simtia vediendu, ca pe charta in tienutulu Maramuresiului figuréza si „Debretinulu“, cetate curata unguresca si locuri de alegere alu ministrului Tisza, dér’ tóte aceste momente nu erau de ajunsu spre a motiva grav’a acusatiune de inalta tradare indreptata contra lui Tieranu. Se vede inse ca procurorulu Bakos nu a pusu atată pandu pe charta insesi, catu pe impregiurarea, ca Tieranu a vendutu esemplare dintr’ensa la doui preoţi si doui invetiatori, ceea ce a facutu, cumu dice elu, că agitaţiunea se devină periculosa. Decandu preoţii si invetiatorii noştri au devenitu subiecte atatu de periculose pentru statulu ungaru incatu o simpla charta in man’a loru se fia in stare a amenintiă esistenti’a acestui’a. ? Agitatiunile sistematice ale pressei maghiare contra romaniloru, calumniile rafinate direse contra inteligintiei loru ’si adusera fructulu. Déca dinariele maghiare atitia necontenita contra nóastra, déca publica romantic intregi despre pretinsele „conventicule secrete romane“, cari in fapta au esistatu numai in creerii esaltatiloru corespondenți ai lui „Kelet“, nu ne potemu miră, ca s’a potutu intemplă, că unu bravu comerciante cu trecutu nepatatu, preste acést’a fata de familia, se fia tienutu inchisu aprópe unu anu, pentru ca a avutu nesocotinti’a de a espune si a vinde o charta de care nici nu a sciutu, ca este oprita. Din capital’a Ungariei. Budapest’a, 2. Martiu n. Temperatur’a belicosa a scadiutu multu pe la noi, in Vien’a ea a ajunsu deja sub nula. Pana mai falfaiă semilun’a pe zidurile Plevnei, pana erau turcii inca in stare de a mai resiste ostiloru russesci, aveau si ungurii curagiu mai multu, astadi inse este turcesca nu mai este, si Turci’a europeana e in poterea russului. Nici un’a din marile poteri nu se arata dispusa se se ridice cu potere armata contra Russiei spre a-o goni dela apele dulci ale Bosforului. Ungurii ar’ strigă bucurosu si acuma din tóte plumanile la arme! dar’ lucrurile odata astfeliu schimbate, nu le mai da man’a a face demonstratiuni sgomotoase contra Russiei. Se marginescu dér’ deocamdată in a se vaiera asupra tristei situatiuni ce sustienu, ca ar’ fi creat’o politic’a passiva a contelui Andrăsy patriei ungare. Aceste contemplatiuni dorerose asupra situatiunei numai din candu in candu le mai intrerumpe cate unu strigatu interitatu: „Inca nu-i prea tardiu, trebuie se ne batemu, alta scapare pentru noi nu mai este !“ Sperantiele, ca dera vomu mobilisă si noi, s’au micsioratu earasi, din causa, ca austriacii nu voru se se infierbinte nicidecumu pentru ideile belicose ale patriotiloru de dincace de Lait’a. S’a facutu mare svonu cu olarirea consiliului de resbelu de a cere dela delegatiuni unu creditu de 60 milioane pentru scopuri militare. Fantasi’a diurnalistiloru maghiari vedea deja ordinile date si pe adjutanti galopandu cu limb’a scósa pe dinaintea fronturiloru. Dér’ ce se vedi ? Delegaţii austriaci trenura o conferintia la membrulu delegatiunei Kuranda si deciseră in privinti’a creditului de 60 milioane — nimicu. Unii adeca diceau, ca voru votă creditulu neconditiunatu, altii, ca ’tu voru refusâ neconditiunatu, cativa inse declarara, ca nu voru votâ numai atunci, deca guvernulu va asigura, ca acestu creditu nu va fi intrebuintiatu pentru scopuri de anecsiune, pentru ocuparea Bosniei si a Herzegovinei. Cu acestia nemtii nostri austriaci au doveditu numai, ca au prea puginu sensu pentru o mobilisare. Bismarck a disu, ca pace va fi, ca Austri’a va face bine se nu se încurce, si nemţii nostrii dicu : dreptu are ! „Austriacii au inceputu se distingă acuma tare intre interessele loru si ale unguriloru, ei mergu asia departe, adice, ca resbelulu cu Russi’a privesce numai pe unguri, cari porta o „politica de resbunare“, esclama dorerosa „Pester Lloyd“. Dér’, dice acea faia mai departe, déca si faceti acést’a distinctiune, déca considerati numai pe Ungari’a de periclitata prin sucessele slavismului cotropitoriu, pentru ca ve diceti, ca natiunea ungara sta si cade cu statulu Ungaru, dór’ Austri’a isi pote afla o a dou’a patria si după ce s’a ruinatu monarchi’a — n’amu poté si noi se pretindemu celu puginu atat’a, ca Austri’a se documenteze pentru noi celu puginu acea simpathia, care a aretat’o deunadile pentru Turci’a in scrisu si prin graiu. Catu de mare a fostu entusiasmulu in Austri’a, candu era vorb’a de scaparea Turciei. Ei bine! Nu merita Ungari’a macaru atata simpathia, atat’a sprijinu atat’a jertfa că Turci’a ?“ Departe amu ajunsu cu fraţii nostri dualisti, déca trebuie se ne rogamu de ei, ca se nu ne trateze mai reu că pe turci. Intr’adeveru, viati’a nóstra dualistica nu ineata de a ne oferi momente surprindietorie! Cine s’ar’ fi asteptatu se véda pe „P. Lloyd“, care scă numai se amenintie, cersindu grati’a austriaciloru ? Unde a remasu preponderanti’a nóastra politica, nu mai avemu pe ungurulu Andrăsu in capulu afaceriloru străine ? Portarea acestui’a devine totu mai enigmatica. Ore se fia adeveratu, ce se scrie foiloru prussace, ca Andrăsy ar’ vrea se-o rupă acuma cu Russi’a, dar’ nu mai poate, caci influenți’a archiducelui Albrecht si a partitei militare, care voiesce se marga mana in mana cu Russi’a, predomina sitcuatiunea ? Este greu de intielesu atitudinea contelui Andrăsy, dér’ se poate fóarte lesne, ca elu in momentulu de fagia inca nu s’a decisu nici intr’unu feliu, póte ca mai astepta cevasi, resultatulu conferintiei spre esemplu, pana va luă o olarire. Nu va fi oare atunci prea tardiu ? Bismarck, amiculu intimu alu ministrului nostru de esterne, caruia acest’a ei încrede totu, a disu, ca acţiunea austriaca nu poate veni niciodată prea tardiu si Bismarck vorbesce numai adeverulu. Austro-Ungari’a poate aşteptă, diceti ? Cetiti numai epistol’a cea mai noua a lui Kossuth Lajos catra Helfy. „Me intrebi de sunt bolnavu ?“ intreba Kossuth. „Cumu nu asiu fi bolnavu ! Déca nervele mele ar’ fi cu funea de grese, ele inca ar’ trebui se fia sguduite de ide’a, ca Andrasy si dic’as’a miserabila au omoritu patri ’a. Si tocmai atunci au omorit’o, candu poteau se-o mai asigure pe o miia de ani. Sunt orbiți cu totulu? Ei credu, ca deca au cersitu dela Gorciacoff o conferintia seu unu congressu, voru poté cersi si dela Tiarulu slaviloru, că se agratieze patri’a noastra si Austri’a. Cu asemeni oameni, can