Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-06-03 / nr. 44

mite copie de pre niscu acte diplomatice, scrisori de axe Principiloru romani din Seci. XVIII, pe cari i le-a oferitu D. Colom. T h a­­­y, membru alu Academiei de sciintie din Pest­a, care le-a deco­­piatu de pre originalele din archivulu statului Un­gariei, era altele din archivulu familiei Károlyi. — Se primescu cu multiamire. — D. Maniu propune : „Membrii Academiei fiindu pe viatia alesi Delega­­tiunea este invitata a chiama pe toti membrii ei cari au figuratu dela infiintiarea societății acad. rom.“ — Acesta propunere — sustienuta de Dl. Babesiu — se primesce cu majoritate. La ordinea dilei • numirea comissiunei financiare pentru cerce­tarea computuriloru si adm­inistratiunei fonduriloru. Se procede la votu prin bilete si se alegu cu ma­joritate dnii: Hodosiu, Ios. Caragianu si Stefa­­nescu. Dlu Secret, gener. cerandu ca se se regu­leze sarcin’a de Secret, ad hoc, care dupa statute trebuie se se alega anume pentru redactiunea pro­­cesseloru verbale ale sessiunii, adunarea ’lu invita­, ca se parte dinalui acesta sarcina ca si in anulu tr. Presied. anuncia in fine, ca Domineca la 12 ore din dî, membrii se voru aduna in localulu Acade­miei, de unde in corpore vom merge a se presenta Domnitori­ului. S i­e d i u t­i ’a IV dela 28 Maiu. D. Urechia oferă 14 cârti dăruite de d. de Rosny. Se pri­­mescu cu multiamire. Dlu Hasdeu da resultatulu cercetării sale asupr’a biografiei tieriloru danu­­biane de d. conte de Marsy, spunendu, ca este unu simplu catalogu, in care titlulu cartiloru nu totudeauna este scrisu in limb’a orig., ci in tra­­ductiune francesa, etc., opinéza a se pune la biblio­teca. D. Urechia spune, ca d. conte n’a pusu con­­ditiune la darulu seu. Se decide a se multiami dlui de Marsy pentru interessulu ce purta câtra Academi’a rom. — D-lu Odobescu propune a se alege d. I a r n i c­u (docentu de lim­bele romanice la univers, din Vien’a si professoru la scól’a reala din Suburbiulu Leopoldstadt) de membru corresp. alu Acad. rom. si luandu-se in consideratiune, cu d. Iarnicu, care petrece de mai multu timpu in Bucuresci avéndu missiunea d’a cunosce pre Ro­mani, este in ajunulu plecării sale, cere, cu ale­gerea se se faca imediatu, pentru ca d-s’a se pota veni in senulu nostru. Se admite cu umanitate. — D. I. Ghic’a, cere a se decide cumu se se faca multiamirea guvernului pentru legea relativa la Acad. Se decide a se face printr’o­­ adressa catra rm­inistrulu in str. publ., care se fia interpretele Academiei pe langa poterea esecutiva si legisla­tiva. — D-lu I. Ghic’a mai propune a se decide asupra cererii d-lui ministru de financie „cumu se se numeasca fabric’a de bani ce s’a infiintiatu in Bucuresci“ (hotelu de moneta,­­ monetaria, ba­­naria s. a.) Se nasce discussiune asupr’a cestiunii daca are se se urmeze dupa regulamentu, adeca a se tramite la sectiunea filologica, sau a se lua numai decâtu in discussiune meritoria. Se decide a se discuta in fondu. Dupa ce mai toti membrii espressera părerile loru, Presiedintele, declarandu discussiunea terminata, constata ca sunt doue propuneri, un­a a d-loru Romanu si Hasdeu pentru numirea „Banaria“, era alta a d-loru Alessandri si Urechia, pentru numirea „Monetaria“, pune la votu mai anta’u numirea „Banaria“ si, nefiindu sustienuta decâtu de 3 voturi, cade, apoi se pune la votu nu­mirea „Monetaria“, care se primesce cu majoritate. Din lips’a spatiului trebuie se îrntrerupemu aci referatulu despre siedinti’a a 5-a si 6-a dela 29 si 30 Maiu, in cari de altcumu nu s’a sulevatu nici o cestiune de mai mare importantia. Cestiunea ca­tre sessiunea ordinara se se tiena la toamna sau nu, nu s’a decisu inca. In contra amanarei s’a disu, ca acest’a s’ar’ face cu vatamarea concuren­­tiloru la premiele puse la concursu si cu aglome­rarea agendeloru sessiunei din anulu veritoriu. Din caus’a calduriloru celoru escessive si edintiele se tienu tardiu ser’a. Discursul», deputatului Georgiu Popu tienutu in camer­a maghiara la 2 Mai­u a. c. in contra pro­iectului de maghiarisare. (Urmare si fine.) Dupa aceste voiu face cunoscuta, cu permissiunea on­ camere pe scurtu, parerea ce o are poporulu romanu despre proiectulu de lege din discussiune si aci reflectezu mai an­­taiu la petitiunile depuse la peciorele înaltului tronu alu Maiestatii Sale de catra deputatiunile bisericesci si consisto­riale romane. Si aci trebuie înainte de toate se rectifica eroarea divulgata din partea mai multora din deputati, câ adeca n’amu fi indreptatiti de a vorbi in numele poporului romanu. Fasia cu acestea declara, ca suntemu carne din carnea natiunei romane, sânge din sângele ei, semtimu du­rerile si trebui­nttele natiunei romane si cunoscemu opiniunea ei publica, pe care a-o comunica ne semtimu datori ca mem­bri ai parlamentului. E remarcabilu, onorata casa ! ca pe timpulu, candu mersera episcopii si deputatiunile la Vienna, opiniunea pu­blica maghiara in pressa mai fara esceptiune ascriea proce­darea loru reactiunei. Si totusiu acesta procedare nu era altuceva, decâtu resultatulu implinirei unei datorie dictata de instinctulu de conservare propriu prin legile dumnedieesci si naturale. Ne pare reu numai, ca pasulu Episcopiloru a remasu fara succesulu asteptatu. Nu amu fi ore in dreptu, noi Romanii, din parte-ne a consideră proiectulu acesta de lege, nu dicu că unu opualu reactiunei, ci că unu fâtu alu macsimei politicei tradiţionale austriaco „divide et impera“ ? Ve rogu se meditaţi despre acést’a. Se vedemu inse ce contiene petitiunea atâtu de multu persecutata ? Că se fiu câtu se poate de scurtu, nu voiescu se comentezu cuprinsulu ei, daru cu lumin’a soarelui, pentru ca fiecare cuventu, fiecare constructiune a ei este basata pe dreptatea si moral’a eterna. Eata ce dice acea petitiune după introducerea îndatinata in aline’a a trei’a,­­apoi ce­­tesce alineatulu alu 3-lea si cele urmatore pena la alu 12-lea din Representatiunea deputatiunei bisericei gr. or. in caus’a proiectului de lege din cestiune. — A se vedea acesta Re­presentations in „Gaz. Trans.“ Nr. 12 din auulu curentu.) Declaratiunile ce le face numita Representatiune ar’ poté se si le iea de directiva d. ministru de instrucțiune publica si ar’ poté se cunósca din ele, ca flăcărui poporu trebuie se i se de instrucțiunea numai in limb’a s’a ma­terna ; afara de acést’a, potu se se petrunda si cei mai mari patrioți maghiari de macsimele in reactionarie, der’ patrio­tice, ce le contiene acea petitiune. Intr’aceea se binevoiți a nu privi petitiunea acest’a nu­mai că unu opu alu prelatitoru si membriloru consistoriali subscrisi, ci intregia natiune romana fara deosebire de con­­fessiune a primitu acea petitiune, indata ce a iesitu in publi­citate, de a st a, si o tiene si o va tiene de a s­a, împre­una chiaru si cu Romanii din Maramuresiu bantuiti de-o contrapetitiune inscenata, luandu afara numai câţiva rene­gaţi vili din Maramuresiu. Deca nu credeţi, ve rogu, se faceţi o proba si se-i puneţi se voteze in publicu si in toata ordinea. Talmacindu-ve opiniunea publica a natiunei romane, tie nu de o datoria a mea a observă cu privire la proiectulu de lege dela ordinea zilei, ca natiunea romana nici persecu­­tiunile religiose suferite in trecutu, nici asupririle politice si nationale, ce le sufere in presentu, nu le ascrie natiunei ma­ghiare că atare, ci numai vointiei rele a siovinistiloru, cari se afla astadi la suprafasia si au in mana poterea de statu si cari hazardéza si risca totulu. Accentuezu dealtmintrea, ca proiectulu de lege dela ordinea dilei nu contiene nimicu nou, caci este numai o repetitiune a politicei de maghiari­­sare violenta dintre anii 1830 si 1840 imbracata natural­­minte intr’unu costumu mai modernu. Astadi siovinistii nu vorbescu pe faijia cu Kossuth odinioara in „Pesti Hírlap“ . „Se ne grabimu, se ne grabimu­­ se maghiansamu pe Croati, Romani si Sasi, caci deca nu, ne prapadimu.“ Széchényi s’a vediutu apoi silitu de a modera acest’a astfeliu: „Se nu-i fortiamu cu sabia si focu, ci se-i primimu intre multi aperatori ai constitutiunei nóastre, ca se ne primésca si ei limb’a.“ Wesselényi invetia intr’aceea in Transilvani’a: „Se damu drepturi de cetatiani numai aceloru Romani, cari se voru face maghiari.“ Tote aceste sunt fapte istorice fórte instructive si in­structive sunt si evenimentele din anii 1848 si 1849 ce au urmatu după ele si de Dumnedieu, că se nu se repetiésca si aceste. Iosifu Madarász (intrerumpendu­lu): Nu ne tememu. Georgiu Pop: Dra póte se nu te temi, caci betranetiele nu sunt apte pentru participarea la lupte revo­­lutionari, dar’ patri’a si popoarele sale trebuie sa se téma. In Transilvani’a dieta dela 1842 a creatu unu proiectu de lege, asemenea acestui’a, ba inca si mai crudelu, care inse nu a primitu sancțiunea princiara. E adeveratu, ca acelu proiectu de lege, după ideile de atunci a intratu cu usia cu totu in sanctuariulu nationalu si religiosu alu Romaniloru, decretandu, ca după unu timpu de 10 ani se se intrebuin­­tieze esclusivu numai limb­a maghiara in biserici si ordo­­nandu ca in scoli nu numai se fia obligatoriu si studiulu limbei maghiare, dér’ câ tote studiele se se propună numai in limb’a maghiara. Resultatulu a fostu, câ de o parte principele nu l’a sanctionatu, de alta parte inse, câ Episcopii au demonstratu si câ capitululu dela Blasiu a protestatu in contra acelui proiectu in terminii următori: „Finis scholarum blasiensium, juxta benignam divorum Austriae imperatorum intentionem paternamque propensionem fuitut scholae istae essent institution nationale, culturae morali, religiosae et literariae inter Valachos promovendae inserviturum, et intime persuasi sumus, huic fini obtinendo nullum medium superesse aptius lingua valachica, utpote ma­terna. Hoc medio usi fuere etiam majorem nostri semper, utimurque hodie, hac lingua imbuti sacerdotes ac edocti scientias ad nobilem ilium finem necessarias, ipsi etiam vir­­tutem et religionem coluerunt. Est igitur evidens, linguam danc­e scholis blasiensibus nisi cum periculo morum ac reli­­giositatis, et quod nobis non minus dolorosum est, cum ruina charae nationalitatis eliminare non posse. „F a t e m u r „auteur sincere, non tantum post de­­„cem annos, sed neque post decern se­­„cula, imo nullo unquam tempore nos „nationemque nostram lego obligări „posse, quae moribus ac religioaitatl „periculum ac obicem, nationalitati „vero ruinam paret ac interii u m.“*) Națiunea romana vise a disu la toate aceste : „alios ego vidi ventos aliasque procellas“ (alte venturi, alte furtune am vediutu). Caci noi Romanii ajunsi la consciinti­a de noi cu­­nóscemu trecutulu nostru bogatu de lupte si suntemu cu totii convinsi, cu geniulu nostru bunu, cumu ne-a aperatu pena acuma de perire, cu tóte, cu nenumerate popore barbare au navalitu cu furia ingrozitóre asupra nóastra, ne va apera si in secululu alu 19-lea in secululu libertății si alu nationali­­tatiloru de nimicirea ce se intentioneza prin acestu proiectu de lege. In luptele nóastre infinite vomu lua potere din istoria, in care invetiatulu Bonfiniu, pe care l’a chiamatu din Italia Mathia Corvinulu, celu mai mare rege alu Ungariei, care a fostu Romanu de origine, spre a scrie istoria familiei sale de origine romana si a patriei sale, a scrisu cu spiritulu seu ageru : „Colouiae, legionesque Romanae inter Barbaras obrutae, Romanam tandem linguam redolere videntur, et ne omuiuo eam deserant, ita reluctantur, ut non tantum pro vitae, quan­tum pro linguae incolumitate certasse videantur. Quis enim assiduas Sarmatorum inundationes et Gothorum, item Hun­­norum, Vandalorum et Gepidarum erruptiones, Germanorum excursus et Longobardorum, si bene supputarit, non vehe­menter admiretur, servatae adhuc inter Dacos et Getas Ro­manae linguae vestigia.“**) On. casa! Naţiunea romana, fidela lupteloru ei amare, pline de martiriu, der’ glorioase, dice aperandusi, limb’a na­ţionalitatea si religiunea. Noi limb’a nóstra, simbolulu si atributulu nationalitatii nóstre, religiunea si datinele nóstre nationale le amu mosten­itu cu religuie sacre dela strămoșii nostri; ei au pazit’o si au conservat’o cu credintia prin neajunsele si miseri­a multoru secule, si noi le vomu con­servă fideli traditiuniloru, le vomu apera si le vomu lasa descendentiloru nostri, ca nesce clenodie sacre. Si aceluia, care voiesce se ne impedece in acést’a, ’i dicemu cu stră­bunii nostrii „Hic niger est, hune tu Romane caveto“ (acest’a e negru, de acest’a se te férései Romane). Eu vise repetu fasia cu acestu proiectu de lege pro­­testulu susu citatu alu gloriosiloru mei străbuni: „Fatemur autem sincere, nou tantum post quatuor au­­nos, sed neque post decern secula, imo nullo unquam tem­pore, nos nationemque nostram lege obligări posse, quae mo­ribus ac religiositati poriculum ac nbicem, nationalitati vero ruiuain paret ac interitum.“ Proiectulu de lege nu ilu primescu ci ’lu respingu cu indignatiune. Com­itele Andrássy. „Nervele comitelui Andrássy sunt fórte alte­rate, domnulu ministru de estenie nu póata dormi nóptea, se plânge, câ a ostenitu sub greutatea muncei celei grele, si câ ar’ dori se se retraga la odihna. Numai datori’a ilu mai retiene, câci pena atunci voiesce se ste la postulu seu, pâna ce va fi esecutatu tractaturu dela Berlinu, pana atunci si mai multu nu“. Asemeni scrii se respuiulescu, scrie diuarulu opositiunalu „Magyarország“, din cercurile bine in­formate politice ale Vienei. Adeveratu, câ aceste scrri descriu lucrulu astfeliu, câ si candu remane­­rea mai departe in postulu seu ar’ depinde dela cor­itele Andrássy. Dar’ se pare, câ nu e asia. Atâtu in Budapesta câtu si in Vien’a ne spune numit’afaie, s’a latitu scirea, cu corn. Andrássy se va retrage in curându dela conducerea afacariloru străine si că s’a si tractatu cu cornițele Potocky, pentru ca se primesca portofoliulu de esterne, dér’ **) Pe romanesce: Coloniile si legiunile romane cuplesîte intre barbari, se vede totusi, câ limb’a loru e asemene celei ro­mane si câ se nu­ o parasesca cu totulu, atata s’au luptatu, in câtu se pare, câ mai multu s’au luptatu pentru conservarea limbei, de­câtu a vietiei. Câci cine nu se va miră cumplitu câ s’au conser­­vatu urmele limbei romane pena acuma, deca va lua in conside­ratiune inundatiunile neîntrerupte ale Sarmatiloru si ale Gotiloru de asemenea năpădirile Huciloru, Vandaliloru si Gepidiloru, cu­­trierarile Germ­aniloru si ale Longobardiloru. *) In traducere romanesca : Scopulu sculeloru din Blasiu, dupa intentiunea binevoitóre si dupa parintésc­a bunavointia a fe­­ricitiloru imperati ai Austriei a fostu, că aceste scóle se fia insti­­tutu nationalu, care va insui a promova cultur­a morala, religiósa si literara intre Romani, si suntemu tare convinsi, ca spre a ajunge acestu scopu nu este nici unu mediulocu mai acomodatu decâtu limb’a romana, adeca cea materna. Totu de acestu mediulocu s’au folositu si strămoşii noştri, de elu nefolosimu si noi astadi; in acést’a limba au fostu adapati preoţii si au invetiatu sciintiele necesare spre acelu nobilu scopu, au si cultivatu virtutea si reli­giunea. Asia dor’ este invederatu, ca acést­a limba nu se poate scoate din scólele din Blasiu decâtu cu pericululu moralitatiei si alu religiositatiei si ceea ce pentru noi nui mai pusinu durerosu cu ruina scumpei nostre nationalitati. „Dar noi ve marturisinm „cu sinceritate, ca nu dupa diece ani, dera nici dupa dieco sute „de ani, ba niciodată noi si națiunea nu potemu fi obligati prin „nici o lege, care ar’ prepara pericula si pedica pentru moralitate „si pentru religiune, era nationalitatiei ruina si perire.

Next