Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-11-22 / nr. 93
„Rusi’a cauta se împiedice orice hotarire nefavorabila ei, seu celu paginu se amâne pena candu nescari noue constelatiuni in politica europeana se deschidă sfortiariloru sale perspective de reusita. In acést’a privintia inse ea s’a instelatu de asta data cu totulu. Amici’a din nou sigilata cu tărie intre Austri’a si Germania, a trebuitu se instruiasca pe Rusi’a câ nu o astepta de câtu o deceptiune si mai mare, daca se va mai nutri cu speranti’a ca va mai sfasia si tractaturu de la Berlin in favoarea s’a. De aceea resistenti’a s’a deveni din ce in ce mai slaba, nu mai stărui in amanarile si intârdierile sale intrebuintiate de atâtea ori cu succesu si astfelu comisiunea lua o decisiune, care acordă României legatura cea mai potrivita cu Dobrogea. Rusia remase in minoritate, aveadu alături cu sine pe representantii Italiei si ai Portii. „Daca hotarirea comisiunei internationale va fi recunoscuta de guvernele europene, atunci vor fi esecutate toate stipulatiunile din tractatura de la Berlin privitoare la Romani’a. Asigurata in independintia sa, Romani’a va trebui inse, din hotarirea ce se va da probabilmente afacerei Arab- Tabi’a, se dobândească convingerea, ca politic’a s’a trebue se urmeze numai acea cale, in care nu se va vedé o încălcare a drepturiloru europene de câtra Rusi’a. Era o vreme, cându cei din Bucuresci nu așteptau totu binele decâtu de la o legătură strinsa cu Rusi’a. . . Astadi barbatii, cari au in manile loru carm’a statului romanu, garanteza pentru aceea, ca intru câtu puterea le va sta in posesiune, Rusi’a nu trebue se spere a găsi in Bucuresci o urechia dispusa a ajută planurile sale pentru o noua încurcătură a cestiunei orientale. Oricumu se va mai desvolta inse acest’a cestiune si orice schimbări s’ar’ mai face pe viitoru in estulu Europei, apoi Romani’a numai atunci va potu spera de a vedé recunoscute si aperate cele mai bune interese ale sale, candu ea, respectandu dreptulu si tractatele, va remane credinciosa politicei la care a fostu impinsa prin nisce esperimente dureroase. Tentatorulu rusu promite o lume cu recompensa, spre a’si insusi apoi o provincia a celui rusu in tentatiune. Europ’a nu inbuibeaza cu fagadueli colosale, dar’ in schimbu cauta asi tiena obligatiunile, si acest’a se va probă cu atâtu mai bine Romaniloru, daca ea va sanctiona resolvarea cestiunei Arab-Tabi’a, astfelu, precumu a fostu hotarita de majoritatea comisiunei.“ D. Gladstone, urmandu atacurile sale contra politicei lordului Beaconsfield, a pronuntiatu or’ in parlamentulu anglesu unu discursu, in care intreba: „Cine va domni in bogatele regiuni ale Balcaniloru candu Turci’a din Europ’a va inceta de a mai esista, nici Rusi’a, nici Austri’a, nici Angli’a, nu voru primi acest’a mostenire, ci poporele cari locuiescu acele parti. „Vorbindu de Rumeli’a orientala, d. Gladstone constata, câ acest’a provincie are o adunare legislativa si câ acest’a este unu adeveratu progresu. Elu ureza ca popórele Balcaniloru se nu recadia nici odata sub jugulu unei Puteri despotice, si dice, câ datori’a Angliei este de a le protege. D. Dumitru Bratianu, ambasadorulu romanu de Constantinopole, a adresatu catra diuarele din Romania cu dat’a 9/21 Nov. a. c. urmatorulu apelu caldurosu: „D-le Redactorul Romanu de dincolo de Dunăresciu, ca sunt Romani, si voiescu se remana Romani, si conteza pe sprijinulu nostru moralu pentru conservarea nationalitatii loru. Este o datoria de anima si de onoare, este o necessitate naţionala pentru noi se damu ceea ce lipsesce fratiloru nostri din peninsula Balcanica pentru sustienerea vietiei loru nationale, se le damu cârti preoţi, si invetiatori. Se contribuimu dar’, statuia, judetiele, comunele, si noi toti in parte după poterile noastre, cu diecimele de mii lei sau cu o bucata de diece bani, pentru tipărirea de cârti bisericesci si didactice si pentru infiintiarea si intretienerea unui seminarii si’a unei scule normale in Romania, fiecare cu câte o suta bursieri, viitorii preoţi si invetiatori ai bisericeloru si ai scóleloru române de peste Dunăre.“ „Se se înscrie in budgetulu statului o suta mii lei in budgetele judetieloru câte trei mii; in budgetele comuneloru urbane câte o miia si in ale comunelor rurale câte o suta; se se deschidă subscriptiuni in toate organele de publicitate; se se organiseze in toate orasiele representatiuni teatrale, concerte, baluri; se se faca loterii si quote in beneficiulu acestei opere de pietate fratiasca, acestei mari opere nationale. Ce nu poate natiunea, care are consciinti’a missiunii sale! Numai lucrulu unei singure dile alu femeiloru nóstre, aruncatu intr’o serata de petrecere in fiecare torgusioru alu României, ar’ produce sute de mii de lei.* „Cu romani si Chrestini suntemu toti tienuti a depune ofrand’a nóstra, fia câtu de mica, pe altarulu patriei. Nu este fapta mai meritoria, mai plăcută lui Dumnedieu si mai laudabila pentru nomulu romanescu, ca aceea d’a întinde man’a fratiloru nostri lipsiţi de panea sufletesca, d’a le da potinti’a se’si esprime cugetarea loru romanesca in limb’a romana, se roge pe Dumnedieulu parintiloru loru in limb’a parintésca. Romani si Romance! aveti unu trecutu maretiu, aveti unu viitoru si mai maretiu insemnatu de man’a lui Dumnedieu. Deschideti-ve cerulu românismului prin virtutile animiloru vóastre. Diarulu, care va lua initiativ’a subscriptiuniloru in favoarea Bisericiloru si’a scóleloru romane transdimareue este rogatu a me înscrie si pe mine cu o mie lei.“ Dumitru Bratianu. Brasiovu 1 Decembre st. n. 1879. [Alegeri partiale de amploiaţi.] Sciţi, Die Redactoru, cu mai deunadi, după abducerea fostului primariu comunalu J. Gött se substituisera provisoriu unii amploiati in magistral intr’unu modu, care amenintia se ruineze ori ce semtiu de dreptate. Fiindu acum fostulu primariu definitivu pusu in starea de odihna, in intielesulu legii comunale s’au pusu la ordinea dilei alegerea definitiva la postulu de primariu alu orasiului, la celu de siefu alu politiei, de primu senatoru si de referentu la sedinta orfanala a orasiului. Unii dintre domnii amploiati, cari au fostu substituiti provisoriu, poate ca voru fi fostu asteptatu ca starea din provisoriu se decidă si asupra alegeriioru definitive. Acest’a nu s’a intemplatu, constatamu cu plăcere in onorea representantiei comunale, caci alegerile definitive s’au facutu cu considerarea nu numai a cualificatiuniloru ci si a aniloru de serviciu, alegandu-se cu primariu Dlu Franz Brennerberg , stefu de politia Friedrich Schnell, primu senatoru Karl Jacobi si referentu in căuşele orfanale Wilhelm Riemer. Afara de Dlu Karl Jacobi toti ceilalţi au fostu aclamaţi. De ce nu si Dlu Jacobi ? caci este totu asta de cualificatu si merita acestu postu înaintea oricărui amploiatu din Magistratulu orasianescu ? Eata caus’a: Romanii, inca la restauratiunea generala a Magistratului, prelinseseră unu Senatoru romanu. Concetatianii nostri sasi n’au voitu se considere acest’a drepta cerere a diece mii de Romani. Acum dandu-se de nou ocasiune, Romanii si-au repetitu cererea, candidandu la postulu de primu Senatoru in Magistratu pe D-lu adv. Iosif Puscariu, carele fatia de d-lu Iacobi cu 96 au intrunitu numai 39 de voturi. Asia dera concetatianii nostri Sasi inca nu-su convinsi, câ este si dreptu si necesariu, câ in Magistraturu din Brasiovu se fia mai multi amploiati romani de câtu unu singuru cancelistu ! — Pe noi, convingerile stângace ale Sasiloru nu ne voru muiâ nici odata, din contra ele ne voru otieli si ne voru da putere se ’i convingemu, câ sunt pe cale forte retacita chiaru din punctu de vedere alu interesului loru. Cu alta ocasiune voiu aretâ mai cu de ameruntulu nedreptatea ce ni-o făcu Sasii prin aceea, câ ne desconsidera. Dreptatea e pe partea nóstra! Amu cadiutu cu onoare, acolo Romani maghiarisat vnse rusofili? Se vede câ a suflatu „Nemere“, candu s’a facutu combinatiunea. Apoi Diescâlciatuse n’ai frica nici de un’a nici de alta ; in casele nóstre totdeun’a servitórele au fost secuience, copiii nostri adeveratu, câ vorbescu cu servitórele maghiaresce, ba tienemu anume pentru limbi si institutore germane, ici colea si francese si noi punemu anume copiii nostri se ’nvetie tóte limbele, de aceea si vedi, câ toti Romanii, cari sciu numai putiena carte, vorbescu celu putînu 2 limbi era nu câ ai D-vóstre, cari din secuiésca loru incolo nu mai sciu nimicu, nici macaru limb’a poporului, care-i dâ pânea de toate dilele. Inse ast’a se nu se seducă Die Nemernicu sau Nemerianu, pentru noi aici in Brasiovu este rușine scandaloasa a fi altceva decâtu Romanu , noi Maghiari! Intreba pe Dlu Rothi! Se nu confundați ideile ! Noi suntemu buni cetatiani hungari, pentru câ noi ne tienemu si si suntemu cei mai vechi in tiara, noi ne damu totu ce avemu pentru tiara, fiind-câ tienemu, câ e a nostra, de aceea si suntemu câtane bune, de siguru nu mai slabe de câtu voi Maghiarii; noi invetiamu si vomu invetiâ si limb’a vostra si si ale altora bucurosu, fiind-câ suntemu capabili de a o face si fiind-câ este lucru intreleptu a cunosce limb’a altuia din multe considerante, inse se nu uitati, câ atunci candu invetiamu limb’a altuia, totdeun’a spunemu copiiloru nostri, câ nici o limba nu e ca a nostra, si câ e rușine o limba străină a-o vorbi mai multu decâtu cere necessitatea sau sil’a, in casulu ultimu nu facemu atentu si la sila, pentru ca totdeodată cu limb’a invetiata de sila se sugă si ur’a necessaria in contra silei. O! maghiari’a vóstra in Brasiovu este foarte slaba, daca credeti ca stâlpii ei sunt Romanii. Noi urimu ori ce neamu, care ar’ voi se ne ia maretiulu nume de Romanu, lucru scumpu nu se dâ pe nimic’a, de aceea si mai ridiculu este a afirmă, câ suntemu rusofili. Câ ne facemu cruce câ si Rusii si nici nu ne vomu lapedâ de religi’a parintilorn nostri, cu atâtu mai pucinu cu câtu vedemu cu ast’a geneza pe dusmanii nostrii, insa pe Russi tocmai asia de tare ’i iubimu cum iubimu pe ori care altu poporu, care nu-i de vitia romana. Astea sunt semitemintele nóstre, póte dera unu jurnalu ca „Gazet’a Transilvaniei“ se nu sfarime in dinti totu ce ataca acestu santu paladiu alu acestoru semiteminte ? Nu. Precum ’i place lui „Nemere* minciunile corespondentului seu, trebuie se-i placa a cunosce si adeveratele semiteminte ale poporului romanu. Jidanii din tiara primescu bucurosu asemenea caldlari dela Nemere, câci — in mare parte — făcu politica de specula, noi nu primimu nici unulu decâtu ce e alu nostru, adeca mandri’a nóastra nationala, fara de care n’avemu sufletu in trupu-ne. Incâtu despre numerositatea nóastra in Magistraturu Brasiovului, ajunge a-i spune lui „Nemere“, cu alta redactiune nici n’ar fi espedatu numerulu respectivu cu o asemenea necunoscintia crassa a relatiuniloru. Brasiovu 1 Decembre 1879. (Corresp. part. a „Gaz. Trans.“) De Redactoru ! Corespondentulu ignorantu din Brasiovu alu diuariului Nemere din Sz. Sz.-György provoca asia de tare, incâtu nu me potu retiene a face unele observări. Numitulu doranu dice intr’unu modu forte despretiuitoriu, câ „Gazeta“ este maghiarofaga, câ Romanii din Brasiovu sunt rusofili inse adauge mai departe, câ suntemu tare maghiarisati, fiindu-câ Romanii si mai cu sama copiii loru vorbescu pe strada unguresce, si apoi ne face onoarea de a dice, câ suntemu cu gramad’a iu Magistratulu din Brasiovu. Atât’a neadeveru si confusiune nu e possibilu decâtu dela unu omu scâlciatu sau mincinosu. Audi *) Scriitoriulu atribuie aci corespondentului lui „Nemere“ ceva ce n’a disu. Elu tocmai ataca pe romanii din Brasiovu pentru ca nu se maghariséza si unu altu corespondentu alu lui „Kelet“ este, care se incesca a-i luă in aperare dicendu cu copiii loru sciu unguresce. Lasamu inse se vorbesca mai departe corespondinti’a de susu, noi ne vomu da parerea cu alta ocasiune. „Bed.“ Discursulu tronului, prin care s’a deschisu sessiunea ordinara a Corpuriloru legiuitore romane la 15 Nov. suna asia: Dloru senatori! Dloru deputaţi! După doue lungi si laborioase sessiuni estraordinare, astazi intrati in sesiunea ordinara a activitatii d-vóstre legislative. Cu acést’a ocasiune, amu o plăcută datoria de a ve multiami din nou pentru patriotic’a si luminat’a rivna ce ati pusu in deslegarea spinóseloru si greleloru cestiuni ce ati avutu la ordinea dilei. Situatiunea nóastra esteriora este favorabila pentru presentu, si o putemu privi cu încredere pentru viitoru. Cu toate dificultățile ce ne impunea esecutarea tratatului din Berlin, cu toate chiaru dureroasele sacrificii ce a trebuitu se facemu, d-vóastre cunosceti cu câta realitate si abnegatiune, cu câtu tactu si unanimitate amu solutu cu totii a ne conforma acelui tractatu. Puterile semnatare, suntemu sicuri, voru tiené sema de lealitatea nóastra ca si de dificultățile de eeistau, si voru aprecia modulu indeplinirii acestei obligațiuni internationale, precum si valoarea morala a unanimității cu care națiunea a pututu concilia interesele sele interiore cu stipulatiunile unui actu europeanu. Suntemu dér’ in dreptu a crede ca peste pusinu vomu vedéa stabilindu-se intre noi si celelalte patru mari poteri semnatore tractatului, acele relatiuni normale, care se formeaza intre Statele absolute independente. Politica guvernului Meu, fiind o eminamente nationala alasata pe realitate, pe drepturile si datoriile internationale alipite de calitatea oricarui Statu libera, nu va pota jicni