Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-08-02 / nr. 61
Redactiunea si Administratiunea: Braiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminee’a. IFxedlml-a. alooaa.a,r£a.en.tvi.lMl . pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Se prenunaera : la postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. .2L.aa.ui.aa.ciu.rile sun’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retraraitu. Nr. 61. Joi, 2 14 Augustu 1879. Brasiovu, 1/13 Augustu. Orasiulu nostru s’a bucuratu ori de presenti’a duoru inalti ospeti, a carora întâlnire este sub împrejurările actuale de mare însemnătate politica. Acesti ospeti au fostu : Alteti’a S’a regala Domnitoriulu României Carolu I si Inaltimea S’a imperiala Archiducele Albrecht, care a sositu in continuarea caletoriei sale de inspectiune inca de Luni la Brasiovu. Domnitoriulu Carolu a venitu pana aci inaintea Archiducelui, care a fostu esprimatu dorinti’a a visita pe Mari’a Sa Regala la palatulu seu de véra din Sinai’a. Relatiunile dintre Austro-Ungari’a si Romani’a dela 1866 incóce, de candu s’a suitu pe tronu principele Carolu de Hohenzollern, multu timpu nu au fostu cele mai bune, ba din contra de multe ori erau forte încordate. Vien’a privea cu oarecare ingrijire la tier’a, a caruia domnitoriu era unu membru alu casei regale prussiane. Principele Carolu, se dicea pe atunci, va fi unu instrumentu alu planuriloru ambițiosului cancelariu Bismarck si in calitatea acést’a va poté prepara multe dificultăți statului vecinu austriacu. De atunci s’au schimbatu multe si cu ele si relatiunile acestoru doue state. Pe timpulu resbelului russo-romano-turcescu diplomatica austro-ungara privea inca cu neîncredere la atitudinea Romaniloru, după resbelu inse, multiamita vitejiei ostasiloru romani si lealitatii guvernului princiariu, situatiunea s’a schimbatu cu deseversire in favorulu României. Barbatii de statu austro-ungari vediura, că s’au instelatu in presupunerile loru, că Romanii nu erau unu poporu lasiu si vicleanu, că nici Domnitoriulu nici guvernulu seu nu eră capabilu de a se face instrumentulu Russiei sau alu Prusso-Germaniei. Se dice, că cornițele Andrássy vediendu ajutoriulu insemnatu ce l’au datu Romanii ostiriloru russe pe campulu de lupta, ar’ fi esclamatu: „De ce nu am sciut’o eu acest’a mai înainte ?“! Era naturalu, că tocmai primulu soldatu alu Majestatii Sale, invingatoriulu dela Custozza, archiducele Albrecht, se nu remana nemiscatu la audiulu fapteloru eroice ale armatei romane si ale bravului ei Capitanu. Si nu numai in calitatea s’a de benduce, dér’ si că genaralissimu alu armatei austro-ungare, archiducele, a trebuitu se câștige simpathia pentru Romani, căci elu ii cunoscea fórte de aprope si nu numai odata a avutu ocasiunea a admiră bravura si devotamentulu loru. Intielegemu aci pe acei Romani de sub gloriosulu sceptru alu dinastiei habsburgice, cari s’au luptatu sub conducerea valorosului archiduce. Nu de multu a intrebuintiatu ocasiunea betranulu archiduce, spre a se esprima fata de studenții romani din Vien’a in modu foarte recunoscatoriu asupra bravurei soldatului romanu, dar’ archiducele a mai laudatu inca pe Romanu, pentru că este fidelu si lealu. Avendu odata acest’a convicțiune despre caracterulu poporului nostru si vediendu-o confirmata si prin atitudinea Romaniloru de dincolo, archiducele a trebuitu se ’si dica, că Austro-Ungaria nu pote ave unu aliatu mai bunu si mai fidelu, decâtu ’i ar’ fi Romani’a. Visit’a archiducelui Albrecht la Sinaia este o confirmare faptica eclatanta a buneloru si intimeloru relatiuni ce esista astadi intre Austro-Ungari’a si Romani’a, ea nu este numai unu omagiu adusu de catra unu bravu beniduce unui altu beniduce, care intrunesce asemeni calitati, ci are si o importantia mare politica. Relatiunile dintre monarchi’a nóstra si statulu vecinu romanu au trebuitu se devină mai bune din momentulu candu Austro-Ungari’a a inceputu se puna pretiu si pondu mai mare pe aceste relatiuni si astadi iu adeveru că situatiunea politica recere cea mai strinsa si sincera aliantia intre aceste doue state. Austro-Ungari’a a si devenitii in faptu in cestiunile capitale ale dilei, aceea a Evreiloru si a Arab-Tabiei, o mediulocitare binevoitoare in favorutlu României si este numai de dontu că acest’a apropiere se aduca si fructele sale dorite. O aliantia strinsa intre Austro-Ungari’a si Romani’a va avea inca si o alta urmare buna. Ea va trebui se contribuie si la usturarea soartei Romaniloru din monarchia. Noi celu putin nu ne potemu închipui, că aceste doue state se traiesca in amicitia si totusiu cele trei milioane de Romani din monarchia se remana reduse la o esistentia de eloti. Cronic’a evenimenteloru politice. In 9 si 10 a lunei curente s’ai intalnitu imperatulu Franciscu Iosifu cu Wilhelm alu Germaniei la G a s t e in, imbra josiandu-se, cumu se anuntia, cu cea mai mare cardialiate. De au vorbitu monarchii împreuna nu se scie, un’a inse a audit’o corespondentuiu lui „Pester Lt.“ si este destulu de importanta spre a fi reprodusa si de noi. Imperatulu Franciscu Iosifu se fi disu adeca in 9 dimineatia catra printii Schwarzenberg si Rohan : „Ye aducu domniloru scriea imbucuratóre că in Reichsrathulu viitoriu va fi representata tota Boemia. “ Catastrofa dela Seraievo se discuta acuma in tóte foile austro-ungare. Cu câtu mai multe detaliuri aflamu despre teribilulu focu — scrie „Deutsche Ztg.*, cu atâtu mai justificata este părerea, că in casulu de fata avemu de a face eu o nenorocire, care si in privintia politica va ave consecintiele sale departe batatore. In adeveru cu nimicirea Seraievului, s'au maritu numai dificultățile ocupatiunei. Masse colossale de provianta, destinate pentru aprovisionarea trupeloru s’au prefacutu in cenusia. Multe acte privitore la administrarea tierii au arsu. Dar’ nu esista nici o nenorocire atâtu de mare, că oficiosii se nu faca capitalu din ea pentru politic’a guvernului. Asia sustiene unulu din organele guvernului, că foculu dela Seraievo va contribui la chiarificarea positiunei monarchiei in tierile ocupate, căci Austri’a, care e datore a reedifică Seraievulu, nu pote cheltui pentru scopulu acest’a nimiru, pana nu se va sei in posessiunea sigura a provincieloru. Anecsiunea Bosniei si a Herzegovinei va esi dor’ că unu sphyux din cenusi’a Seraievului. — Ne indoimu forte, că prin anecsiune situatiunea Austro - Ungariei in acele provincii ar’ potu deveni mai suportabila si esperiinti’a de pana acuma chiaru ne face se credemu mai multu contrariulu. Diuaruiulu „Fester Lloyd“ este mai multu pessimistu, candu scrie: „Arderea Moscovei, a gonitu pe Napoleon din Russi’a, arderea Seraievului trebuie se faca pe Andrássy a se retrage — voru dice multi. Dér’ noi amu trage din catastrofa Seraievului o alta invetiatura, aceea adeca, că cu nou’a nóstra politica orientala ne amu pusu pe unu terenu, pe care efectele intemplarei orbe sunt prepotente, de aceea avemu lipsa de-o mesura dupla de capacitate, de prevedere, seriositate politica si de potere materiale spre a ne sustiene positiunea cu onoare.“ Se vede că cornițele* Andrássy nu este barbatulu acel’a de statu care se intrunesca toate acele conditiuni, căci totu „Pest. LI.“ anuutia, că a aflatu din isvoru demnu de credintu, că cornițele Andrássy se va retrage definitivu dela conducerea afaceriloru străine si că calatori’a s’a la Terebes este a se intielege in sensulu unei retrageri, nu in sensulu unui congediu. In cas’a lui Andrássy din Bud’a se si făcu pregătiri pentru ca cornițele se poata locui peste crna intr’insa. Chiaru se nu se adeveresea pentru momentu scriea despre repasirea ministrului nostru de esterne, ea este foarte importanta fiindu-ca dovedesce, că cornițele Andrássy in adeveru se clatina tare si câ in curendu nu va mai pote se resiste opositiunei ce se face in contra-i. Cestiunea Arab-Tabiei este earasi la ordinea dilei si diplomati’a isi dă silintia spre a o resolvâ câtu mai curendu. Russi’a a cerutu adeca câ comissiunea insarcinata cu regularea fruntariiloru se se intrunesca inca odata la fat’a locului, spre a modifică decissiunea primitiva alegandu unu punctu mai favorabilu pentru construirea unui podu peste Dunăre. Din partea Austro-Ungariei s’a facutu in privinti’a acést’a propunerea, ca comissiunea se esamineze unu punctu anumitu situatii in partea estica a teritoriului Silistriei, care ar’ fi favorabilu pentru construirea podului. Austro-Ungari’a, n’are se obiecteze nimicu in contra alegerei acestui punctu, daca asiediarea podului acolo nu ar’ causa pre multe spese României. Cornntele Andrássy este dor’ aplecata a ceda cererei Russiei ca se se revisuiesca decisiunile comissiunei luate deja cu 6 voturi contra unuia; propunerea austriaca se departeaza inse de pretensiunile Russiei in doue privintie. Austro-Ungaria nu consemte la aceea, se se ia decisiuni numai cu unanimitate de voturi si crede, câ simpl’a majoritate este suficienta, in fine refusa Austri’a de a dâ instructiuni anumite si stricte representantului seu, din motivu, câ asemeni instructiuni strinse ar’ prejudecâ numai solutiunei cestiunei. „N. W. Tgbl.“ anuntta, câ Itali’a si Franci’a au consimtitu la propunerea făcută de câtra cabinetulu austriacu in urm’a notei circulare a Russiei si diuarului „Polit. Corr.“ i se telegrafaza cu data 9 Augustu a. c. dela Petersburg, ca si Russi’a este decisa, a consemti la modificarea propuneriloru russesci in sensulu propunerei guvernului austro-ungaru. Astfel nu se spera, ca daca Russi’a se va supune la decissiunea majoritatii comissiunei de delimitare a fruntariiloru din Balcani, cestiunea fortului Arab-Tabi’a, va fi resolvata fara mari greutati. După noi inse nu ajunge, ca acést’a cestiune se fia numai resolvata p’aci incolo intru unu modu oare-care, ci este inainte de tóaté de lipsa ca se fia resolvata bine. Căci pentru ce ar’ fi datu Europ’a Romaniloru Dobrogea, daca nu le-ar’ da totodată possibilitatea de a sta in comunicatiune directa si constanta cu ea, construindu unu podu peste Dunăre la unu locu favorabilu ? Anevoie se va afla inse unu altu punctu corespundietoriu, afara de celu adjudecatu mai antaiu de comissiune si pretinsu de Romani. Despre convorbirea ce a avut’o ministrulu de esterne romanu, Boerescu cu corniţele A nd rá s s y in cestiunea Evreiloru i s’a scrisu dela Vien’a diuarului francesu „Temps“ urmatorele : „Boerescu dechiarâ că guvernulu romanu este gata, de a primi in constitutiune principiului articlului XLIV alu tractatului dela Berlin despre egal’a îndreptăţire a Evreiloru in loculu articulului VII alu constitutiunii romane. Dar’ apoi se remana in voia guvernului romanu, cumu se esecuteze dispositiunile tractatului dela Berlin. Boerescu se lasa pe aceea, ca tractaturu dela Berlin pronunţia numai principiulu egalei îndreptăţiri, dera nu cuprinde nici o dispositiune care se deoblige pe guvernulu romanu in ce modu se esecuteze acestu principiu, după ce chiaru congressulu din Berlin a respinsu propunerile făcute de plenipotentiariulu italianu Launay pentru resolvarea definitiva a cestiunii Evreiloru si s’a marginitu numai se stabilésca principiulu. Guvernulu romanu este necessitate a respinge impartirea Evreiloru in categorii, cumu au cerut’o marile poteri. Acést’a naturalisare a Evreiloru după categorii ar presupune unu dreptu alu Evreiloru de a pretinde naturalisatiunea, inse Romani’a n’o pote privi cu dreptu, ci numai câ uuu favoru concesu Evreiloru. Afara de aceea categorisarea Evreiloru ar’ produce mari încurcături. — Cornnțele Andrássy a fostu fórte reservatu. Elu dechiaru, câ fiindu Frau la acelu statu, care in