Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-10-18 / nr. 83
Redactiunea si Administratiunea: Brasioiu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminee’a. ZPreti'u.lia. a.looaaa-xn.eaat'a.lia.I . -A-n.-u.l-w. ZS3L.ZX-pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Se prenumera , la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. -£i.aau.aaci-a.xile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 83. Joi, 18 30 Octobre 1879. Brasiovu, 30/18 Octobre. Amu aratatu la mai multe ocasiuni ca natur’a dualismului austro-ungaru recere cu necessitate unu echilibru continuu intre cele doue parti ale raonarchiei, astfeliu ca nu se pote petrece nimicu mai momentuosu in Austri’a, fara ca se aiba unu resunetu in Ungari’a si viceversa. Amendoue state numai pena atunci potu trai in pace unulu langa altulu pena candu isi voru poté tiené cumpen’a. Acést’a o aduce cu sine uniunea reala, prin care soartea unei parti este directu legata de a celeilalte. Altuceva ar’ fi, candu intre Ungari’a si Austria ar’ esiste numai o uniune personala, adeca candu cele doue state ar’ fi cu totulu independente de olalta si ar’ avé numai monarchui, nu si ministeriu comunu. In casulu acest’a s’ar’ potu face straformarile cele mai radicale in administratiunea interióra a unui statu, fara ca acést’a se mai aiba vreo influintia asupra celuilaltu, desvoltarea amendurora ar’ potea se fia mai multa seu mai puțina diferita. Uniunea reala nuse poate esiste numai pena ce esista o consonantia intre desvoltarea stateloru, cari au incheiat’o. Cu alte cuvinte natur’a dualismului nu erta ca cele doue parti ale imperiului se fia guvernate după diferite sisteme. Acéstea s’a accentuatu de nenumerate ori de câtra barbatii de statu austro-ungari si de aci vine si interesulu celu mare cu care urmaresce fiecare parte, ceea ce se petrece in cealalta. De aceea trebuie se ne surprindă tacerea ce domnesce momentanu in Ungaria, pre candu in Austria se prepara schimbări radicale in administratiune. Este acésta numai linistea înaintea furtunei seu ca este unu semnu alu slabiciunei ? Cumu vine, cu acei Maghiari aprigi, cari incretieau mâniosu fruntea la cea mai mica miscare a opositiunei federaliste din Austria si strigau din resputeri ca dualismulu este in periculu, tăcu acuma ca si caudu ceea ce se petrece dincolo de Lait’a nu i-ar’ privi pe ei de locu ? Mai multu inse, oamenii guvernului Tisza isi dau silintia a linisti opiuiunea publica de acasa asupra situatiunei si a face pe cei din Austri’a se creda ca ei nu se temu de consecintieie ce le-ar’ avea politic’a ministeriului Taaffe asupra viitoarei desvoltari interioare a monarchiei. Ce diferintia intre 1879 si 1871 ! Unde sunt astadi operatorii înfocați ai dualismului. Ministerium Tisza si oamenii sei se sein cu musc’a pe caciula, loru le este acuma mai multu de a face se se primeasca proiectele de lege privitoare la administrarea Bosniei si a Herzegovinei, cumu ar’ poté dor’ se faca gura mare intrunu momentu canuu umbla a stringe si mai tare legaturile de comunitate ce esista deja intre Austri’a si Ungari’a? Desbaterea asupra cestiunei bosniace incepe in curendu in diet’a ungara, joculu celu vechiu se va continuă, opositiunea va striga earasi „tradare“ si proiectele guvernului voru fi cu toate astea primite. Unde este omulu situatiunei in Ungaria ? Pe Tisza ilumai tienu numai pentru ca nu si-a finitu inca de totu missiunea. Cine va fi inse succesorulu seu dupace afacerea bosniaca va fi regulata si i va veni si lui rendulu de a se retrage ? Eata unu momentuinsemnatu care preocupa astadi spiritele barbatiloru de statu din Ungari’a, cari se intreba deca conglomeraturu de partida, care se numesce „opositiune întrunită“ este capabilu de a lua in spatele sale mostenirea atâtu de îndatorata a ministeriului Tisza. Se pare ca in privinti’a acést’a opiniunile sunt fóarte diferite. Nu de multu a aparutu o brosiura scrisa de unu conservatoru intitulata „Hungaricae res“ care tracteaza tem’a acest’a si ajunge la resultatulu ca numai baronulu Paulu Sennyey poate fi omulu situatiunei. Sennyey, dice brosiur’a, pote se fia adi ministru-presiedinte deca accepta politica esterioara a comitelui Andrássy, in fine ilu provoca se sustiena de aci incolo aceastea politica initiata de Andrássy si se stea pe langa programa politicei interioare, pe care elu (Sennyey) a proclamat’o la 1875. La 1875 a cerutu si br. Sennyey o reforma radicala a administratiunei, are se fia elu omulu acel’a de statu care va fi chiamatu o sustiene echilibrulu intre sistemulu de guvernare din Austri’a si celu din Ungari’a ? Brasiovu 15/27 Octobre a. c. In randulu trecutu amu vorbitu despre proiectele de adresa ale comissiunei alese de camer’a domniloru din Austria, astadi ne vomu ocupa de proiectele comissiunei insarcinate cu redactarea unei adrese cu respunsu la discursulu tronului de catra camer’a deputatilor a. In adunarea deputatiloru sunt, precumu soimu, autonomistii in majoritate, de aci vine, cu proiectulu maioritatii membriloru din comissiune inca convene ideile si principiele partidei autonomiste. Elu este redactatu de insusi comitele Hohenwart, care a fostu alesu cu 14 voturi contra 8 de raportoru. Proiectulu de respunsu alu maioritatii este prin urmare de o deosebita importantia, dintrinsulu se pote cunosce, ce’lu putinu in lineamentele principali, program’a autonomistiloru. înainte de a ne da o părere despre elu lasainu se urmeze in traductiune fidela pasagiele de căpetenia ale acelui proiectu de adresa, care a fostu primitu in comissiune cu 14 contra 8 voturi ale decembristiloru. După o mica introducere proiectulu lui Hohenwart dice. . . „In acelasiu spiritu, in care Maiestatea Vostra memoraţi cu bucuria faptulu, ca acuma s’au intalnitu pe teremulu activitatii comune constitutionale deputaţii tuturoru regateloru si tieriloru chiamate aci fara deosebire de girite si de limba si fara alterarea convicţiuniloru loru de dreptu, saluta si camera deputatiloru acést’a impregiurare, cu unu gagiu alu firmei sperantie, ca cu ajutoriulu lui Dumnedieu va succede a realisa impacarea si intielegerea generala si a întări astfeliu din nou legatur’a poporeloru, cari de sute de ani au fostu întrunite fratiesce sub sceptrulu Maiestatii Vostre si a inaltilor Vostri predecessori, pe basa constitutionala pentru alte multe sute de ani, pentru ca Austria, fidela missiunei sale istorice, se implinesca problem’a, ce a-ti binevoitu Maiestatea Vostra a-o arata cu cuvinte atatu de sublime: . . . „Intentiunea aratata de Maiestatea Vostra de a face posibile prin simplificarea administratiunei mai mari economii, nu potemu decatu se-o salutamu cu bucuria. O decentrafisatiune corespundietórea administratiunei, totodată chiamarea unoru organe autonome vitale spre resolvarea problemeloru ei, nu numai ca va folosi visteriei in modu însemnatu, ci ne va da si possibilitatea, de a crea o adminisitratiune, care, cunoscându trebuintiele si dorintiele poporatiunei din propria contemplare, pote se le multiamesca pe aceste mai sigure, mai iute si mareu deplinătate, de câtu se intempla acuma, si de aceea va posede in mesura mai mare increderea poporatiunei.“ „ . . . Asigurarea prea gratiosa a Maiestatii Vostre, ca guvernulu se va strădui necurmata de a cultivă nu numai interessele materiale, ci si cele spirituale ale tuturoru poporeloru acestei parti a imperiului cu aceeasi ingrijire, ne obliga a multiami cu cea mai mare căldură. „împlinirea conscientiosa a dispositiuniloru legei fundamentale asupra egalei îndreptățiri a tuturoru poporeloru, va fi unulu din mediulucele cele mai sigure, de a asigură constitutiunei recunoscerea ei cu aceeași bucuria din partea tuturoru poporeloru si vomu fi gata in totu timpulu de a conlucra la acestu scopu si a vindecă ranele, cari le-au causatu trecutulu celu mai de aprope. Esprimandu apoi multiamirea, ca relatiunile cu marile poteri sunt bune, proiectulu accentueza speranti’a, ca prin cultivarea interesseloru austriace in Orientu „potemu se fimu incâtuva desdaunati pentru marile jertfe ce ni le-au impusu evenemintele in acea parte a Europei ; o regulare corespundietóre, c’unu scopu definitu alu administrarei Bosniei si Herzegovinei va contribui multu la acestea. „Câtu de mare si este cerculu problemei oru nóstre, speramu totusiu, ca prin moderare propria si prin intrebuintiarea intrelepta a timpului le vomu resolva astfeliu, ca se se poata asigură o tienere regulata a sessiuniloru corpuriloru representative, cari in timpulu din urma au fostu in multe pnvintie impedecate, avându dietele prea putinu timpii la dispositiune. De mare însemnătate este inse pentru binele tieriloru singuratice si alu legaturei loru comune, cu dietele provinciale, cari sunt chiamate in prima linea de a scuti representarea drepturiloru si a interesseloru diferiteloru regate si tieri, se’si poata desvolta in tóate privintiele neimpedecate activitatea loru.“ „Marea missiune istorica aAustriei este esprimata in cuvintele imperatesci, ca ea se fia unu adapostu pentru drepturile tieriloru si ale popoareloru sale in legatura loru nedespărțită, unitara. Spre împlinirea acestei missiuni voru conlucra toate popoarele cu entusiasmu, si cu iubire credintioasa si cu devotamentu nestramutabilu privescu la persoana sacrata a Maiestatii Voastre, ca la paditoriulu celu mai inaltu alu acelei missiuni, ca la operatoriulu dreptului si alu libertăţii adeverate.“ „Dumnedieu tiena, Dumnedieu protega si binecuvinteze pe Maiestatea Voastra!“ Eata esenti’a proiectului de adresa alu autonomistiloru, celelalte parti sunt numai o simpla parafrasa a mesagiului. Cetindu pasagiele citate ale proiectului lui Hohenwart cu atențiune, trebuie se ne dicemu, câ nu este nici o mirare câ, după ce la desbaterea generala n’a cerutu cuventu nici unu membru alu comissiunei, s’a ridicatu reporterulu minorității decembriste Dr. Sturm si a declaratu in numele celoru 9 consoți ai sei, câ minoritatea nu poate acceptă proiectulu majoritatii de basa a desbaterei speciale, deorace fiecara pasagiu dintr’sulu se afla in opositiune directa cu vederile minorităţii. Totodată a anuntiatu Dr. Sturm, ca minoritatea a redactatu unu contra-proiectu alu seu, despre care ruga a se face menţiune in procesulu-verbalu. Despre adres’a minorităţii suntemu scutiti de a perde multe cuvinte. Cunóscemu prea bine spiritulu, de care sunt conduse manifestatiunile de feliulu acést’a ale nemtiloru suprematisti de 12 ani incóce. Merita inse a memora, că in introducere isi dau silintia a arata „mare multiamire“ pentru ca in fine au intratu si Cehii in Reichsrath, convinsi fiindu, ca „diversitatea pareriloru nu va forma o pedeca neinvincibila pentru o activitate comuna a representantiloru legali ai popóreloru austriace.“ După acéstea lauda constitutiunea care „da drepturi egale tuturoru tieriloru si poporeloru“ si spera ca pe langa moderatiunea tuturoru va fi possibila a se intielege fara ca se fia de lipsa a modifică legile fundamentale, apoi urmeaza :