Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)
1880-07-10 / nr. 55
Redactiunea si Administratiunea: Krasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. FxetlvLlvL st'boa^.a.xM.eaa.tvul-u.l . pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. -AxtulTu. SZLIXXISe pxen.u.m.exst. la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. Amaduille : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 55. Joi, 22 10 luliu 1880. Maghiarii si armata imperiala, B r a s o v u 21/9 iuliu 1880. Cunosceti proverbulu cu schintei’a care a totu crescutu pena ce a devenitu o flacara puternica, mistuitóre si nimicitóre de totu ce-i sta in cale. Nu voimu se fia o preducere rea, dér’ ni se pare ca afacerea locotenentului-colonelu Seemann cu tricolorulu ungurescu din Erlau este o asemenea schinteia, care mai pe urma ar’ poté se turbure dela temelia pacea dintre poporulu maghiarii si armat’a imperiala. Si asia simpathi’a Maghiariloru câtra armat’a comuna este destulu de slaba, că se nu dicemu, că lipsesce cu totulu. Caus’a recelei, cu care se poarta ei fatia de aceasta institutiune este lesne de intielesu, daca ne vomu aduce aminte de cuvintele ce le-a pronuntiatu cu ocasiunea discussiunei asupra dreptului de limba betranulu senatoru austriacu cav. de Schmerling. „Avemu“, dise elu „numai o singura institutiune, care representa pe deplinu Austri’a — este brav’a nóastra armata.* Si sub Austri’a Schmerling nu intielegea numai Cislautani’a, ci intreg’a monarchia, a careia unitate o representa adi numai armat’a. Armat’a comuna cesareo-regesca este in adeveru uniculu radiemu alu unitatii monarchiei, emblem’a ei este inca si acuma vechiulu vulturu cu doue capete, devis’a ei este aceea a dinastiei: „Viribus unitis“. Tóte concessiunile possibile li s’au facutu Maghiariloru dar’ miediulu armatei a remasu neatinsu, nedivisatu. Numai atăta li s’a concesii iu privinti’a acést’a, că o parte a armatei, honvedii, se ’si capete comanda si uniforma naționala, unu dreptu, care ilu poseda astadi si Croații. Nu numai odata a resunatu in parlamentar strigarea după o armata despărțită maghiara. Cat’a malcontentiloru, Kossuthianii, lasa sa se auda la fiacare ocasiune cererea loru urgenta de separare a armatei. Agitaţiunile de feliulu acest’a si siovinismulu national, care merge crescendu au adusu cu sine înmulţirea armatei honveditoru, organisandu-o pe base că nu se pote mai largi. Prin acest’a inse nu s’au schimbatu conditiunile de mai înainte intru nimicu si resultatulu realu este o cheltuiéla enorma, înmultirea deficitului cu dieci de milioane. Milioanele s’au dusu, dar’ situatiunea a remasu neschimbata. Armat’a imperiala nu numai că a resistatu tuturora valuriloru dualiste, ci a remasu centralista par excellence, cu alte cuvinte ea este si astadi unu factoru puternicu alu unitatii monarchiei. Yediuramu cum au saritu diarele maghiare asupra lui Schmerling, din causa ca a combatutu organisatiunea naţionala a honvediloru unguri si croati sustienandu ca printr’insa s’a facutu o spărtură in acest’a unitate. Agitațiunea diareloru maghiare in favorulu introducerei dualismului si in armata, care mai antaiu se marginea numai la esprimarea unoru dorintie, devine totu mai vehementa. Discursulu memoratu a lui Schmerling si acuma afacerea Seemann i-a datu nou intrementu. Locotenentului-colonelu Seemann i s’a imputatu, precumu soimu, ca ar’ fi datu ordinu că din gradin’a, unde avea se serbeze oficerii armatei onomastic’a Majestatii Sale, sa se depărteze tricolorulu unguresu. „Josu cu acesta sdrcutia se fi strigatu elu. Representanti’aorasiului Erlau s’a plânsu la ministru, lucrulu a devenitu cunoscutu si intreg’a dinaristica maghiara a cerutu se se da satisfactiune onóarei drapelului maghiaru. Daca prin modulu in care s’a discutatu acest’a afacere in publicu, s’a turnatu numai oleiu pe focu, apoi impregiurarea, cu trei barbati de frunte maghiari au provocatu pe numitulu locotenentu-colonelu la duelu, cerendu satisfactiune personala, a facutu se isbucnasca passiunile pe tafca lini’a. Declaratiunea ce a dat’o loc. col. Seemann primului dintre cei ce l’au provocatu se parea ca va aplană lucrulu. Seemann a declaratu adeca ca in acea gradina se aflau si alte stindarte vechi cari isi perduse colorea si elu numai cu privire la acest’a stare rea a loru a datu ordinu că se se depărteze aceste „sdveniie, căci avemu destule steguri mai frumose.“ Doi dintre provocatori s’au multiamitu cu aceste deslușiri, alu treilea vise, anume Lienkovsky (unguru curatu ?) nu s’a multiamitu, căci, dise, nu pote crede mai multu oficerului decâtu representantiei orasiului. Acest’a a ofensatu personalu pe locot,colonelu, care si-a fostu datu declaratiunea sub cuventulu de onóare, si densulu a provocatu acuma pe Lienkovsky. Procederea duelantiloru este cu atâtu mai strania, cu catu cercetarea ordonata de catra guvernu inca nu s’a terminatu. Ori ca au voitu ei anume se atitie prin acest’a in contra armatei? Cumu vi nu ei că privați că se salveze onóarea drapelului maghiaru ? Afacerea acést’a a produsu si va produce multu sânge reu, atâtu intre Maghiari, câtu si fin armat’a imperiala, ea aduce apa pe mar’a partideloru estreme. Acolo unde si asia domnesce atâta neîncredere reciproca, chiaru si unu micu incidentu că acest’a pote ave urmările cele mai fatale. Cronic’a evenimenteloru politice. Amu fostu semnalatu diferitele voci dinaristice, cari se pronuntiă asupra relatiuniloru intre Cehi si Maghiari. încercările de apropiare intre aceste doue popore au datu dejă dela inceputu peste mari dificultăți. Cehii n’au încredere in Maghiari si Maghiarii nu potu suferi pe Cehi. Discussiunile initiate s’au incheiatu docamdatu prin declaratiunea categorica a diarului cehu din Prag’a „Czeski Noviny“, cu Cehii numai atunci potu se devină amici cu Maghiarii, daca acesti’a voru renuntia la politic’a loru asupritóre de alte popore. „Noi a dice „Czeski Noviny“, „ne vomu câștigă drepturile si fara Maghiari, ba chiaru in mani’a loru si Slavii din Ungari’a voru respinge cu acelasiu successu incercarîle de desnationalisare. Cinci milióne Maghiari nu voru desnationalisa diece milióne Nemaghiari. încercările ce le făcu Maghiarii in privinti’a acest’a, la casa, ca nu ar’ încetă cu ele, voru trebui se’i duca in perire!* Dinarele centraliste din Austri’a agita necontenitu in contra mesuriloru luate de catra cabinetulu Taaffe pentru egal’a indreptatire a lim b e l o r u. Servesce spre mare usturare politicei guvernului impregiurarea, ca in constitutiunea cislauana din Decembre 1867 nu s’a facutu nici o dispositiune cu privire la limb’a statului. Acest’a in pracsa a remasu cea germana, dar’ nu este garantata prin lege, din contra art. XIX normeza daru si limpede egal’a indreptatire si a limbeloru. Dilele trecute s’a intemplatu ca tribunalulu dela Trient (Tirolulu sudicu) a respinsu o cerere germana, din motivu ca numai limba italiana este usitata (landesüblich) in cerculu acelei judecătorii. Cu mare mâhnire impartasiesce organulu progressist floru nemti acestu faptu assigurandu, ca nu-i remane alta decâtu a reveni la „Ceterum censeo*alu partidei germane: declararea limbei germane de limba a statului. „Le Memorial diplomatique“ scrie despre primirea d-lui Cogalniceanu la Eliseu intre altele : „D-nu Cogalniceanu, care purtă marele cordonu alu „Stelei României“ fara nici o alta decoratiune, se sui singuru intr’o trăsură cu d-nu Mollard. D-nu Emil Ghic’a, primulu secretaru, d-nu Lahovary, alu doilea secretaru si Capitanu Statescu, atastatu militaru, toti in uniforma, se asiediara in alta trăsură. Sositu la Elyseu, unde i se făcură onorurile militare, d. Cogalniceanu si suit’a s’a fura indata introdusi la d-nulu Grevy, care avea pe langa densulu pe d-nii Lichtenstein si Weis, unulu stefu de escadronu, celalaltu locotenentu de infanteria, ambii atastati la persón’a Presiedintelui Republicei. Introducatorulu ambasadoriloru presentu pe trimisulu romanu, care se esprima in acesti termeni: „Domnule Presidentu! Altetia S’a Regala principele Carol I binevoindu a me numi trimisulu seu estraordinaru si ministru plenipotenţiarii pe langa guvernulu Republicei francese, am onoare de a ve remite scrisorile care me acreditează in acest’a cualitate.“ „Sunt mândru, Domnule Presidentu, d’a fi fostu designate ca se fiu celu d’antaiu representantu oficiate alu României independente pe langa generoas’a natiune, care au facutu atâta pentru a asigura esistenti’a nóastra politica.“ „Pan’acum puterniculu sprijinu alu Franciei nu ne au lipsitu niciodata. Eu cutezu a speră, ca elu ne va urmă si mai departe sub guvernulu republicanului dreptu si sinceru care presida la destinele ei.“ „Elevu alu scóleloru francese, amu invetiatu din juneti’a mea se iubescu pe Fran^’â că pe o a doua patria , si cu fericire voie intrebuintiu toate silintiele mele spre a conserva tierei mele nisce simpatii ce ’i sunt scumpe, precum si spre a stringe nisce legaminte, pe care Mari’a S’a principele României pune cete mai mare pretiu.“ Presidentulu Republicei respinse afirmandu simpatiile Franciei pentru Romani’a si asigurandu de semtimentele sale personale, de profunda stima si de amicia pentru persón’a printiului Carolu. Elu insistă asupra bravurei armatei romane, precum si asupra rapediloru progresse, de care principatulu dâ esemplu, si se atasia a da discursului seu unu caracteru de simplicitate cordiala cu totulu magulitoriu. — După ce au fostu presentatu Domnei si Domuisierei Grevy, de câtra care au fostu primita de asemenea cu gratia si cordialitate, missiunea romana s’a recondusu cu acelasi ceremonialu la locuinti’a ministrului.“ Intreg’a peninsula balcanica se va straformă peste puţinu intr’unu adeveratu arsenalu. Turcii se armeza, Grecii se armeza, Albanesii si Muntenegrenii se pregatescu mereu pentru resbelui si acuma se constata pregătiri estraordinare militare in B u lgar i ’a. Este invederata, ca Russi’a lucra pe sub mana la realisarea uniunei Bulgariloru, adeca a Bulgariei de adi cu Rumeli’a orientala. Trebue, ca momentulu li se pare favorabilu diplomatiloru din Petersburg pentru realisarea acestui planu, căci s’au decisu a inundă Bulgaria cu arme si cu oficeri russi. Pena mai eri serveau in armat’a bulgara numai 24 oficeri si 220 soldaţi russi. Acuma voru se parasesca armat’a russasca spre a intră in militi’a naţionala bulgara: unu generalu, 8 coloneii, 14 locotenenţi coloneii, 26 majori, 44 căpitani 18 locotenenţi si 112 sub-locotenenti russi. Soldaţii de gradu inferiore, cari trecu din Russi’a in Bulgari’a nici nu se mai controleza, câci trecu cu miile. „N. fr. Presse“ afla din Sofi’a, ca oficerii memoraţi ar’ fi destinaţi a intră in nou lu Landwehr (armata teritoriala), bulgaru, ce s’a otaritu a se infiintiă. Aceşti honvedi bulgari se fia in numeru de 120,000 combatanti. Pentru înarmarea acestei armate teritoriale s’au comandatu in Tuia si Moscva 80,000 pusei si patru baterii. Se dice, ca amici ai Slaviloru, intre cari se afla si principele mostenitoriu, ar’ fi garantatu pentru plat’a acestoru arme. Se mai spune, ca principele va fi numai capulu nominalu alu acestei armate si comand’a asupra-i o va avè presiedintele unui comitetu centralu compusu din 6 membri si alesu de adunarea nationala. Se intielege de sine, câ in acestu comitetu Russii voru fi in majoritate. Astfeliu armat’a teritoriala bulgara va fi comandata directa dela Petersburg si principele Alesandru va ave se asculte de comanda ei. —