Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)
1880-10-19 / nr. 84
Redactiunea si Administratiunea: Braiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. IPxeti'va.l'UL a.'boaa.axaaeM.tu.lu.i . pe unu anu 10 fi., pe sieso Inni 5 fi., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Se prenumera: la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. -A-rj.-va.3a.cI-u.rile z -A-EL-ul/u. ISXdHX. un’a serie garmondu 6 er. si timbru de 30 cr. ▼. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 84. Dumineca, 19 31 Octobre 1880. Solidaritate. I. B r a s i o vu 19/30 Octobre. „Solidaritate“ este unu cuventu, care se intrebuintieaza la noi Romanii foarte adeseori in vorbire si scriere, der’ se practica rara si atunci numai pentru scurții timpu. Este bine a ne face o idea clara asupra însemnătății politice a acestui cuventu si deca ne incercamu ai da o esplicare, nu facemu acéstea pentru cei ce au mâncatu sciintiele politice, cumu se dice, cu lingura, ci pentru aceia din cetitorii nostri, cari ar’ voi se scie, ce intielegemu noi dinaristii spre ecsemplu sub cuventulu „solidariu“, candu apelamu la o „solidaritate“ a tuturora, la o procedere „solidara“, la o acțiune „solidara“ politica. Poate, ca unii sau alții isi inchipuiescu „solidaritatea“, că o putere ascunsa, care zace in fiacare din noi, fiii aceluiasi poporu, si asteapta numai ocasiunea, ca se se manifeste in afara. Daca ar fi asta, atunci spre a ajunge la o „actiune solidara“ ar’ fi de ajunsu, ca se ne adunamu cu totii intr’o adunare, intr’unu congressu si se dicemu: „Aideti se firnu solidari!“ S’a mai intempiatu de neamu adunatu si amu disu, se firnu una cu totii, se procedemu in intielegere, se tienemu unii cu altii, pena la mérte. Semtiementulu romanescu ne-au coplesitu in acelu momentu si amu respunsu cu totii: Asia se fia! Inse indata ce neamu despartitu deolalta si amu intratu in atmosfera vietiei dilnice prosaice, amu trebuitu se esperiamu de multe ori, ca spre a ajunge la „solidaritatea“ dorita trebuie se facemu ceva mai multu, decâtu a esclamă intr’unu momentu de buna inspiratiune: „Fratiloru! aideti se fiimu solidari.“ Candu cineva voiesce se arate, ca doi sau mai multi insi se au bine, se ajuta unii pe altii si procedu in armonia pe cararea vietiei, dice : traiescu cu nesce fraţi! Si cu toate astea realitatea ne arata nenumeroase caşuri, ca intre fraţi poate domni si cea mai mare neintielegere. Cum vine dér’ de aceşti rei fraţi nu sunt „solidari“, deşi ii lega legatur’a cea mai intima a sângelui ? Lumea s’a obicinuitu a judecă asemeni aparîntie in vieati’a familiara cu sentinti’a nimicitore. Acestoru omeni le lipsesce buu’a crescere! Trebuie ca parintii loru le-au datu uuu reu esemplu, nu i-au invetiatu asi cunosce adeveratele interesse, a se ajuta imprumutatu si a trai in iubire si armonia, a fi solidari. Sentinti’a aceea póte sefia câteodată nedrepta, inse in cele mai multe casuri ea numai adeverulu grâiesce. Semitulu de associare, de „solidaritate“ nu este inascutu omului, elu trebuie crescutu ; omulu lasatu in firea lui, se selbatacesce, numai crescerea póate face din elu o fiintia sociabila. Si deca esista pentru individu o crescere in simlu familiei, esista si pentru popoare, pentru individualitățile nationale, o crescere politica. „Solidaritatea“ in intieresu politicu este unu resultatu alu crescerei politice si fiindu-ca acést’a crescere se poate face numai printr’o activitate neobosita de dieci si de sute de ani pe terenulu culturei, potemu dice, câ „solidaritatea“ este inesuratoriulu, care ne arata pâna unde amu ajunsu pe cârarea acest’a spinósa a desvoltarei nóstre culturale. Cei dreptu crescerea noastra politica nu dateaza de multu, ea se incepe cu anulu 1848, de care ne despartu abia trei diecente, este doar’ peste putintia de a ne așteptă la nesce resultate mari. Cu toate astea nu noi, dér’ chiaru străinii cari ne-au vediutu la 1848 si ne vedu astadi, nu potu decâtu se constate, ca progressele ce le-amu facutu sunt estraordinare si câ amu percursu uuu drumu multu mai luagu decâtu alte popoare in acelasiu timpu. Ar’ trebui prin urmare că se aratamu lumei si pe terenulu solidarităţii nóastre nationale succese estraordinare in raportu cu scurta perioda a desvoltarii nóastre politice. Care este caus’a déca nu potemu documentă pena acuma succese multiamitoare si in privinti’a acest’a? Este ore de vina ministrulu Bach, ori Schmerling, câ crescerea nóastra politica a capetatu vreo direcțiune falsa, ori câ vomu face responsabilu pe d. Tisza, câ nu ne dâ o crescere naţionala destulu de bunâ? Sistemele de guvernare, cari s’au succedatu dela 1848 incoce, n’au potutu se aiba niciodată missiunea de a face din noi uuu factoru politicu, pentru câ aceste sisteme nu erau amice desvoltarii nóstre nationale, de aceea parte voindu a se folosi de noi si parte voindu a ne suprimă, au servitu in adeveru numai spre pedeca mersului naturalu alu desvoltarii poporului nostru. Ne avendu inse uuu guvernu, care se fia amicu nationalitatii nóstre, cu atâtu mai vértosu trebuiea, că noi insine se luamu caus’a in mana si se damu poporului nostru adeverat’a directiune, adeverat’a crescere politica, pentru că se poata ajunge la acea maturitate, care se recere dela unu poporu consolu de interessele sale. Cu durere trebuie se-o marturisimu, ca nu ne-a fostu datu pena acuma se inaintamu pasu de pasu cu desvoltarea noastra culturala si in organisatiunea interioara nationala. Caus’a este, cumu arataramu mare parte pedeca, ce ni s’a pusu necontenita din partea guvernantiloru, dar’ cu deosebire, si acést’a o accentuamu tare, este lips’a unei activitati organisatore, cu alte cuvinte lips’a unui partidu in adeveru nationalu independent^ care cu principiele sale se petrunda societatea romana in tóate fibrele ei si se ne invetie a fi solidari, de câte ori e vorb’a de unu interessu curatu nationalu alu poporului nostru. „Solidaritatea“ nu se poate face prin aceea, ca se decreteaza in adunari, ea este unu resultatu alu unei activitati neobosite îndelungate politice, ea trebuie se fia invetiata si practicata multu timpu pena ce se de resultatele dorite. înainte de toate inse se recere că se se stabileasca in modu daru si neindoiosu principiele luptei noastre nationale, se se iea o direcțiune senatoasa, se se defineasca bine interessele noastre, se se arate poporului daru si limpede cararea pe care trebuie se pasioasca spre a-si salvă esistintia si spre a ajunge la bunastarea si fericirea, la care are si elu acelasiu dreptu că ori si ce altu poporu in lume. Cronic’a evenimenteloru politice. Maiestatea S’a, după cum anuntia „Bud. Corr.“, a conferitu printr’unu autografu ministruluipresiedinte Tisza însemnele marei cruci a ordinului Sântului Stefanu. — Ne aducemu aminte, câ, de câte ori in cursulu aniloru trecuti unu ministru austro-ungaru, a primitu o asemenea distinctiune mare, s’a intemplatu, câ a fost fórte aprope de ceea ce cu espressiunea vulgara se numesce „câderea“ lui. Poate câ „intemplarea“ se voiesca că si d-lu Tisza, după atâția ani de neobosita activitate, se se retraga in curendu intr’o vieatia mai liniștita, cum a fautu cornițele Andrăssy, si se guste odihn’a cu demnitate. Abia acuma tardiv, după ce s’a intorsu Dr. Rieger in patria s’a, se ocupa diarulu „Pester Lloyd“ de scopuri si resuitatele călătoriei sale la Pest’a. Este batatare la ochi moderatiunea si calmulu, cu care numit’a feie, dedata a luă in batjocura aspiratiunile poporeloru slave, tractéza cestiunea caletoriei lui Rieger, voindu a rectifică scirile ce s’au latîtu asupra ei. Domnii dela „Pester Lloyd“ nu respingu, că mai inainte, chiaru si ideea de a trai in bune relatiuni cu Cehii din tierile vecine, ei accepta in principiu o neutralitate binevoitóre a Maghiariloru fatia de aspiratiunile celtice, inse putiu totodată pentru casulu concretu trei conditiuni, dela cari, asigura ei, va depinde neamesteculu loru in afacerile cislautane. înainte de tata declara organulu ungurescu scrisu nemtiesce, câ este falsa parerea diareloru centraliste, câ Dr. Rieger ar’ fi facutu fiasco cu cafetoria s’a la Pest’a. „De unu fiasco“, dice „Pester L1.“ „nu pote fi nicidecum vorba, unui politicu si parlamentariu probatu, că Dr. Rieger, care desvolta o activitate publica de 25 de ani, nu- i va pote ascrie nici unu omu nepreocupatu absurditatea, ca ar’ fi venitu la Pest’a spre a conspiră cu Maghiarii in contra vr’unei partide austriace. De alta parte vise va fi aflatu Dr. Rieger, ce a cautatu aci, adeca informatiuni imediate asupra pareriloru, ce domnescu aci la noi, si astfeliu caletori’a lui de siguru si-a ajunsu scopulu. „P. L.“ crede, ca impartasirea foiloru cehe, după care toate partidele maghiare ar’ fi declaratu, ca nu voiescu se se amestece in afacerile interiore ale tieriloru cislattane, este fóarte apróape de adeveru, dar’ depinde, multu dela modulu cum se voru defini „afacerile interne“. Acest’a definitiune, dice „P. L.“, o dau legile esistente in modu fóarte dlaru. Trei sunt după lege conditiunile, dela a carora împlinire depinde neamesteculu Ungariei in afacerile cislattane.) Cehii trebue se recunosca neconditionatu valorea de dreptu a contractului bilateralu din anulu 1867, incheiatu intre Ungaria si tierile representate in Reichsratb; nici „in principiu“ nu este ertatu a concede ca ar’ mai esiste vr’unu factoru (adeca Cehii) a caroru consemtiementu sar’ recere pentru că acelu pactu se aiba deplina valore. 2.) Din caus’a afaceriloru comune ce le are Ungari’a cu tierile cislautane pe bas’a sanctiunei pragmatice este absoluta necessariu că aceste tieri, cari nu apartienu coroanei ungare se aiba orecare representantia comuna parlamentara, care se fia competenta de a regulă afacerile comune cu Ungaria si in fine 3.) conformu §§ 24 si 25 art. leg, XII. 1867 conditiunile fundamentale ale pactului receru pe langa sustienerea neconditionata a constitutiunei ungare, că si celelalte tieri ale Majestatii sale se fia guvernate in modu stricau constitutiu n au. Ungari’a adeverata câ n'are drepturi a se amestecă in modulu cum tierile representate in Reichsratt isi voru forma sau isi voru schimbă constituti’a; dér’ ea are nu numai dreptulu, ci si datori’a de a veghiă că orice schimbare se se faca numai pe cale constitutiu u aa cu eschiderea ori-câroru sistări, octroari s. a. Suntemu curioși se vedemu ce va respunde organulu lui Rieger la declăratiunile aceste ale fetei pestane. Maghiarii s au mai inmuiatu in pretensiunile loru. La 1871 ei nu voieau se scia de nici uuu dreptu separatu alu Boemiei, astadi sunt gata a nu se amestecă daca Cehii voru primi „neconditionatu“ cele trei conditiuni de mai susu. Noi credemu, ca Dr. Rieger ar’ potu primi deocamdată, cu reservatiune mentala, acele conditiuni, după ce si asia Cehii au intratu in Reichsrath unde făcu parte din raatoritate. Semitendu-se in cursulu timpului mai tari, in nou’a loru positiune, apoi potu, ei de câtra pădure, se mai intre in vorba seriosa cu Maghiarii, caci ce este in politica stabilu si neconditionatu ? Probabilu câ Rieger calculeza camu in asemenea modu si de aceea diarele celtice se declara multiamite cu resustatulu caletoriei sale. Ei bine! „Pester Lloyd“ ne asigura, câ Rieger n’a facutu fiasco, asia dar’ apro-