Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-11-22 / nr. 133
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Martra, Joui’a si Samfoat’a. IPxetlMlia. a'boaa.etm.exa.fu.lia.l s pe nnu anu 10 fi., pe siese luni 5 fi., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese luni 14 fr. pe anu 28 franci. -^n-viiuL usu-iZett. Se prenumera: a postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. ufiL33LVL3a.clMrll© . un’a serie garmondu 6 er. si timbru de 80 er T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 133. Dumineca 22 Novembre 4 Decembre 1881. Brasiovu, 22 Novembre. Poate tocmai pre candu scriemu aceste ronduri se sevarsiesce actulu alegerei patriarchului serbescu in Carlovitiu. Acést’a alegere a desteptatu nu numai interessulu celoru mai de aproape interesați, ci ea posede pentru o parte mare a locuitoriloru acestoru tieri o importantia, potemu dice, principiara. Cetitorii nostri isi voru aduce aminte in ce modu straniu si neasteptatu a fost depusu reposatulu patriarehu Ivacicovici, cu unu simplu functionariu, incredintiandu-se conducerea metropoliei episcopului Angelus c’unu salariu anualu de 24.000 fl, fara ca se fi fost consultatu mai inainte congressulu. Caus’a acestei procederi arbitrare se scie ca este a se cauta in sistem’a, care se practica de unu suru de ani incoace fagia de bisericele autonome ale Nemaghiariloru. Politika bisericesca a guvernului ungurescu este deja destulu de multu semtita si la noi si fóarte bine amu invetiatu se cunóscemu scopurile ei finale. Patriarchulu Ivacicovici nu plăcea stapănirei, unguresci pentru ca era omu prea bunu fagia de conducetorii partidei nationale, a cărora influintia predomnea in biserica serbesca. Guvernantiloru din Pesta le trebuiea unu omu, care se le faca treb’a, adeca sa le ajute a paralisă mişcarea naţio- nala de sine statatore intre Serbi. Este unu faptu constatatu in veati’a difeiiteloru popóre nemaghiare, că archiereii, prin inalta loru positiune si prin aceea, ca interessele scelei sunt strinsu legate de acele ale bisericei, esereaza, desi mai multa indirecta, o mare influintia si asupra desvoltarei nationale a acestora popoare. Patriarchatulu serbescu dela Carlovitiu are preste acestea o importantia deosebita prin caracterulu lui nationalu. Din punctu de vedere canonicu Metropolitulu dela Carlovitiu este capulu tuturoru episcopiloru serbi, gr. or. chiaru si a celoru din provinciile ocupate si din Serbi’a. Momentele aceste in legătură cu viu’a mişcare naţionala ce s’a manifestatu in sinlu nationalitatii serbe din Ungaria au indemnatu pe guvernulu ungurescu la pasii intreprinsi contra lui Ivacicovici, si asemeni consideratiuni au datu nascere si agitatiunei celei mai recente pentru alegerea candidatului guvernului, Angelus. Cu toate incordariie Serbiloru maghiaromani, inse intre 75 de deputaţi abia au fost aleşi vre-o 17 aderenţi de ai lui Angelus, ceilalţi toti făcu parte din partida naţionala, care nu este nicidecum dispusa se jertfasca cele mai satite interesse ale bisericei si ale nationalitatii serbesci pentr’unu blidu de linte. Cine va intruni voturile majoritatii absolute a congressului ? Eata marea cestiune a momentului. Cei 17 „patrioţi*, cari poseda încrederea celoru dela Pestea nu voru fi in stare nici a alege ei singuri unu candidatu alu loru, nici a decide asupra alegerei candidatului celorlalți. Remane der’ că se hotarasca naționalii. Cu toate ca poseda majoritatea, naționalii intimpina mari greutati. înainte de toate nu au multa alegere. D’intre toti episcopii diecesari ai Metropoliei serbesci, deplin’a incredere a poporului o posede numai betrânulu episcopu dela Buda Stoicovici. Acestea vnse a fost deja odata, la 1874, respinsu de câtra coroana. Fi-va primitu de astadata ? Se dice ca Stoicovici ar fi castigatu earasi încrederea monarchului. Entusiasmulu, cu care a fost intimpinatu Stoicovici de câtra congressu ne face se credemu ca elu va fi alesulu si de astadata si deca monarchulu ar’ comsemti, acest’a ar’ fi cea mai flagranta dovada despre aceea ca dela 1874 incoce s’a schimbatu multu directiunea politicei interioare in acest’a monarchia. Dar’ se poate intempla si contrariulu ca adeca guvernulu ungurescu se ’si puna in cumpena tafca influinti’a, spre a nimici alegerea, la casu candu alesulu nu i s’ar’ pare a fi cetatianu destulu de „lealu si patriotu.“ S’au gasitu unele foi unguresci, cari au amenintiatu pe Serbi si cu aceea, ca li se va sterge vechiulu privilegiu, esercitatu intotdeuna dela 1690 incoce, si pararchulu va fi numitu de coroana. In fine mai este cu putintia ca congressulu serbescu se caute a esi din impasu alegéndu p’unu alu treilea, poate pe episcodulu Zsivcovici, a caruia alegere poate câ nu ar’ fi difilcutata de câtra guvernulu ungurescu. Noi din parte ne amu dori ca actulu ce se sevarsiesce in momentele de fagia la Carlovitiu se fia unu protestu viu in contra sistemei, care are de scopu a subgropa autonomi’a bisericesca a Nemaghiariloru. Cronica evenimenteloru politice. Adi mâne se va face alegerea patriarchului serbescu de câtra congressulu dela Carlovitz. Este mai multu câ probabilii, câ partid’a naţionala, care face apróape patru din cinei parti ale membriloru congressuali va realege pe omulu domniloru, episcopulu Stojkovics dela Buda. Congressulu s’a deschisu in 27 Novembre st. n. Mai antaiu administratorulu Metropoliei episcopulu Angelus a salutatu pe membri. O deputatiune s’a dusu apoi se aduca in siedintia pe comisariulu regescu consil. de curte Eduard de Cseh, care urcandu-se pe unu scaunu redicatu isi puse Kalpakulu pe capu si tienu vorbirea de deschidere in limb’a maghiara, care fu întrerupta de cetirea rescriptului regescu prin care se conchiama congressulu spre a „alege metropolitulu si patriarchulu după modalitatea de pana acuma.“ Comisariulu esprimâ dorinti’a ca congressulu se resolve problem’a s’a intr’unu modu bine chibzuitu in toate direcțiunile satisfacatoriu. (Lucru greu a satisface si pe d-nii Tisza-Trefort si pe Naționalii serbi!) După acést’a episcopulu Angelus a cetitu discursulu, prin care a salutatu in limb’a serbasca pe comisariulu regescu. La propunerea lui Rusevits se provoca apoi conformu statutului episcopulu celu mai vechiu in rangu, Stoicovits, sa ocupe scaunulu presidential!!. Urmandu provocarei congressului Episcopulu Stoicovici accentuaza marea missiune a congressului, la a caruia presiedintia este chiamatu ad hoc, cu celu mai vechiu in rangu. (O voce : Fia, cu se remâi presiedinte pentru totdeuna!) In fine s’a pasitu la verificarea deputatiloru. După ce au fost verificaţi 61 deputaţi, congressulu s’a constituitu, alegându de presiedinte pe deputatulu Maximovics cu 53 voturi contra 17. „Stang’a reunita* a centralistiloru nemţi din camer’a austriaca numera astadi 146 membri. Se vorbea ca si corniţele C o r o n i n i ar’ voi se formeze unu clubu, din acei deputaţi centralisti, cari nu s’au alaturatu la „stang’a reunita.“ După cum asigura „Die Presse“ se fi declaratu Coronini, ca elu nu se va alatura la stanga reunita* din causa câ ea are o colore prea esclusivu germana. Ducé sunt principiele, ce conducu pe acei representanti cari împreuna cu Coronini nu voru se apartiena nici unui clubu, antaiu câ nu voru fi contrari stângei, alu duoilea câ nu voru fi guvernamentali. Asia der' Coronini cu ai sei voru balansâ pentru ca se sustiena ecuilibrulu, câ nu cumva sa se restoarne pe neasteptate cinulu in care siede cârmaciulu Taaffe. Inca mai sunt austriaci la Viena! Cestiunea Dunarena dice „Fremdenblatt“ (foaie oficiosa) este tractata intr’unu modu, care se potrivesce paginu cu forma reservata ce se obicinuiesce pentru discursurile tronului. Elu desaproba mai alesu ca discursulu vorbesce de mesurile luate in contra pestei bovine ca de unu pretestu pentru a inchide otarele esportarii viteloru din Romania. „Fremdenblatt“ repeta ca, daca in urm’a respingerii ante-proiectului se va păstră status quo la Dunarea de josu, Austria va pute se sufere starea actuala multu mai bine de câtu celelalte miei state riverane. Daca ante-proiectulu se va respinge in form’a lui actuala, cei cari nu voru respinge, n’au de câtu se presinte unu altu proiectu. Austri’a ’lu va primi daca face dreptate interesseloru ingagiate in acést’a cestiune, daca nu, nu. Interessele vitale ale Austro-Ungariei in regularea cestiunei Dunării sunt multu mai grave de câtu ale României, si chiaru de câtu ale tutoru stateloru riverane împreuna. Nu se pote presupune ca acolo unde dreptulu nostru, puterea nóstra, interessele nóstre, suntu amenintiate, noi amu putu lua aceeasi positiune, câ Romania Serbi’a si Bulgari’a, (acest’a din urma este inca sub suzeranitate) si a ne lasa se fimu maiorisati de ele, după propria loru vointia, sau după a altuia. „Die Presse“ (oficiosa)voiesce a se margini intru a esamina valoarea reala si argumentele împotrivire! României in cestiunea Dunărei. Acestu diaru face istoriculu negotiariloru privitóre la anteproiectu si la comissiunea mixta, critica purtarea României la timpulu acestoru negotiari, ca necorecta si obstinata, si conchide: „Romania singura va avè se sufere consecintiele siovinistiloru sei si ale agitatiunii esteriore, daca va voi sa faca cu orice pretiu treburile navigării ruse, anglese, francese si grecesci pe Dunarea de josu. Acest’a procedare va ave de resultatu nu numai de a face baltase Gurile Dunării, câci Austro-Ungaria nu va ave, anulu viitoru, nici unu motivu de a reinoui mandatulu commissiunei internationale a Dunării. Atunci bragiulu Sulina se va imple cu nisipu. Austro-Ungaria isi va îndrepta esportulu spre Oriinte pe drumurile de feru Varna-Constantinopole- Salonicu, care se voru construi pen’atunci. Organulu republicaniloru moderaţi „Journal des Debats*dice cu privire la Mesagiulu Regelui Carolu: „Romanii sciu, ca liber’a navigatiune pe Dunăre constitue unu interesu europenu si ei contaza ca si mai inainte in sprijinulu comissiunei europene Dunărene, spre a respinge pretensiunile Austriei intru câtu ele sunt esclusive si esagerate “ . Celelalte foi parisiane constata ca „Le Temps*, ca partea din Mesagiulu Regelui Carola privitoria la Dunăre este îndreptată in contra pretensiuniloru Austriei la preponderantia asupra fluviului europeanu. „Le National* se teme ca atitudinea României e imprudenta si ca Romanii nu voru potu isbuti, caci Itali’a va sprijini pe Austria. O distinctiune deosebita i s’a facutu dlui Cogalniceanu, inainte de plecarea s’a dela Paris. Elu a fostu numitu, mare oficeru alu ordinului legiunei de onoare. Sub titlulu „Mesagiulu regalu si press’a vienesa* scrie „La Gazette de R o u m a n i e* : „Mare furare la Vien’a in contra Romaniei, a Regelui si a mesagîului seu. . . In loculu unei complesante, vecin’a nostra puternica gasesce deodată, câ Romani’a ’i este o adversara hotarita. Intielegemu mania ei si nu vomu incerca a-o potoli. N’avemu se stergemu nimicu din reulu efectu produsu prin mesagiulu regalu : Austri’a voiesce preponderanta esclusiva asupra Dunărei si noi ne opunemu la acest’a. Situatiunile france sunt cele mai bune si avemu se multiamimu multu suveranului si guvernului seu, pentru ca au stabilitu atâtu de claru positiunea tierii.“ „N’amu fost condusi la atitudinea nóstra actuala prin escitarile sau incuragiarile unei sau altei puteri, singuru interessele nóstre ne au condusu, interessele nóstre si esperienti’a trecutului si a presintelui. Nimenea n’are dreptulu se cara, ca se renuntiamu a trai, si daca avemu chiaru ambițiunea de a trai