Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)

1881-02-14 / nr. 19

babila revenirea lu curandu la guvernu a d-lui Canovas, elu va avé deci timpu de ajunsu se cugete sub seuiuuiu ceriu alu Italiei la briliant’a s’a cariera din trecutu. Impucinarea poporatiunei in Ungaria. — Sub titlulu acest’a publica „Sieb. d. Tageblatt“ unu articulu remarcabilu, in care se duce intre altele. Toata lumea s'a miratu, candu inainte c’unu auu poporatiunea din partile nordice ale Ungariei a inceputu se emigreze in massa in America. Ungari’a a fost o tiera de colonisti si inca si acuma are o poporatiune rara si tocmai de aceea a trebuitu se surprindă emigratiunea. Ea este unu semnu câ tiera sufere. Miseri’a cea mai amara si nemultiamirea este singur’a causa a emigratiunei. Aci nu ajuta predicele frumose la cari au fost provocaţi preoţii din partea d-lui Tisza, n'ajuta nici încercarea de a opri in locu pe emigranţi prin panduri, cum se intempla in Casiovi’a. Chiaru sa se incuie hermeticu tiar’a in tote punctele, dice I. B. Say, poporatiunea, care voiesce se parasesca tiar’a, totu ar’ emigră „adeca prin usi’a momentului.“ Micsiorarea poporatiunei se semte in cercurile guvernului inca si mai durerosu decâtu emigrarea. Numerarea poporului din auulu acestea constata, ca dela anulu 1870 poporatiunea a scadiutu in comitatulu Uuiadorei cu 9138, iu alu Sibiiului (scotiendu afara orasiale Sibiiu si Sebesiu) cu 5426, in comitatulu Tarnavei mari cu 5642, iu alu Brasiovului (afara de Brasiovu) cu vreo 6000, in alu Turda-Ariesiului cu 1211, in alu Ciusiului cu 9282, in comit. Bistritia-Naseudu (afara de Bistritia) cu 2810, in alu Semărului cu 20,000, in comit. Aradului cu 20,313, in alu Temisiului cu 22,000 s. a. Numerulu aceloru comitate, in cari poporatiunea sa se fi inmultitu, este micu. Omenii dela biroulu statisticu din Pestea s’au speriatu de aceste resultate ale conscriptiunei poporului si ceru deslusiri asupra causeloru împuţinării poporatiunei; ei ar’ voi se atribue acestu tristu resultatu unei neeesacte numerari. Inse inzadaru ! tate dovedescu, câ in realitate poporatiunea a scadiutu in modu inspaimentatoriu. — Este foarte remarcabilu, câ împuținarea poporatiunei dela 1870 incoce s’a intemplatu tocmai intr’o perioda de pace, in Bosni’a au peritu multu câteva sute de fii ai acestora tieri. Acest’a mica perdere nu se poate luă in consideratiune fația de o micsiorare a poporatiunei cu atatea mii, in perioadele anterioare cu tute resbelele dela 1859 si 1866 nu scadiuse poporatiunea ; nici belélé, cum a fost coler’a din 1873, nu potu sefia caus’a. Adeverat’a causa a imputinarei poporatiunei este: reau’a administratiune. Datele numerarei poporului contienu o sentintia nimicitoria, o acusatiune in contra administratiunei impositeloru, care a facutu impossibila formarea capitalului, in contra justitiei, care prin procedur’a ei traganatoria si prin unilateral’a impunere a limbei maghiare nu si-a atinsu problema si in contra administratiunei interiore, care este lasata prada luptei selbatice a partideloru. In adeveru ! Rasele statului ungaru, pe cari intreleptulu rege Stefanu le indică cu cuvintele, ca domuirea limbei si a moravuriloru unui singuru poporu este slaba si nestatornica, nu potu fi parasite fara ca se urmeze pedepsa. Esecutarea nebunescului processu de maghiarisare este împreunată cu mari jertfe, cu privire la bunăstarea, moralitatea, numerulu poporatiunei si in fine totusi remane impossibila. In zadaru au fost admoniarile baronului Sennyey, (dela care deriva cuventulu „administratiune asiatica“), ca se nu se risce totu viitoriulu, pentru ca Ungaria se pota figura in presentu cu statu mare, zadarnice au fost si admoniarile vice-comitelui din Pojoniu Paul de Bacsak. Probabilii, ca cei dela guvernu voru voi si acuma se cocolosiesca resultatulu conscriptiunei poporului. Este o slabitiune omenésca, care face pe oameni se ’si astupe urechile, ca se n’auda neplacutulu adeveru. De aceea carulu statului va mai inainta inca câtuva timpu pe cărarea stricatiunei. Dar peste alti diemani resultatulu va fi si mai reu. Cine nu voiesce se vada, trebuie se semtia, vemu, relativu la gimnasiulu de Beiusiu, intre altele duce cu tota precisetatea : „Aceea inca seimu, cu dominiulu episcopescu de Oradea mare aduce la anu venitu dela 60 până la 100 mii fi. v. a. — Acest’a asertiune prea categorica a D. corespundinte me face a crede firmu, ca D-s’a fara indoiala va fi sclindu de acele isvoare si venituri in dominiulu episcopescu din vorba, dispre cari nici chiaru noi esti mai deaproape, si portatori ai sórtei necasuriloru lui, dieu nu scimu nimica. Inse nu me indoiescu, câ d. corespundiute bine scie si aceea si profundu semtiesce, câ in interesulu instituteloru nóstre, după impregiurarile de fatia, noi avemu nu numai a bate vorba, ci a face totu. Mesemtiescu dreptu aceea prea indetoratu a invită aci cu onoare pe D. corespundiute dela Aradu, ca in interesulu unicului gionnasiu romanescu din Ungari’a, prin urmare in interesulu bunului publicu alu nostru, se nu-’si crutie ostenél’a de a veni au singuru in persón’a, au a tramite pre cineva, despre cari vorbesce in pluralu, la Oradea au la Beiusiu, si aci cu toate dinamiele cassei si scrisorile dominali la mana, si cu toate medilocele, ce va pofti se ’i punemu spre dispusetiune, se ne arate isvoarele si venitulu de 60 pana la 100 mii fi. v. a. pe anu alu acelui dominiu episcopescu, — si atunci nu mai contribuesca nime nici unu cruceriu pentru gimnasiulu de Beiusiu, câci va fi sustienutu de aci, ca si ori care institutu de pe teritoriulu Ungariei. Ba din parte-mi sum in trist’a pusetiune de a garantă D-lui corespondinte si aceea, câ deca aru fi in stare a descoperi in acelu dominiu, intre giurstarile presente, unu venitu anualu curatu numai 6 mii fi. v. a. si din acela se va dă jumetate pentru gimnasiulu de Beiusiu. Că se vedemu odata, câ de pe unde si cari suntemu la inaltimea detoriniteloru nóstre faţia de prosperarea si interesele comuni, ve rogu cu tota onoarea, Prestimate die Redactore, a dă locu in colonele Gazetei acestoru orduri, — si apoi D-le Corespondinte vorb’a se fia! Paula Vela canonicu, ai dinarieloru romane si străine, ca poporatiunea romana din cele mai multe comitate ale Ungariei a scâdiutu intr'unu modu formidabilu?! Cine se ingrigesce la noi de starea sanitaria? Cine invétia poporulu, cumu se se acomodeze giurstariloru? Străinii se bucura, daca audu pe tieranii noștri dicendu, ca „a să s’au pomenitu“, cr’ noi pre cele mai multe locuri tacemu si strigămu se platesca ljiru preotului, invetiatoriului, notariului etc. Ne miramu noi, dar’ mai tare străinii, vediendu ce generatiune fara viatia avemu in tinerimea dela sate. Vorbeamu mai alalta ori despre punctulu acesta cu unu menicu bunu de aici, care mi respunse, cu mortalitatea cea mare si apoi starea cea misera fisica (corporala) a poporului romanu de pe aici o afla densulu in nagliginti’a mameloru faţia de prunci, atâtu inainte câtu si după nascere. Si omulu trebue se aiba dreptate, cânci storsu fiindu poporulu de orice mâzga, trebuie se umble după câștigarea nutrimentului cuotidianu, chiaru si candu e bolnavu si astu-feliu apoi vine, de mamele ’si neglegu pruncii si pe sine insele. — Rele de aceste provinui — după mine — si din indiferentismulu nostru fația mai cu toate cestiunile vitali. Daca este in noi viatia, si despre acestea nu ne potemu îndoi atunci pentru ce nu ’si redica fruntea falanga fostiloru anteluptatori de mai anu-tiertiu, caci mai toti suntu in viatia? Atâte cercuri electorali romanesci ce avemu si pe tote se le damu prada străinului? Cugetandu adâncu asupra lucrului, trebuie se te infiori, se storci din ochi lacrimi si se mergi mai departe sustinandu cu vorbele S. scripturi, cu „perirea ta din tine Israile“ ! Corespundentele. Oradea mare 22 Febr. 1881. Onorate D-le Redactore ! In Nr. 16 a. c. alu pretiuitului diaru „Gazet’a Transilvaniei“ D. corespundinte dela Aradu, scriindu despre încercările ce se petrecu pe acum la noi, pentru asecurarea institutelor de invetiatura si educatiune, ce le aAradu, 20 Februariu n. 1881. Prea On. Die Redactoru! Este bine se inregistramu totu ce se petrece mai de interesu in viati’a poporului romanu; de aceea se-aducu la cunoscintia, ca pentru infiintiarea (eu nu dicu „reinfiintiarea“ cu altii de pe la noi, de ora ce pe ce a ibstu nu potemu da nemicu) asociatiunei aradane junimea nóstra a arangiatu baiu. Petrecerea s’a tienutu lui in 17 i. c. in sal’a cea spatiosa dela hotel „Crucea alba“. Intru câtu am pututu află eu, salonele de dansu au cuprinsu preste 60 parechi; de aici se vede, că publiculu nostru este insufletîtu pentru infiintiarea asociatiunei. Referitoriu la toalete a domnitu si puţinu lucru; unii spunu, ca la nici unu baiu aradanu din carnevalulu acestea se nu fi fostu atâta elegantia si atâtu publicu, precum a fostu la balulu romanu. Au fostu presenti multi notabili, intre cari amintescu pe 111. S. d-lu Episcopu Metiauu, fostulu comite supremu Atzel, vice-comitele actualu, doi generali etc. Jocurile nationali „R o m a n ’a“, „Ard e- 1 e a n a“ si „Hora“ s’au jocatu cu multu entusiasmu; la străinii presenti a facutu impressiune buna impregiurarea, câ Romanulu se scie află precumu la munca, astufeliu si in salonu; bă i se parea câ invidiău armoni’a, de care a fostu insotitu balulu. — După informatiunile ce s’au stracuratu in publicu dela zelosulu comitetu arangiatoriu, venitulu netto be fia de vreo 200 fl. v. a., destulu resultatu după ostenelele junimei. Acumu numai betranii trebuie se documenteze la randulu loru, ca in fapta le zace la anima causa naţionala, pronunciata de asta data prin infiintiarea asociatiunei. Noi ceşti ce ne interesamu de caus’a natiunala ne bucurâmu vedieudu, câ D-Vóstra lucraţi si ve preparaţi din tóte poterile pentru viitoriele alegeri dietali. Darear’ D-dieu, câ articlii Gazetei „Solidaritate“ se fia bine cetiti si preceputi de totu romanulu, că intru adeveru solidaritatea se lege aurmele Ardeleniloru in caus’a alegeriloru! Dar’ la noi D-le Redactoru toata lumea tace ; alegătorii nu stiu ce e de facutu, de orace corifeii dormu domnulu celu de moarte; poate ca unii se fia ameţiţi de atare opiu venitu de susu! Destulu câ e reu, pentru câ despre alegeri face totu sufletulu, incependu dela vlădică pana .... Sermane poporu romanu! Eschisu dela beneficiele statului si condamnatu numai se lucri pentru sustienerea trantoriloru, de unde se mai poţi adună venituri si pentru cultivarea propria ?! Ce ve miraţi dóra d-loru redactori Din comitatulu Satmariului 19 Febr. Onor. D-le Redactoru! Cetindu cu dirigintia fai’a D-vóstre multu pretiuita, asteptam cu doru de a află vreo corespondintia din partile nóstre. Inzadaru vise, totu me amagescu. Nu sciu ce pote fi caus’a, de-ora ce nimene nu pote crede, că la noi n’ar’ fi objectu, care se intereseze publiculu cetitoriu alu Gazetei. Mi-ieu dar’ voi’a D-le Redactoru, a ve relată, unele afaceri dela noi. „Gazet’a“ constata, ca aveţi cunoscintia despre agitatiunea dinareloru maghiare, pentru maghiarisarea nationalitatiloru de sub coroan’a S. Stefanu. Devis’a acesta a loru vechia, dar’ pururea noua, o acceptara de programa pentru anulu acesta si foisierele, cari aparu in comitatulu nostru. Cu vr’o doi-trei ani mai n’ainte, imitandu pre marii (?) politici din Uniador’a foittele din orasiulu Satmaru bucinasera, ca Romanii din giuruiu Satmariului, si de pe tiermii Somesiului sunt maghiari romanisati! — Dar’ nu avura curagiu a aseră astfeliu si despre Codrenii si Ostenii din comitatulu nostru. Chiaru in „Gazeta“ s’a respinsu cu indignatiune imbecilitatea aserţiunii loru. Acum dela anulu nou nu védi alta, decâtu nesce opintiri d’a maghiarisă pre jidani, avându dispute, vehemente cu intielegiti’a jidana din comitatu, ba amestecandu-se chiaru si in afacerile loru confessionale. (Astă le trebue, daca vrau par force sa se numasca unguri!) Pe noi romanii ne-au mai lasatu putintelu, dér’ avemu sperare a fi atacati câtu mai curendu, de-arace cu jidanii nostri ispravescu grabnicu! Studeandu mai profundu spiritulu nationalu alu Romaniloru sătmăreni, ve asigurezu, ca toate cercările de a ne face unguri voru suferi naufragiu in stânc’a poternica a consciintiei nóastre nationale! ’Mi vei permite, D-le Redactoru, se atingu putinu si afacerile nóastre eclesiastice-scolare. De cându avemu in fruntea diecesei nóastre pradane pre 111. Sa d-nulu Eppu Mihaiu Pavelu, ne potemu bucură de unele institutiuni saiutarie, introduse pentru confirmarea autoritatii preotiesci, si pentru a dă unu aventu educatiunii poporale. Meretmnu a ve dă in detaiu unu raportu despre fatigiosele sale încercări de-a mari fonduru viduo-orfanalu preotiescu, de-a controla fundatiunile eparchiale prin inactivarea elactoratului diecesanu, de ă asigură starea gimnasiului de Beiusiu si a professoriloru de-acolo, de a simplifică administratiunea diecesana prin arondarea noua a protopopiateloru etc. — tóte aceste sunt dejă fapte complenite, si publicate in foi prin pene destere. Beneficiulu parochialu din Cărei, impreunatu cu rangulu de Archi-Diaconu foraneu a pârtiloru Sătmărene, prin mórtea binemeritatului Tom’a Siorleanu a devenitu vacantu. — Ocuparea acestui postu ne interesaza pre toti, nu numai, pentru ca este vorba de o parochia de cl. I., ci mai vârtos.