Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-02-21 / nr. 22
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Martra, Joui’a si Sambat’a. PzetvuLvt st‘boaaLSirra.oaa.t'a.lu.1 : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Se ;preaa.-\a.x».era,: la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. -A.3a-u.3a.d\xrll© : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr T. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 22. Sambata, 21 Februariu 5 Martiu 1881. Solidaritate.*) 1860-1865. Brasiovu, 25. ianuariu. XVIII. Intr’o alta scrisoare, adresata totu la 1861 cancelariului Kemény, betranulu Metropolis, după ce ’si esprima „durerea sa cea mai profunda in privinti’a resistentiei celei passive, ce se dice a se fi aratatu in mai multe locuri din partea Romaniloru nostri faţia cu autoritatile comitateloru“, si după ce se plânge cu deosebire, cu autoritatile din comitate, si pe temeiulu rapoarteloru loru, „chiaru si locurile mai inalte nu vedu in acestea resistentia passiva pacifica alta, decâtu anarchia, turburare, o rescoala apriata ... si o dispusetiune interna inimica contra natiunei maghiare“ dice: „. . Deea cauta omulu fara părtinire si cu „consideratiune motivulu celu adeveratu alu acestei „insistintie, ea nu e alta, decâtu o conservare de „dreptu (juris sustentatio) esercitata in modu legale „si constitutionale.“ Ei bine, deca resistentia passiva a Romaniloru ardeleni dela 1861 nu era alta, decâtu Juris sustentatio“, care a fost acelu „jus“, acelu dreptu, pe care Romanii din Muntii apuseni, din Alba- Iulia, Cetatea de Balta, Turda, Orastia, Brasiovu, Sebesiu s. a. s. a. erau decisi alu sustiené? Negresitu, ca acestu dreptu alu Romaniloru nu s’a potutu basa pe legile vechi ale Unguriloru si ale Sasiloru, pe legile aprobate si compilate, prin care natiunea romana a fost eschisa dintre staturile tierei si religiunile ei d’intre religiunile recepte, si a fost declarata de „natiune tolerata in interesul tierii.“ Totu atâtu de putinu s’a potutu intemeia dreptulu Romaniloru pe legea uniunei dela 1848, care era adusa in contra protestului natiunei romane, cu scopu de a contopi poporatiunea romana ardeleana cu rass’a maghiara si care, după insisi declaratiunea tronului in rescriptulu din 21 Iuliu 1861, nici nu avea deplina potere de lege. Deca tóte aceste legi nu potea se constitue dreptulu Romaniloru, atunci potutul’au are constitui autografele imperatesci din Octobre si Decembre 1861 ? —E daru, cu aceste acte, esite din propri’a inițiativa a Monarchului, nu erau decâtu unu viiu documentu alu volutiei esprese a Maiestății Sale, de a da inaltulu Seu concursu, pentru ca poporulu romanu se se faca si elu partasiu la bine-facerile constitutiunei si acéstea nu se potea intemplă, decâtu numai prin egal’a lui îndreptățire politicanationala. Principele Domnitoriu prin autografele Sale n’a voitu, decâtu se deschidă si Romaniloru calea de a ajunge la acesta egala indreptatire. Prin urmare, care e dreptulu, ce’lu sustienea se trebuie a se ’lu sustiena Romanii la ..861 in contra autoritatiloru unguresci si sasesci? La 1861 traiea inca unu barbatu, care, departe de aren’a lupteloru nationale, ce framentau pe Romanii ardeleni in aceit’a epoca, cugeta seriosu si cu toata arderea aurmei sale asupra intrebarei capitale de mai susu. Acestu barbatu era Simeone Barnutiu. Barnutiu, care mai multu in urma tristeloru neintielegeri si orbeloru invidii din sinulu conationaliloru sei s’a vediutu constrinsu a parasi patri’a s’a natala si a-si cauta esistenti’a in tierile vecine romane, cu professoru, si-a alesu dreptulu Romaniloru cu studiu de predilectiune, la care ilu tragea mai multu anima. Câ orice omu, care se retrage din luptele vietiei practice si se dedica studiului teoreticu, Barnutiu nu mai era in curentu cu toate cele ce se petrecea in Ardealu. Cu tóate astea spiritulu lui inaltu si petrundetoriu, care ia câstigatu o gloria *) A se vedea Nrii 84, 100, 101, 102, 103 si 104 ai „Gaz. Trans.“ din anula 1880 si Nr. 4, 5, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 si 21 din 1881. Red. neperiforia, vedea la 1861 totu cu aceeasi agerime si profunditate ca si la 1848. Se vedemu ce părere avea la 1861 asupra situatiunii Romaniloru acela, care a propusu si a formulatu la 3/15 Maid 1848 proclamarea nedependentii natiunei romane. Intrebatu fiindu despre opiniunea, ce-o are asupra pusetiunei Romaniloru din monarchia, Barnutiu respunse intre altele: „. . . Este greu a cunosce, ce ar’ fi de facutu, „candu e cineva departe de loculu actiunei si a„fara de comuniune cu actorii si mai alesu, candu „sunt tote limbele confuse, cum au fost la turnulu „babilonului si cum sunt acuma , totu ce potu se „dîcu cu siguritate e, cu Romanii numai atunci „voru fi națiune politica, ceea ce dorimu toti . . . „candu voru fi constituiți si organisati romanesce „după dreptulu loru romanu si cu autoritatile loru „romane. „Eu credu ca acést’a a voitu si adunarea Romaniloru din 1848, candu a proclamatu indepen„dinti’a natiunei romane, atunci dens’a a procla„matu fara indoiala dreptulu stramosiloru nostri „de a ne reorganisa pe teritoriulu propriu cu autoritatile si cu limba propria. „Spre acestu scopu după a mea părere era ne„aperatu necesariu a se cere voie dela Maiestate „indata după aparitiunea constitutionalismului mo„dernu câ națiunea romana se tiena un’a adunare „generala ad hoc. La acest’a eu tienu „foarte tare, cu atâtu mai tare, cu câtu e mai ne„clâtitu, câ una natiune nici nu se poate guverna „fara de conlucrarea adurarei generali, necum se „se poata constitui. Comissiunile*) inca ’si au lo„culu loru dor’ nu la constituire.“ „Eu credu, ca adunarea nationala ar’ fi aflatu „vrunu medilocu, ca se nu se totu amane deci„siunea causei saie politice cumu s’a amanatu din „secuii până acumu, ca ar’ fi aratatu, cumca a„cestu procesu e destulu de maturu pentru deei„siune si câ n ar’ fi nici una rațiune de alu mai „supune la noue discussiuni si contradictiuni „dietali, a) „pentru câ fiindu toate națiunile cu persoane „juridice egali dela natura si nesupuse una „alteia, apoi fiindu națiunea romana demna si „proprietara mai vechia a acestui pamentu de„câtu natiunea maghiara si sasesca, dens’a nu „poate se recunósca supremati’a si competinti’a „natiunei maghiare si sasesci; b) „pentru ca nu e nici dreptu nici politicu, nici „umanu a supune acestu procesu la votulu si „tribunalulu natiunei maghiare, care după ce „a asupritu pe naţiunea romana una miie de „ani, apoi la 1848 a decretatu si a purtatu „in contra ei si belu esterminatoriu numai si „numai pentru ca a cutezatu a protestă in „contra sentintiei de marte natiunale dictate „in contra-i de representantii celei maghiare „si pentru ca a cutezatu asi reclamă drep„tulu si vietia nationala; c) „pentru ca Saşii au recunoscutu cu fapta „nationalitatea politica a Romaniloru candu „au lucratu împreuna cu comitetulu loru, cu „prefecţii, cu tribunii si cu guardiele romanesci „in causa tierii si a dinastiei; prin urmare „a supune de nou acestu procesu la votulu „natiunei sasesci, ar’ însemnă quasi a o pro„voca se se unésca earasi cu cea maghiara in „contra celei romane. d) „pentru ca insusi guvernulu Maiestatii Sale, „a recunoscutu natiunalitatea politica a poporului romanii, candu la 1848 ia datu voie de s’a „organisatii politice si nationalmente cu autoritatile sale romanesci — evenementu pe „care nu pote se dureca cu vederea nici „advocatulu natiunei romane — insusi guvernulu Maiestatii Sale a asistatu la renascerea „natiunalitatii politice a Romaniloru si a „aperat’o, prin urmare supressiunea ei prin „politic’a germanisatore nu poate că se fia mai „dreapta nici mai durabila, decâtu supressiunea „natiunalitatii maghiare, cu atâtu mai multu, „ca natiunea romana si-a sustienutu natiunalitatea in contra celei maghiare si după ce „au desertatu Ardelulu ostile amenduroru „Cesariloru, era in respectu câtra statu si „câtra dinastia dens’a si-a adausu merite in „culpe că cea maghara, asia dara, după ce s’a „datu indereptu vieti’a naționala Unguriloru „si Sasiloru, cerea si cere aceeasi dreptate „egala ca sé se de inderetu si Romaniloru.“ Acest’a — adauge Barnutiu — este singura interpretative ratiunabila ce se pote dă si autogratoloru imperatesci din 1860.*) Iata cum interpreta Simeone Barnutiu dreptulu Romaniloru pe care l’a proclamatu adunarea dela 1848, eata de ce recomandă elu Ardeleniloru se céra că processulu natiunei romane cu Ungurii si cu Sașii „se nu se supună la critic’a loru, ci sé se decidă finalmente de câtra Maiestatea Sa.“ Inse „actorii* dela 1861, după propri’a mărturisire a lui Barnutiu, au fost intreruptu legaturile cu elu, ei inca dela inceputulu anului 1861 porniseră pe-o cărare greşita de pe care a se intorce nu mai aveau forti’a. Consiliulu lui Barnutiu, cum se temea elu insusi in scrisorea s’a, a venitu prea tardiu. Politicii dela conferenti’a din 1861 mână lucrulu in direcțiunea ca se se supuie processulu natiunei romane votului si criticei Unguriloru si alu Sasiloru, ei se temea a se provocă la „dreptulu naturalu si istoricu“ alu Romaniloru si a stărui la Maiestate ca se’lu recunóscu si se ’lu confirme. Astfeliu s’a ivitu strani’a aparitiune cu acea resistentia legala, acea „juris sustentatio“ a Romaniloru prin comitate, pe care o luă in aperare betrauulu Metropolitu, era basata de câtra „actorii“ din 1861, mai multu pe unu dreptu imaginariu, care avea se fiu câstigatu iu viitoriu pe calea gratiei, decâtu pe dreptulu fapticu naturalu si istoricu alu poporului romanii. *) Alusiune la comissiunea permanenta iustituita iu conferenti’a dela 1861. Red, Câtra alegatorii romani din Transilvani’a! Comitetulu electoralu centralu din Sibiiu, ecsmisu de câtra conferinti’a generala electorala din 1878, terminandu - si lucrările sale preparative,convoca o adunare generala a aiegatoriloru romani din Transilvania pe 12 Maiu st. n. a. c. la 10 ore a. m. la Sibiiu. Spre acestu scopu fia care cercu electoralu va tramite câte doi delegaţi. Obiectulu conferintiei va fi statorirea atitudinei aiegatoriloru romani fatia cu alegerile procsime dietali. Speramu, ca conferintia va fi cercetata intr’unu modu demuu de iniportanti’a causei. Sibiiu in 1 Martiu 1881. Comitetulu electoralu centralu: Nicolae Popea George Baritiu Presidents Secretariu. Apelulu de susu ni s'a tramisu spre publicare pe langa urmatoarea comitiva : Onorabila Redactiune ! Recunoscendu-se necesitatea de a dâ publicitate câtu se poate mai intinsa la convocarea conferintiei generale electorale, s’au luatu mesuri, ca aceea convocare se se faca prin tote din artele noastre politice din Transilvania. *) A se vedea „Foaima pentru Minte Anima si Literatura“ Nr. 42 din 1861, Red.